În cazul opoziţiei la somaţia europeană de plată, instanţa (acelaşi complet care a soluţionat cererea de somaţie), în temeiul art. 424 alin.5 NCPC, va pronunţa o încheiere – nesupusă niciunei căi de atac – prin care ia act de depunerea opoziţiei, urmând ca trecerea la procedura de drept comun să fie făcută în condiţiile legislaţiei interne a fiecărui stat membru.
În România, nu s-a adoptat un act normativ care să stabilească măsuri necesare punerii în practică a Regulamentului, inclusiv instanţele competente în materia somaţiei europene de plata, de aceea se vor aplica dispoziţiile de drept comun – art 1015 NCPC (care reglementează competenţa în materia ordonanţei de plată). În situaţia în care reclamantul a depus cererea la o instanţă necompetentă material, aceasta nu va respinge somaţia, ci aplicând regulile de drept intern, va invoca din oficiu la primul termen, excepţia de necompetenţă materială şi va declina cererea în favoarea instanţei competente, printr-o hotărâre definitivă (art.130-132 NCPC.)
Prin sentinţa nr.58/23.06.2014 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 1564/101/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B SRL în contradictoriu cu pârâta CFSIL, în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.Severin.
Tribunalul a reţinut că potrivit art.17 alin.1 din Regulamentul CE nr. 1896/2006, în cazul în care s-a făcut opoziţie în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun.
S-a mai reţinut că valoarea obiectului cererii este sub 200.000 lei, iar sediul pârâtei este situat în mun. Drobeta Turnu Severin, competentă cu soluţionarea litigiului, fiind astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Prin sentinţa nr.1064/23.10.2014 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin, în dosarul nr.8780/225/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B SRL în contradictoriu cu pârâta CFSIL, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionare conflictului de competenţă .
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că prin sentinţa nr.58 din data de 23.03.2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect opoziţie la somaţia europeană de plată, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin .
Potrivit art. 16 din Regulamentul CE 1896/2006, pârâtul poate face opoziţie la somaţia europeană de plată la instanţa de origine utilizând formularul tip F din anexa VI care îi este transmis odată cu somaţia europeană de plată.
Conform art. 17 alin.1 din Regulamentul CE 1896/2006, în cazul în care s-a făcut opoziţie în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârşit în acest caz.
Având în vedere aceste dispoziţii, dar şi Decizia nr.527/13.02.2014 pronunţată de Secţia a-II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că opoziţia la somaţia europeană de plată nu este o cale de atac, s-a apreciat că Tribunalul Mehedinţi trebuie să ia act de formularea opoziţiei, în acelaşi dosar în care s-a emis somaţia europeană de plată şi să continue soluţionarea cauzei conform procedurii de drept comun.
Pe de altă parte, Tribunalul a investit instanţa inferioară cu soluţionarea opoziţiei, în care părţile au calităţi inverse decât în somaţia europeană de plată admisă tot de Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr. 203/09.12.2013.
În situaţia soluţionării opoziţiei la somaţia europeană, instanţa inferioară ar fi pusă în situaţia verificării unei hotărâri pronunţată de o instanţă superioară.
Instanţa a considerat că Tribunalul trebuie să ia act de formularea opoziţiei, şi , pentru că reclamantul a cerut continuarea procedurii, să pronunţe o hotărâre pe procedura de drept comun, ce poate fi atacată conform acestei proceduri. După parcurgerea acestui traseu, în calea de atac formulată conform procedurii de drept comun, se poate casa hotărârea Tribunalului pentru faptul că somaţia europeană a fost emisă de o instanţă necompetentă material, având în vedere valoarea obiectului cererii, şi cauza se trimite la rejudecare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pe rolul Curţii de Apel Craiova, conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat la data de 08.12.2014, sub nr.de dosar 2009/54/2014.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, Curtea a reţinut următoarele:
Instanţa competentă să judece conflictul de competenţă, în speţă Curtea de Apel, este chemată să verifice dacă s-a creat conflict negativ de competenţă între cele două instanţe şi căreia dintre ele îi aparţine competenţa.
S-a constatat că instanţele şi-au declinat reciproc competenţa, respectiv Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin prin Sentinţa nr. 58/23.06.2014 pronunţată în dosarul nr. 1564/101/2014, iar aceasta din urmă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi prin sentinţa nr.1064/23.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 8780/225/2014, prin urmare există conflict negativ de competenţă.
Scopul Regulamentului nr.1896/2006 de instituire a procedurii europene de somaţie de plată este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate. De asemenea, somaţia europeană de plată reprezintă un instrument uniform de recuperare a unei categorii de creanţe, care garantează condiţii identice creditorilor şi debitorilor de pe tot cuprinsul Uniunii. Regulamentul se aplică numai litigiilor transfrontaliere, nu şi pentru creanţele care au o natură pur internă, acestea din urmă putându-se recupera pe cale rapidă prin intermediul procedurii interne din statele membre. Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană are reglementată în legislaţia naţională procedura somaţiei de plată, însă aceasta este diferită, de la stat la stat. În România, procedura este reglementată sub titlul “Procedura ordonanţei de plată “- art.1013-1024 din Noul Cod de procedură civilă.
Potrivit art.6 din Regulament, prima verificare pe care trebuie să o facă instanţa în ceea ce priveşte competenţa sa este cea de drept internaţional privat, prevăzută de Regulamentul (CE) nr.44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, criteriul general de competenţă stabilit de Regulament fiind cel determinat de domiciliul pârâtului (art.2). După ce s-a stabilit competenţa instanţelor statului membru sesizat din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, competenţa materială şi teritorială a acestora se determină potrivit dreptului intern.
