Autorizaţie de construire Legea nr. 50/1991
Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor şi se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile legii, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism existente. Documentaţia pentru autorizarea lucrării de construire a fost analizată de instanţa de judecată şi prin Sentinţa civilă nr. 52/2009. Nu se poate solicita anularea autorizaţiei emise în baza unei hotărâri judecătoreşti şi nici pentru motive ulterioare emiterii acesteia.
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1247/19.05.2011 pronunţată de Tribunalul Covasna s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comuna O prin primar în contradictoriu cu pârâtul C J C precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.C. I I S.R.L. în interesul pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Autorizaţia de construire nr.39/23.03.2010 a fost emisă pentru „Reamenajarea spaţiului comercial existent în favoarea intervenientei S.C.I I S.R.L. de către pârâtul C J C.
S.C. I I S.R.L. deţine contract autentic de închiriere cu proprietarul tabular al imobilului asupra unei suprafeţe de 100 mp pe o perioadă de 25 ani. Drept care, aserţiunea reclamantei că s-ar fi construit pe o suprafaţă mai mare decât 17 mp suprafaţa construcţiei vechi, nu este de natură să conducă la anularea actului administrativ emis de pârâtă.
Autorizaţia de construcţie nr. 39 din 23.03.2010, s-a acordat în baza avizului favorabil dat de către reclamantă respectiv, Comuna O. La emiterea acestui aviz reclamanta nu a invocat nici o lipsă, nu a invocat nici lipsa avizului pentru canalizare şi apă. La acel moment, reclamanta a considerat că totul este legal.
De altfel, avizul favorabil a fost emis de către reclamantă la obligaţia şi dispoziţia Tribunalului Covasna, prin Sentinţa civilă nr.52 din 20 ianuarie 2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, dosar ataşat nr.1302/119/2008.
Consecinţa faptului că există un aviz favorabil neanulat şi acordat de către reclamantă, este aceea că nu se poate anula autorizaţia de construcţie, câtă vreme nu este anulat avizul favorabil aflat în fiinţă.
Lucrarea „Reamenajarea spaţiului existent”, a fost deja executată şi la acest moment nu mai subzistă condiţiile anulării autorizaţiei de construire.
Canalizarea de apă era efectuată în momentul emiterii autorizaţiei de construcţie, iar intervenienta a beneficiat de aceasta în baza unui contract de prestări de servicii.
Aceste aspecte au fost foarte atent analizate de către C J C la emiterea autorizaţiei de construcţie.
Solicitarea acordului deţinătorului reţelelor de apă şi canalizare nu este necesară odată ce alimentarea cu apă cât şi canalizarea menajeră au existat păstrându-se reţeaua existentă de la branşament modificându-se doar traseul legăturilor obiectelor sanitare în interesul construcţiei.
Prin urmare, cererea reclamantei este nejustificată, iar tribunalul a constatat că în speţă nu pot fi incidente disp.art.1 şi 8 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, drept care, soluţia nu poate fi decât aceea de respingerii cererii reclamantei.
S-a constatat că aceeaşi soartă o are şi cererea de intervenţie care sprijină numai apărarea pârâtului, deoarece a rămas fără obiect, în condiţiile date.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna O prin primar criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că nu putea fi emisă o autorizaţie de construcţie pentru reamenajarea spaţiului comercial existent in condiţiile în care acest spaţiu era edificat pe o suprafaţa de 17 mp iar memoriul tehnic de rezistenta se prevede „Obiectul prezentului proiect îl constituie reamenajarea spaţiului comercial existent în suprafaţă de 100 mp, într-o construcţie nouă, modernă, provizorie din confecţii metalice uşor demontabile”. Organul emitent trebuia fie să refuze emiterea autorizaţiei de construire, fie să pună în vedere SC I I SRL să solicite o autorizaţie conformă cu adevăratele sale intenţii: demolarea construcţiei vechi şi realizarea unei construcţii noi.
