Instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu.
Declină în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, competenţa de soluţionare a cauzei.
Constată ivit conflictul negativ de competenţă, suspendă judecarea cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, sub nr. , reclamanta C. N. a solicitat instanţei ca, în temeiul dispoziţiilor art. 996, 997 şi 998 alin. 2, 3 şi 4 Cod procedură civilă, să pronunţe o hotărâre judecătorească cu caracter definitiv şi executoriu, prin care să dispună în regim de urgenţă, fără somaţie şi fără citarea părţilor, obligarea pârâtului C.A. (tatăl minorei şi fost concubin), la aducerea minorei la domiciliul reclamantei indicat în cerere şi predarea către reclamantă a minorei prin intermediul unui executor judecătoresc şi cu concursul organelor de poliţie de la domiciliul pârâtului din Găeşti.
În motivarea plângerii s-a arătat că reclamanta a chemat în judecată pe fostul concubin, pârâtul din acţiune C.A.G., care este şi tatăl minorei C.N.E. rezultată din concubinajul acesta, pentru a fi obligat să-i restituie minora, care i-a fost încredinţată prin hotărâre judecătorească şi pe care tatăl pârât a luat-o la data de 05 septembrie 2014 şi trebuia să o înapoieze la data de 07 septembrie 2014, dar pârâtul a refuzat să-i aducă copilul la domiciliul din Valea Danului, judeţul Argeş. Reclamanta a arătat că, în perioada cât a trăit în concubinaj cu pârâtul, a locuit împreună cu acesta şi minora la domiciliul părinţilor săi din Găeşti, judeţul Dâmboviţa, respectiv din anul 2007 şi până la data de 8 martie 2010, când relaţiile de concubinaj s-au deteriorat şi în final au încetat definitiv, din vina exclusivă a pârâtului şi membrilor familiei sale, reclamanta fiind nevoită să părăsească domiciliul acestora, datorită relelor tratamente la care a fost supusă, atât către reclamant, cât şi de părinţii săi, care nu o suportau şi care nu erau niciodată mulţumiţi de absolut orice ar fi făcut în casa lor. La momentul la care a părăsit domiciliul părinţilor pârâtului, reclamanta nu a avut posibilitatea să ia fetiţa cu ea, deoarece fostul concubin şi părinţii săi, fără motive şi numai din răutate, s-au împotrivit în mod brutal şi au profitat de situaţia că ea era singură, neajutorată şi derutată datorită tratamentului inuman la care a fost supusă.
Mai arată reclamantă că după ce a întrerupt definitiv relaţiile cu pârâtul, constatând irevocabil faptul că întemeierea unei familii cu acesta, oficializată cu acte în regulă, este exclusă pentru totdeauna, datorită comportamentului necorespunzător atât la pârâtului, cât şi al părinţilor săi, a revenit şi şi-a stabilit domiciliul definitiv la părinţii săi în comuna Valea Danului, judeţul Argeş.De asemenea, învederează şi faptul că la numai o lună de zile de la întoarcerea acasă, reclamanta şi-a găsit şi loc de muncă, având astfel şi o sursă de venituri băneşti şi, în aceste împrejurări, dispunea de toate condiţiile pentru a-şi lua şi fiica lângă ea, întrucât pentru creşterea şi îngrijirea acesteia are toate condiţiile, iar în timpul în care se află la serviciu, ar fi ajutată şi de către părinţi.
Mai arată reclamanta că fostul concubin, pârâtul C.A.G., a chemat-o în judecată pentru ca minora să-i fie încredinţată acestuia, iar procesul a durat cca. doi ani jumătate, judecându-se iniţial la Judecătoria Găeşti, judeţul Dâmboviţa, după care competenţa a fost declinată în favoarea instanţelor din judeţul Argeş, funcţie de domiciliul ei.
În tot acest timp minora s-a aflat la domiciliul fostului concubin, care însă îi interzicea reclamantei să mai ia legătura cu copilul, reclamanta reuşind acest lucru cu foarte mare greutate şi numai cu sprijinul poliţiei.
Prin soluţionarea procesului, instanţa de fond – Judecătoria Curtea de Argeş – prin sentinţa civilă nr. pronunţată la data de , în dosarul nr. , a dispus ca minora să-i fie încredinţată reclamantei spre creştere şi educare şi, cu toate acestea, fostul concubin i-a făcut greutăţi în continuare, şicanând-o şi uzând de toate posibilităţile, respectiv căi atac ( apel şi recurs), cu speranţa că minora va rămâne la el, dar până la urmă, instanţa de apel – Tribunalul Argeş – prin decizia civilă nr. i-a respins apelul, iar instanţa de recurs – Curtea de Apel Piteşti – prin decizia civilă nr. , i-a respins recursul fostului concubin şi a hotărât ca minora să rămână la reclamanta mamă şi de fapt să fie menţinută hotărârea instanţei de fond pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş .
Ulterior, pârâtului C.A.G. i-a fost admisă o acţiune de a avea legături personale cu minora şi de a o lua din două în două săptămâni la domiciliul său din Găeşti, situaţie total nefavorabilă pentru minoră, care pe timpul acestor deplasări era filmată, înregistrată video şi audio de către tată. Pârâtul , care în loc să folosească timpul în care minora este la el în favoarea minorei, acesta efectiv o incită împotriva reclamantei şi a părinţilor săi (bunicii fetiţei) şi acestea toate un singur scop, de a-şi face probe cu însăşi minora pentru a le folosi în eventuale procese împotriva reclamantei şi a părinţilor săi.
Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 C.pr.civ. pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, vremelnicia măsurii şi nesoluţionarea fondului procesului.
