Potrivit art. 650 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare este competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare.
Potrivit art. 650 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare este competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare.
Conform prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Conform prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Potrivit art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Potrivit art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
De asemenea, conform prevederilor art. 25 din Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continuă să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.
De asemenea, conform prevederilor art. 25 din Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continuă să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.
Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă în vigoare la momentul începerii executării silite, instanţa de executare era Judecătoria Târgu – Mureş, instanţă care în baza art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a încuviinţat executarea silită.
Aceeaşi instanţă de executare rămâne competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare, în conformitate cu art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că ulterior art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost declarat neconstituţional şi că a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, nu este de natură să modifice regulile aplicabile în cauză, având în vedere prevederile art. 24 şi 25 menţionate anterior.
Împrejurarea că ulterior art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost declarat neconstituţional şi că a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, nu este de natură să modifice regulile aplicabile în cauză, având în vedere prevederile art. 24 şi 25 menţionate anterior.
Codul de procedură civilă: art. 650, art. 713 alin. 2, art. 24, art. 25.
Prin contestaţia la executare formulată de S. A. J. Harghita şi adresată Judecătoriei Miercurea-Ciuc s-a solicitat anularea Încheierii nr. 1 din data de 05.03.2014 a BEJ S. S., privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuţional nr. 27/E/2014, privind pe creditorul H. C., anularea Încheierii civile nr. 575 din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Tg-Mureş, în temeiul art. 711 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi anularea tuturor actelor de executare silită dispuse în dosarul de executare nr. 27/E/2014 a BEJ S. S., în special a înştiinţării din data de 05.03.2014, ca fiind netemeinică şi nelegală, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1579 din 10.06.2014, Judecătoria Miercurea-Ciuc, admiţând excepţia necompetenţei teritoriale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, reţinând că, potrivit art. 650 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa de executare soluţionează şi contestaţiile la executare.
S-a mai reţinut că, deşi se face executarea silită şi prin poprire, nu sunt aplicabile prevederile art. 713 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât debitorul îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Tg.-Mureş.
La rândul său, Judecătoria Târgu-Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, prin Încheierea civilă nr. 3874 din 22.09.2014, reţinând că prevederile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17.06.2014 a Curţii Constituţionale, astfel încât pentru stabilirea instanţei de executare rămâne aplicabilă regula generală a instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv a debitorului.
Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că există un conflict de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cele două judecătorii menţionate anterior declinându-şi reciproc competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.
Analizând argumentele reţinute de cele două instanţe în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, Curtea a constatat că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, prevedere legală care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 348 din 17.06.2014 a Curţii Constituţionale.
Mai mult, prin Legea nr. 138/2014, art. 650 alin. 1 din CPC a fost modificat, prevăzându-se în mod expres că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Având în vedere regulile de aplicare a legii de procedură civilă enunţate anterior, instanţa a constatat că prin Încheierea civilă nr. 575 din 31.01.2014 a Judecătoriei Tg.-Mureş s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului S. A. J. Harghita, în baza titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 1883/2013 a Tribunalului Harghita. Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă în vigoare la momentul începerii executării silite, instanţa de executare era Judecătoria Târgu – Mureş, instanţă care în baza art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a încuviinţat executarea silită.
Aceeaşi instanţă de executare rămâne competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare, în conformitate cu art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă
În aceeaşi ordine de idei, nici prevederile art. 713 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură a determina competenţa unei alte instanţe, întrucât potrivit acestor dispoziţii, în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel, decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul. În speţă, s-a constatat că sediul debitorului nu se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, astfel încât prevederea legală menţionată nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că Judecătoriei Târgu – Mureş îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de debitorul S. A. J. Harghita.