Nu s-a solicitat şi obţinut avizul conform pentru alimentarea cu apă şi canalizare, aviz obligatoriu aşa cum s-a prevăzut în certificatul de urbanism nr. 198 din 21.04.2009 şi în avizul favorabil emis de către Primăria O cu nr. 2082 din 01.04.2010. Nelegalitatea Autorizaţiei de construcţie nr. 39/23.03.2010 a fost evidenţiată şi de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Direcţia Judeţeană de Control în Construcţii C. care, în Procesul verbal de inspecţie nr. 36/09.06.2010 reţine la rândul său o serie de neconformităţi.
S.C. II S.R.L. a fost identificată că foloseşte apă din sistemul public al
comunei O fără să fie sigilat contorul de apă, care nu funcţiona şi nu înregistra consumul, precum şi prin intermediul unui branşament executat fără autorizaţie, sens în care s-a încheiat procesul verbal nr. 3530/19.05.2010.
Certificatul de urbanism nr. 198 din 21.04.2009 menţionează că această
construcţie poate să fie o construcţie provizorie şi care poate fi realizată numai după
demolarea celei existente şi că sunt necesare mai multe avize şi acorduri printre care şi
acordul deţinătorului de apă şi canalizare.
La dosar a depus întâmpinare intimatul pârât C J C solicitând respingerea recursului, la emiterea autorizaţie a respectat prevederile art. 63 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, SC I SRL deţine contract de prestări servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare menajeră cu Primăria O deci nu se impunea un nou acord al acestor reţele, beneficiarul construcţiei deţine un contract de închiriere pe 25 de ani cu proprietarul terenului înscris în cartea funciară.
Intimata intervenientă SC I I SRL nu a depus la dosar întâmpinare, a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecat.
Pe parcursul soluţionării litigiului s-a efectuat şi o expertiză extrajudiciară topografică prin care recurenta susţine că autorizaţia de construire s-ar fi dat pe un alt amplasament.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta Comuna O prin primar a solicitat anularea autorizaţiei nr. 39 din 23.03.2010 emisă de C J C pe motive de nelegalitate.
Prin autorizaţia de construire nr. 39 din 23.03.2010 emisă de C J C s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru reamenajare spaţiu comercial deja existent conform documentaţiei tehnice anexate cererii în favoarea SC I I SRL.
Conform art. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată în vigoare la data emiterii autorizaţiei a cărei anulare se solicită „ Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”
În speţă solicitantul SC I I SRL. deţine un contract de închiriere pe 25 de ani cu proprietarul terenului înscris în cartea funciară.
Potrivit art.2 din acelaşi act normativ
„(1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.
(2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.
(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;
d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică – D.T.;
f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;
g) emiterea autorizaţiei de construire.”
Art. 4 prevede că „Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează:
a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;
2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;”
În speţă autorizaţia de construire s-a eliberat respectându-se prevederile legale menţionate de către C J C cu avizul primarului comunei O având în vedere faptul că această comună nu are o structură organizatorică de specialitate în domeniul autorizării construcţiilor.
C J C emitentul actului atacat a constatat că beneficiarul autorizaţiei are toate documentele necesare, respectiv certificat de urbanism, documentaţia tehnică cerută prin acesta, avizele solicitate etc. Aspectele cu privire la amplasarea construcţiei, dreptul deţinut de SC I I SRL. etc. au făcut şi obiectul analizei în dosarul nr. 1302/119/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 52/23.03.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna, irevocabilă pârâtul Primarul comunei O a fost obligat să avizeze favorabil cererea reclamantei SC I I SRL şi să emită aviz favorabil pentru obţinerea autorizaţiei de construire cu obiect reamenajare spaţiu comercial deja existent. Atunci singura obiecţie a recurentei din prezentul dosar a fost că terenul respectiv i-a aparţine ei şi nu unei alte persoane fizice sau juridice. Corect s-a arătat că autorizaţia de construire s-a eliberat pentru terenul proprietate privată a numitei M V cu care intervenienta din acest dosar are un contract de închiriere pe 25 ani.
