Hotărâri ale consiliului local care încalcă principiul consensualismului, materializat în clauzele contractelor de concesiune, dar şi principiul neretroactivităţii actelor normative
– art. 54(1) din OUG nr. 54/2006
– art. 1 şi 969 Cod civil,
– art.18 LG.554/2004
Conform art. 54(1) din OUG nr. 54/2006, raporturile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, concesionarul nefiind obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale, dacă această creştere rezultă în urma unei măsuri dispuse de o autoritate publică, sau în urma unui caz de forţă majoră, ori a unui caz fortuit
Proba acestor situaţii previzibile la data încheierii contractelor se face însă potrivit dreptului comun, cu înscrisuri doveditoare, emanând de la autorităţile competente sau însuşite de ambele părţi, simpla invocare a unor evenimente fortuite nefiind suficientă pentru reducerea redevenţei convenite prin contractul de concesiune, mai ales atunci când această solicitare s-a făcut la circa un an de la data survenirii situaţiilor metrologice nefavorabile.
Decizia nr. 76/20 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr. 1214 din 22 octombrie 2009 Tribunalul Buzău a admis acţiunea de contencios administrativ formulată de Prefectul Judeţului Buzău şi a dispus anularea hotărârilor nr. 6 şi nr. 7 din 27.03.2009 emise de pârâtul Consiliul Local B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că hotărârile atacate de Prefectul Judeţului Buzău sunt nelegale, deoarece s-a dispus reducerea redevenţelor datorate de către SC CD SRL şi SC G.T. SRL cu 50%, pentru anul 2008, faţă de cuantumul convenit prin contractele de concesiune încheiate în anul 2005 cu aceste societăţi, încălcându-se atât clauzele contractelor, dar şi principiul neretroactivităţii actelor normative, solicitările concedenţilor fiind făcute la sfârşitul anului 2008, pentru evenimente metrologice nefavorabile din perioada ianuarie – august 2008.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Consiliul Local B. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă următoarele :
În mod greşit prima instanţă a considerat că hotărârile recurentului nr. 6 şi 7 din 27.03.2009 încalcă prevederile art. 3 şi 7 alin. 11 din contractele de concesiune, precum şi principiul neretroactivităţii actelor normative, deoarece art. 7 alin. 11 permite concesionarului care sesizează o cauză de imposibilitate a realizării activităţii,să notifice concedentul, pentru a lua măsurile corespunzătoare, în vederea continuării activităţii sau serviciului.
Recurentul a arătat că societăţile concesionare au uzat de această clauză contractuală la sfârşitul anului 2008, întrucât fenomenul secetei şi mai ales efectele acestuia, în sensul reducerii drastice a suprafeţei bălţilor concesionate, nu puteau fi prevăzute mai devreme, iar recurentul a luat măsura corespunzătoare, a reducerii redevenţei, prin cele două hotărâri atacate în instanţă, deoarece nu şi-a putut îndeplini obligaţia contractuală reprezentată de asigurarea suprafeţelor de luciu de apă contractate, diminuarea redevenţei convenite la încheierea contractelor, în anul 2005, fiind singura măsură echitabilă ce putea fi adoptată în temeiul art. 7 alin. 11 din contractele de concesiune.
Recurenta a arătat că prin această măsură nu a fost încălcat nici principiul echilibrului financiar prevăzut de art. 54 alin. 1 din OUG nr. 54/2006, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, întrucât concesionarii nu şi-au plătit redevenţa ca urmare a nerespectării,ce către concedent, a obligaţiei de a asigura folosinţa suprafaţei bălţii contractată de concesionari.