Potrivit art.29 din Regulament, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la instanţele competente pentru emiterea unei somaţii europene de plată. În România, nu s-a adoptat un act normativ care să stabilească măsuri necesare punerii în practică a Regulamentului, inclusiv instanţele competente în materia somaţiei europene de plata, de aceea se vor aplica dispoziţiile de drept comun. Astfel, potrivit art 1015 NCPC (care reglementează competenţa în materia ordonanţei de plată), creditorul poate introduce cererea la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Fiind vorba despre cereri de plată a unor sume de bani, determinarea competenţei ratione materiae se realizează în funcţie de criteriul valoric. Astfel, cererile de până la 200.000 lei inclusiv urmează a fi adresate judecătoriei (art.94 NCPC), iar pentru cererile cu valoare superioară acestei sume, creditorul urmează a sesiza tribunalul (art.95 NCPC).
Astfel cum este reglementată de Regulament, procedura somației europene de plată în prima fază nu este contradictorie, instanţa soluţionând cererea de somaţie fără citarea părţilor şi fără depunerea întâmpinării. Aceasta nu înseamnă însă că instanța sesizată nu trebuie să-şi verifice din oficiu competenţa, încondiţiile art. 528 N.C.P.C. După ce stabileşte că este competentă, instanţa va verifica în cel mai scurt termen, bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2-4, art. 6 și 7 din Regulament și dacă cererea apare ca întemeiată. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 din Regulament, instanța va emite somația europeană de plată în cel mai scurt termen – în principiu în 30 zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din Anexa 5.
În termen de 30 de zile de la comunicarea somației pârâtul poate face opoziție, utilizând formularul tip F din Anexa VI, care îi este transmis odată cu somația europeană de plată, fără a fi obligat să precizeze motivele pentru care contestă creanța. În cadrul opoziţiei astfel formulate, şi care nu schimbă calitatea părţilor, respectiv de creditor – reclamant şi debitor – pârât, nu se poate analiza legalitatea emiterii somaţiei, singurul său efect fiind – în situația în care reclamantul creditor nu a solicitat expres ca procedura să nu mai continue – trecerea la procedura de drept comun. Este real că Regulamentul nu prevede dacă se va emite vreun act procedural cu privire la opoziția pârâtului, ci numai efectul acesteia, de trecere la procedura comună. Nici dispozițiile de drept intern din materia ordonanței de plată nu pot fi utilizate, deoarece potrivit art.1020 NCPC contestarea creanței se face de debitor înainte de emiterea ordonanței, iar ca efect al acesteia instanța urmează să respingă cererea.
Prin urmare în cazul opoziției la somația europeană de plată, instanța (același complet care a soluționat cererea de somație), în temeiul art. 424 alin.5 NCPC, va pronunța o încheiere – nesupusă niciunei căi de atac – prin care ia act de depunerea opoziției, urmând ca trecerea la procedura de drept comun să fie făcută în condiţiile legislaţiei interne a fiecărui stat membru.
Potrivit art. 26 din Regulamentul 1896/2006, orice aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin acest act este reglementat de legislația națională. În consecință, în situația în care reclamantul a depus cererea la o instanță necompetentă material, aceasta nu va respinge somaţia, ci aplicând regulile de drept intern, va invoca din oficiu la primul termen, excepția de necompetență materială și va declina cererea în favoarea instanței competente, printr-o hotărâre definitivă (art.130-132 NCPC.)
În cauză, Tribunalul Mehedinţi nu şi-a verificat competenţa materială în prima fază – cea necontencioasă – deşi îi revenea această obligaţie, aşa cum s-a arătat mai sus, şi a emis somaţia de plată. Debitorul – care nu a fost citat şi care a aflat despre procedura deschisă de creditor odată cu comunicarea opoziţiei – a formulat respectiva opoziţie prin care a invocat şi necompetenţa materială a Tribunalului. Opoziţia nu reprezintă o cale de atac care să impună analiza legalităţii somaţiei şi nici nu schimbă calitatea părţilor, reclamant fiind creditorul, iar pârât debitorul, nefiind un litigiu diferit de cel iniţial, ci doar faza a doua a acestuia, care are ca efect trecerea la procedura de drept comun, deoarece în cauză reclamantul creditor nu a solicitat expres ca procedura să nu mai continue în caz de formulare a unei opoziţii. Doar în situaţia inversă, când creditorul ar fi solicitat expres ca procedura să nu mai continue în caz de formulare a unei opoziţii, litigiul ar fi încetat prin constatarea faptului că s-a formualt opoziţie de către debitor.
Prin urmare, în cauză litigiul în curs – pentru care s-a declinat competenţa – nu are ca obiect somaţia emisă de tribunal, care nu mai poate produce vreun efect şi nu va dobândi forţă executorie, aşa cum s-a arătat mai sus, ci pretenţia reclamantului creditor CFSL faţă de pârâtul debitor SC B SRL Dr.Tr.Severin ce urmează a fi analizată în condiţiile dreptului comun, părţile urmând a fi citate în aceste calităţi.
Chiar dacă Tribunalul Mehedinţi a emis somaţia europeană de plată fără a fi instanţa competentă material, opoziţia formulată de debitor a transformat litigiul iniţial dintr-o cerere de somaţie europeană de plată într-un litigiu de drept comun în care s-a invocat de către debitor – la primul termen la care a fost legal citat – excepţia de necompetenţă materială, în mod corect judecata fiind declinată de tribunal în favoarea judecătoriei, dat fiind valoarea obiectului cererii creditorului ( inferioară sumei de 200.000 lei).
În raport de considerentele de fapt şi de drept de mai sus şi în temeiul disp. art. 135 NCPC, Curtea a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţă căreia urmează a i se trimite dosarul.
