Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la 03.10.2013, cu numărul mai sus menţionat, în antet, reclamanta S.C. AL S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Banca Naţională a României, S.C. BANCA S.A., S.C. BANCA S.A. – Sucursala Iaşi, S.C. Odm S.R.L., anularea incidentului de plăţi privind o serie de bilete la ordin.
În motivare, a arătat că în mod nejustificat au fost introduse instrumentele de plată, deşi ea îşi onorase toate obligaţiile financiare la acel moment.
În drept, a invocat Regulamentul nr.1/2012.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei S.C. Odm S.R.L..
Prin precizările solicitate de instanţă din 18.10.2013 (f.26), reclamanta a clarificat situaţia probelor de care înţelege să se folosească. A anexat şi interogatoriul pentru pârâta menţionată.
Pârâta S.C. BANCA S.A. – Sucursala Iaşi a depus întâmpinare la 26.11.2013 (f.38), prin care a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta Banca Naţională a României a depus întâmpinare la 26.11.2013 (f.38), prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pârâta S.C. Odm S.R.L. a depus întâmpinare la 14.11.2013 (f.47), prin care a solicitat admiterea acţiunii şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
Instanţa, la ultimul termen, a reţinut spre soluţionare excepţia de necompetenţă materială absolută.
Analizând lucrările dosarului şi legislaţia incidentă, instanţa constată următoarele:
Potrivit art.95 pct.1 C.pr.civ., “tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”.
Conform art.95 pct.1 C.pr.civ., „judecătoriile judecă în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a-i […] j. j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti”.
Se deduce din acest text, că judecătoriile nu judecă cererile al căror obiect este neevaluabil în bani, decât dacă acestea pot fi încadrate în situaţiile avute în vedere de lit.a-i din textul menţionat. În măsura în care litigiul nu este dintre cele prevăzute de acele dispoziţii, este aplicabilă regula plenitudinii de competenţă.
În fine, litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea unor incidente de plată, fiind deci un litigiu al cărui obiect nu este evaluabil în bani. Acest aspect a fost confirmat şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr.LXXXV (85) din 10 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 07/10/2008.
Instanţa supremă a arătat în considerentele respectivei decizii că „operaţiunile efectuate de Banca Naţională a României prin Centrala Incidentelor de Plăţi sunt fapte de comerţ obiective, iar litigiile ce se nasc din aceste raporturi juridice de natură comercială nepatrimoniale, soluţionarea lor nu poate reveni decât tribunalului, ca primă instanţă de drept comun în materie comercială”.
Este adevărat că respectiva decizie a fost emisă în raport de dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, însă rămâne obligatorie pentru instanţe interpretarea sa privind natura litigiului în discuţie, dedusă din natura raporturilor juridice deduse judecăţii („natură nepatrimonială”).
Fiind, aşadar, vorba despre un litigiu nepatrimonial ce nu poate fi încadrat printre cele prevăzute de art.94 lit. a-i, instanţa va declina competenţa către Tribunalul Iaşi, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluţionare.