Prin decizia nr. 76/20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Local B., reţinând următoarele :
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art.19, lit.e din Legea nr. 340/2004, privind controlul de legalitate asupra actelor administrative ale consiliilor locale,coroborat cu art.3(1) din legea contenciosului administrativ 554/2004,în exercitarea dreptului de tutelă administrativă reglementat de acest text, Prefectul Judeţului Buzău a contestat în instanţă legalitatea HCL nr. 6 şi 7 din 27.03.2009, prin care recurentul pârât Consiliul Local B. a aprobat reducerea cu 50%, pentru întreg anul 2008, a redevenţei datorate în baza unor contracte încheiate în anul 2005, de către operatorii economici-concesionari ai unor bălţi situate pe teritoriul judeţului,criticând atât încălcarea principiului neretroactivităţii actelor normative, la adoptarea acestor hotărâri, dar şi a modalitatea în care s-a ajuns la această soluţie.
Susţinerea recurentului Consiliul Local B. cum că măsura adoptată este justificată, în temeiul art. 54(1) din OUG nr. 54/2006, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, precum şi de clauzele prevăzute la art. 7 alin. 11 din contractele de concesiune, este nefondată.
Astfel, conform art. 54(1) din OUG nr. 54/2006, raporturile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, concesionarul nefiind obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale, dacă această creştere rezultă în urma unei măsuri dispuse de o autoritate publică, sau în urma unui caz de forţă majoră, ori a unui caz fortuit.
Prin art. 7(11) din contractele de concesiune nr. 1093/2005 încheiat cu SC C.D. SRL Buzău pentru balta ,, Valea cu urzici ” şi nr. 120/2005 încheiat cu SC G.P. SRL pentru balta ,, Iarba Dulce ” s-a prevăzut ca în situaţia în care ,, concesionarul sesizează existenţa sau posibilitatea existenţei unei cauze de natură să conducă la imposibilitatea realizării activităţii sau serviciului public, va notifica de îndată aceste fapte concedentului, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuităţii activităţii sau serviciului ”.
Societăţile concesionare s-au adresat recurentului la sfârşitul anului 2008 cu solicitarea analizării posibilităţii reducerii redevenţei convenite prin contractele menţionate anterior, SC G.P SRL înregistrând cererea nr.1936/19.11.2008 – fila 14 dosar fond şi SC D SRL cererea nr. 2141/17.12.2008 – fila 22 dosar fond, în care au invocat ca argument seceta din timpul verii.
În mod nelegal recurentul Consiliul Local B. a aprobat reducerea redevenţei contractuale cu 50% , pentru întregul an 2008, prin Hotărârile nr. 6 şi 7 din 27.03.2009, încălcând atât principiul neretroactivităţii actelor normative, dar şi prevederile contractului invocate în justificarea acestei măsuri, deoarece din conţinutul clauzei cuprinsă la art. 7(11) din cele două contracte de concesiune, rezultă că notificarea situaţiei de imposibilitate a realizării activităţii, de către concesionari, trebuia făcută anterior sau în timpul survenirii şi existenţei cauzelor care au determinat reducerea sau oprirea activităţii, or în speţă ambele societăţi au notificat recurentul pârât cu mult timp după încetarea secetei.
Pe de altă parte, respectarea principiului echilibrului financiar invocat de recurent necesita o analiză întemeiată pe dovezi certe, din care să fi rezultat măsura în care seceta invocată a afectat executarea obligaţiilor contractuale de către ambele părţi, respectiv fenomenul trebuia constatat de comun acord, prin încheierea unor înscrisuri concludente şi pe baza unor studii sau expertize, care să fi stabilit în ce măsură bălţile concesionate au fost afectate de secetă şi proporţia în care acest fenomen previzibil la momentul încheierii contractului a împiedicat desfăşurarea activităţilor concesionate,pentru ce perioadă, pentru a se putea lua în discuţie o eventuală reducere a redevenţei, în mod corespunzător, rezonabil şi în cunoştinţă de cauză.
Constatând că în mod corect Tribunalul Buzău a stabilit că cele două hotărâri atacate sunt nelegale, deoarece încalcă atât principiul neretroactivităţii actelor normative, dar şi clauzele contractului de concesiune încheiat cu fiecare dintre cei doi operatori economici, Curtea a respins recursul pârâtului ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, sentinţa recurată nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