Documentaţia este pentru o construcţie de 100 mp. Recurenta susţine că se impunea solicitarea a două autorizaţii una pentru demolarea, cealaltă pentru construire. Nu este obligatorie fragmentarea documentaţiei. Corect s-au aplicat şi prevederile art. 63 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009. Pe terenul pentru care se dorea amplasarea construcţiei (şi s-a emis autorizaţie) exista conform CF … O nr. top…. intabulată o „casă de piatră”, magazie de cereale respectiv remiza de maşini agricole care puteau fi reamenajate, iar existenţa unui chioşc metalic (invocată de reclamantă) construcţie provizorie neautorizată nu impunea o autorizaţie de demolare conform ordinului menţionat.
În privinţa avizului conform pentru alimentare cu apă şi canalizare menajeră, corect s-a arătat că SC I SRL deţinea un contract valabil cu privire la prestări servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare menajeră chiar cu Comuna O. Aceasta nu a invocat lipsa avizului său pentru branşarea la reţea şi a încasat plăţile aferente consumului. S-a reţinut prin documentaţia tehnică în mod expres că „instalaţia de apă şi canalizare se va prelungi în interior la poziţia noilor consumatori fără a afecta branşamentele existente”, iar conform breviarului de calcul necesarul de apă rece şi cantitatea de apă uzată menajeră nu depăşesc cantitativ consumul existent şi nu modifică condiţiile contractului” deja încheiat între părţi. A solicita un nou aviz în aceste condiţii ar reprezenta un abuz de drept. La documentaţia tehnică a fost anexată şi o copie a contractului de furnizare menţionat, deci emitentul autorizaţiei de construire a verificat şi acest aspect.
Recurenta critică şi alte aspecte care însă nu ţin de legalitatea emiterii actului administrativ contestat. Amplasarea chioşcului pe alt număr topografic, neconformităţile tehnice ale construcţiei deja efectuate sau susţinerea că instanţa nu se poate substitui autorităţii publice nu pot fi analizate în acest cadru procesual. Instanţa a verificat legalitatea emiterii autorizaţiei de construire pe nr. top. 415/1/2, 414/1/b şi a avut în vedere documentaţia prezentată la data cererii şi hotărârea judecătorească menţionată anterior. Dacă nu s-au respectat cerinţele tehnice ulterior există alte sancţiuni nu anularea autorizaţiei de construire. În privinţa avizului dat, nu se poate repune în discuţie acest aspect fiind autoritate de lucru judecat.
Controlul efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Direcţia Judeţeană de Control în Construcţii C finalizat prin Procesul verbal de inspecţie nr. 36/09.06.2010 arată că cererea de emitere a autorizaţiei este în neconcordanţă cu certificatul de urbanism şi ce se execută pe teren în realitate. Curtea reţine că se impune verificarea concordanţei lucrărilor realizate cu autorizaţia de construire. Certificatul de urbanism este un act de informare cu privire la situaţia juridică a terenului, la cerinţele tehnice, avize etc. Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor şi se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile legii, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism existente. Documentaţia pentru autorizarea lucrării de construire a fost analizată de instanţa de judecată şi prin Sentinţa civilă nr. 52/2009. În avizul respectiv s-au invocat aceleaşi motive ca şi prin prezenta acţiune în scopul obstrucţionării obţinerii autorizaţiei de construire. În această privinţă am arătat că există autoritate de lucru judecat. Se pot invoca eventual aspecte ulterioare pronunţării acestei hotărâri, dar anterioare emiterii autorizaţiei criticate.
Faptul că SC I I S.R.L. a fost identificată că foloseşte apă din sistemul public al comunei O fără să fie sigilat contorul de apă, care nu funcţiona şi nu înregistra consumul, precum şi prin intermediul unui branşament executat fără autorizaţie, fapt consemnat prin procesul verbal nr. 3530/19.05.2010 nu vizează nici el legalitatea autorizaţiei de construire, ci executarea contractului de furnizare apă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat, Curtea în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat şi să menţină sentinţa civilă cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 2068/R/24.04.2012/MC
