Atâta timp cât prin cererea de executare nu s-a indicat modalitatea în care creditoarea doreste sa execute silit creanta sa si nici bunurile asupra carora urmeaza sa poarte aceasta executare potrivit dispozitiilor art.373 alin.1 si 2 Cod de procedura civila, competenta este instanta de la domiciliul debitorului unde se prezuma ca se afla si averea acestuia
Domeniu – procedura civila. Competenta instantei în executare silita
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.59565/3/2011 – DECIZIA CIVILA NR.7/09.01.2012)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea, sub nr.7583/94/2011, Corpul Executorilor IFN al SC “EFG R.S. IFN” SA, prin executor IFN P.N.I. a solicitat încuviintarea executarii silite a creantei în valoare de 14.635,99 Ron, pe care creditoarea SC “EFG R.S. IFN” SA o are împotriva debitorului O.A., conform contractului de credit nr.9400517232604000/2008.
Prin sentinta civila nr.3745/20.07.2011, Judecatoria Buftea a admis exceptia necompetentei teritoriale absolute a acestei instante, invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a declinat competenta solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca procedura încuviintarii executarii silite este una necontencioasa, astfel încât, potrivit art.334 alin.1 Cod procedura civila, instanta este obligata sa-si verifice, din oficiu, si competenta teritoriala.
În continuare, a retinut ca, potrivit art.3731 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009, competenta de solutionare a unei astfel de cereri apartine instantei de executare, care, potrivit art.371 alin.2 Cod procedura civila, este judecatoria în a carei circumscriptie se face executarea.
Din actele dosarului s-a retinut ca executarea urmeaza sa se faca în raza teritoriala a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si nu exista nici un element care sa poata atrage competenta teritoriala a Judecatoriei Buftea pentru solutionarea în prima instanta a cererii de încuviintare executare silita.
La Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti cauza a fost înregistrata sub nr.28327/300/2011, iar prin încheierea pronuntata în sedinta din camera de consiliu de la 08.08.2011 s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, invocata tot din oficiu, s-a declinat competenta solutionarii cererii de încuviintare executare silita în favoarea Judecatoriei Buftea, s-a constatat existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua judecatorii si s-a înaintat dosarul Tribunalului Bucuresti, în vederea solutionarii conflictului ivit.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca în cazul procedurii executarii silite, în analiza propriei competente, pentru determinarea locului în care se va face executarea, instanta are mai multe criterii la care sa se raporteze, cum ar fi formele de executare – directa sau indirecta, pe care executorul judecatoresc le are în vedere la momentul sesizarii instantei sau natura obligatiei (a da, a face sau a nu face) stabilita prin titlu executoriu.
În situatia în care astfel de criterii nu pot conduce la stabilirea competentei, cum este cazul din speta, în care executorul judecatoresc cere încuviintarea executarii silite prin toate formele de executare permise de lege, fara a indica bunuri sau modalitati concrete de executare, iar natura obligatiei nu permite stabilirea locului în care se va face executarea, instanta a considerat ca nu are alt element de raportare decât vointa creditorului, care îsi manifesta intentia de a executa silit patrimoniul debitorului în circumscriptia instantei sesizate.
S-a considerat în acelasi timp ca prezumtia relativa, conform careia la domiciliul debitorului s-ar gasi si bunurile acestuia, nu poate constitui singura, argumentul hotarâtor pentru stabilirea competentei, în lipsa altor elemente din dosar si împotriva vointei exprimate expres de catre creditor prin introducerea cererii la o anumita judecatorie.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a considerat ca o astfel de concluzie este întarita si de situatia care rezulta din verificarea sistemului informatizat Ecris, creditorul solicitând deja si fiindu-i admisa, în dosarul înregistrat sub nr.25842/300/2011, începerea executarii silite pe raza Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, situatie în care s-a apreciat ca este si mai evidenta intentia acestuia de a i se încuviinta executarea silita în mod expres si pe raza teritoriala a Judecatoriei Buftea.
Prin sentinta civila nr.1448/14.09.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, solutionând conflictul negativ de competenta ivit între cele doua judecatorii, a stabilit competenta solutionarii în prima instanta a cererii de încuviintare executare silita în favoarea Judecatoriei Buftea.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca simpla împrejurare a situarii domiciliului debitorului în sectorul 2 Bucuresti nu reprezinta o premisa suficienta pentru a se prezuma ca executarea silita urma a fi efectuata doar în circumscriptia Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, din moment ce, în lipsa solicitarii de lamuriri în conditiile art.334 alin.1 Cod procedura civila, de catre Judecatoria Buftea, din partea petentului, nu putea fi exclusa de plano posibilitatea de a exista bunuri urmaribile si în orasul Buftea.