Reclamanta a depus la dosarul : copie carte identitate a reclamantei, adeverinţa încadrare în muncă, copie certificat de naştere al minorei , copie adeverinţă medicală minora , copie sentinţă civilă nr. în dosarul nr. , relaţie portal Tribunalul Argeş în dosarul nr. , relaţie portal Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. , copie decizia civilă nr. , dosarul nr. , concluzii scrise în dosarul nr. 3 a Judecătoriei Curtea de Argeş, copie sentinţă civilă nr. în dosarul nr. Judecătoriei Curtea de Argeş, contract de asistenţă juridică nr. , împuternicire avocaţială nr. .
În drept, au fost invocate disp. art. 996, 997, 998 alin. 2,3,4 NCpc, Legea 272/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeş, arătând că este vorba de o competenţă de drept comun, reglementă de art. 107 alin. 1 C.pr.civ., potrivit căruia cererea se soluţionează de către instanţa de la domiciliul pârâtului. Pe fondul cererii a arătat că susţinerea reclamantei sunt total nefondate.
Prin sentinţa civilă Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Găeşti, competenţa de soluţionare a cererii.
Analizând cu prioritate, faţă de disp. art. 248 C.pr.civ., excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:
Art. 106 Cod civil dispune că ocrotirea minorilor se realizează prin părinţi. Art. 107 Cod civil arată că cererile prevăzute de cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie.
Cereri privind ocrotirea minorului prin părinţi se regăsesc în Codul civil în Cartea a II –a –Despre familie, Titlul IV – Autoritatea părintească.
Potrivit art. 496 Cod civil (Cartea a II –a –Despre familie, Titlul IV – Autoritatea părintească, Capitolul 2 – Drepturile şi îndatoririle părinteşti), în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte locuinţa copilului, care astfel stabilită nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor, decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Art. 265 Cod civil dispune că toate măsurile date prin prezenta carte (n.n. Cartea a II –a –Despre familie) în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi … sunt de competenţa instanţei de tutelă.
Potrivit art. 114 C.pr.civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Potrivit art. 114 C.pr.civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Se reţine astfel că intră în sfera de aplicare a art. 114 C.pr.civ. cererile prin care se solicită, de către părintele la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească locuinţa minorului, înapoierea minorului la domiciliul stabilit potrivit art. 92 alin. 1 şi 2 Cod civil.
O astfel de interpretare este în acord cu interesul superior al copilului şi cu criteriul proximităţii reşedinţei obişnuite a copilului.
Considerarea art. 107 C.pr.civ ca fiind incident în cauză nu ar fi justificată în raport de regula Actor sequitur forum rei, întemeiată pe dubla prezumţie de care beneficiază pârâtul: că nu datorează nimic şi că aparenţele sunt conforme realităţii.
Faţă de obiectul cererii şi dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a Cpr.civ., art. 129 alin. 2, pct. 3 C.pr.civ., art. 114 Cpr.civ şi art. 997 Cpr.civ, competenţa teritorială este exclusivă şi aparţine instanţei în raza căreia are domiciliul minorul.
Având în vedere că normele care reglementează competenta teritorială exclusivă sunt imperative, instanţa urmează să admită excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei sesizate, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. 2 şi art. 132 alin. 1 Cpr.civ. şi urmează să decline competenţa în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, instanţă în circumscripţia căreia minora are stabilit domiciliul.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, potrivit art. 134 C.pr.civ., va suspenda judecarea cauzei şi va înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Notă : prin decizia nr.272 din 29 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a soluţionat conflictul negativ de competenţă şi a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.
În motivarea Curţii s-a arătat că :
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin.1 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu, îl reprezintă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu caracter definitiv şi executoriu, prin care să dispună în regim de urgenţă, fără somaţie şi fără citarea părţilor, obligarea pârâtului CÎRCIUMARU ADRIAN GHEORGHE (tatăl minorei şi fost concubin), la aducerea minorei la domiciliul reclamantei indicat în cerere şi predarea acesteia către reclamantă, care i-a fost încredinţată prin hotărâre judecătorească şi pe care tatăl pârât a luat-o la data de 5.09.2014 şi trebuia să o înapoieze la 7.09.2014, dar pârâtul a refuzat să-i aducă copilul la domiciliul din Valea Danului, judeţul Argeş.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art.107 din NCPC, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Conform art.106 Cod civil, ocrotirea minorilor se realizează prin părinţi, iar potrivit art.107 Cod civil, cererile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie.
Art. 496 din Codul civil (Cartea a II-a – Despre familie, Titlul IV – Autoritatea părintească, Capitolul 2 – Drepturile şi îndatoririle părinteşti), menţionează faptul că în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte locuinţa copilului, care astfel stabilită nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor, decât în cazurile prevăzute expres de lege, iar art. 265 Cod civil dispune că toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi … sunt de competenţa instanţei de tutelă.
Astfel, se reţine că, în sfera de aplicare a art. 114 C.pr.civ. intră şi cererile prin care se solicită, de către părintele la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească locuinţa minorului, înapoierea minorului la domiciliul stabilit potrivit art. 92 alin. 1 şi 2 Cod civil, în acord cu interesul copilului şi cu criteriul proximităţii reşedinţei obişnuite a copilului.
Faţă de obiectul cererii şi de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a, art. 129 alin. 2, pct. 3, art. 114 şi art. 265 NCPC, competenţa teritorială este exclusivă şi aparţine instanţei de tutelă în raza căreia îşi are domiciliul minorul, văzând şi dispoziţiile art.135 alin. 4 din NCPC, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.