Pe de alta parte, faptul ca se obtinuse deja o încuviintare de executare silita din partea instantei în a carei circumscriptie se afla domiciliul debitorului, adica Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si cu toate acestea, executorul bancar a solicitat încuviintarea executarii silite si Judecatoriei Buftea, a fost apreciat de tribunal ca fiind un indiciu ca cererea nu a fost introdusa în mod eronat la aceasta ultima judecatorie pe a carei raza teritoriala puteau fi identificate bunuri mobile sau imobile urmaribile.
Împotriva regulatorului de competenta pronuntat de tribunal s-a formulat recurs de catre debitor, sustinându-se ca, potrivit art.3731 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009, coroborat cu art.371 alin.2 Cod procedura civila, competenta solutionarii cererii apartine Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si nu Judecatoriei Buftea.
Analizând critica formulata de recurentul debitor, în raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila si de textele legale invocate de acesta, Curtea va retine ca recursul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Teza juridica sustinuta de recurent vizeaza competenta teritoriala absoluta a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti pentru solutionarea cererii de încuviintare executare silita, în raport de dispozitiile art.3731 Cod Procedura Civila, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.42/2009 si de dispozitiile art.371 alin.2 Cod Procedura Civila, despre care se sustine ca ar reglementa instanta de executare.
Art.3731 din Codul de Procedura Civila reglementeaza însa depunerea cererii de executare silita la executorul judecatoresc, obligatiile acestuia si modalitatea în care instanta de executare solutioneaza cererea de încuviintare executare silita si nu instanta competenta sa solutioneze o astfel de cerere, iar art.371 alin.2 Cod Procedura Civila este abrogat.
Reglementarea invocata însa de recurent o regasim în prezent în dispozitiile art.373 alin.1 Cod Procedura Civila, potrivit caruia titlurile executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel în care urmeaza sa se faca executarea si în alineatul 2 al aceluiasi articol, în care se mentioneaza expres faptul ca, instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea.
În cauza de fata se solicita instantei încuviintarea executarii silite a creantei în cuantum de 14635.99 Ron, rezultând din contractul de credit nr.9400517232604000/2008, pe care creditoarea EFG R.S. IFN SA o are împotriva debitorului recurent O.A..
Prin cerere nu s-au indicat modalitatea în care creditoarea doreste sa execute silit creanta sa si nici bunurile asupra carora urmeaza sa poarte aceasta executare.
Din acte rezulta însa ca debitorul îsi are domiciliul în sectorul 2, ceea ce naste prezumtia simpla potrivit careia bunurile acestuia asupra carora se va face executarea sunt situate la acest domiciliu, prezumtie sustinuta si de faptul ca Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis deja o alta cerere a creditoarei împotriva debitorului pentru executarea silita a aceleiasi creante în dosarul nr.25842/300/2011.
Este adevarat ca potrivit art.334 alin.1 Cod Procedura Civila instanta sesizata cu solutionarea unei cereri de încuviintare executare silita poate cere partii lamuriri necesare în vederea verificarii din oficiu a competentei sale, lucru pe care Judecatoria Buftea nu l-a facut, dar aceiasi facultate o avea si Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, în favoarea careia s-a declinat prima data competenta, situatie în care, un astfel de argument nu poate fundamenta concluzia tribunalului în sensul stabilirii competentei în favoarea Judecatoriei Buftea.
Faptul ca executorul judecatoresc a înregistrat cererea de încuviintare executare silita Judecatoriei Buftea nu poate conduce, prin sine însasi, la concluzia competentei acestei instante, cum în mod gresit a apreciat tribunalul prin regulatorul de competenta atacat de recurentul debitor, câta vreme în cerere nu sunt indicate elemente care sa poata duce la o astfel de concluzie, iar din acte rezulta ca sediul creditorului, la care s-a încheiat titlul executoriu si domiciliul debitorului, unde se prezuma ca se afla si averea acestuia, sunt situate în sectorul 2.
În consecinta, Curtea va admite, în baza art.312 Cod Procedura Civila coroborat cu art.304 pct.9 Cod Procedura Civila, recursul declarat de recurentul debitor, va modifica în tot sentinta recurata, în sensul stabilirii competentei solutionarii cererii de încuviintare executare silita în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
