Situaţie de fapt:
Instanţa va nota ab initio că, în raport de momentul încuviinţării executării silite şi al depunerii cererii de către creditor, litigiul este supus dispoziţiilor din vechiul cod de procedură civilă. Astfel executarea silită se consideră începută sub imperiul legii în vigoare la momentul adresării cererii de executare silită executorului şi rămâne subordonată acesteia.
Cu privire la excepţia nulităţii întâmpinării formulate de intimaţii VM şi VR, pentru nesemnarea acesteia, instanţa reţine că întâmpinarea constituie răspunsul părţii adverse, în acest caz a intimaţilor debitori, la criticile învederate prin cererea de chemare în judecată, trebuind să îndeplinească, din punct de vedere formal toate cerinţele unei cereri adresate instanţei de judecată, printre acestea numărându-se şi semnătura părţii nominalizată în cuprinsul cererii ( conform art. 115 coroborat cu art. 82 VCPC). Or, lipsa unui număr de 2 semnături, în contextul nominalizării ambilor intimaţi debitori în cuprinsul înscrisului intitulat ´întâmpinare”, coroborat cu imposibilitatea obiectivă de stabilire a semnatarului cererii, în absenţa oricăror precizări din cele solicitate, conduce la constatarea incidenţei unui caz de nulitate. Instanţa va admite excepţia nulităţii întâmpinării formulate în cauză de intimaţii VM şi VR, pentru nesemnarea acesteia şi va proceda la anularea întâmpinării formulată în numele acestora, pentru nesemnarea corespunzătoare a acesteia.
Se va lua act totodată că nu au fost depuse nici un fel de precizări sau lămuriri legate de presupusa formulare a unei cereri reconvenţionale în cadrul prezentei contestaţii la executare.
Faţă de menţiunile din încheierea din data de 27 iunie 2014, observând că s-a procedat la dezlegarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ M, instanţa va consemna doar , în mod corespunzător soluţiei date de instanţă cu privire la excepţie, soluţia necesară a fi consemnată în dispozitiv şi va constata că efectul admiterii excepţiei nu poate fi decât respingerea contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu intimatul BEJ Mereuţă Ioan şi Lăcrămioara, , ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând solicitarea biroului de executor de acordare a cheltuielilor de judecată, în acord cu prevederile art. 274 VCPC, instanţa reţine că nu este suficientă constatarea culpei procesuale a părţii care a formulat cererea de chemare în judecată, ci este necesară dovedirea efectivă a cheltuielilor efectuate. Or, din studierea dosarului rezultă că intimatul nu a anexat dovada efectuării unor cheltuieli în prezenta acţiune, susceptibile de a fi puse în sarcina contestatoarei. Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată această solicitare.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii prezentei acţiuni, instanţa va nota doar faptul că aceasta a fost invocată de intimatul BEJ, în raport de care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ceea ce conduce la imposibilitatea analizei în continuare a excepţiei ( raportat la efectele pe care le produc acestea , ordinea de soluţionare şi calitatea părţilor ce pot invoca excepţii într-o cauză pendinte). Lipsa calităţii are un efect peremptoriu, neputând fi analizate în continuare alte aspecte invocate de partea a cărei calitate a fost declarată inexistentă.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor formulate şi a actelor din dosarul de executare, se vor reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul BEJ M, la data de 19.03.2012, contestatoarea B S.A, a solicitat deschiderea procedurii de executare silită împotriva debitorilor VM şi VR, în raport de următoarele titluri executorii: contractul de credit x/2007, completat prin actul adiţional 1/2010 şi în raport de care au fost încheiate două contracte de garanţie reală imobiliară – 1032 şi 1033. Cererea încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Paşcani, la data de 30 martie 2013.
În urma încuviinţării executării silite , s-a procedat la demararea formalităţilor necesare , fiind emise la data de 4.04.2012 procesul verbal de stabilire cheltuieli 1/325/2012 pentru suma de 8867 şi prima somaţie în cadrul dosarului de executare ( filele 40, 41 dosar). Au fost emise , de asemenea, adrese de înfiinţare poprire.
Procesul verbal de stabilire cheltuieli şi somaţia au fost recepţionate de contestatoare la data de 5.04.2014 ( fila 74 dosar).
La data de 28.05.2012 a fost emisă somaţia imobiliară pentru imobilul garanţilor, identificat în cursul executării silite ( fila 109 dosar).
La cheltuielile anterioare s-au adăugat sume noi – de 120 lei ( carte funciară). A fost încheiat un proces verbal de situaţie , recepţionat de B la data de 30 mai 2012.
La fila 123 dosar se regăseşte în copie certificată cererea olografă a intimatului VM de formulare a unei contestaţii la executare şi de solicitare a eşalonării creditului.
La data de 15.06.2012, executorul a încheiat procese verbale prin care a constatat că părţile nu au ajuns la o înţelegere şi a apreciat necesară numirea unui expert. S-a desemnat un expert care a efectuat evaluarea imobilului şi a întocmit un raport de expertiză anexat dosarului de executare, fiind emisă şi o publicaţie de vânzare imobil, în care figurează înscrisă suma de 2676 contravaloare expertiză tehnică extrajudiciară ( fila 159 dosar). La fila 171 dosar se regăseşte dovada comunicării publicaţiei de vânzare şi a raportului de evaluare către B, purtând ștampila acesteia.
Mai mult, la fila 173 dosar de executare se regăseşte solicitarea debitorului VM de suspendare a executării silite, pentru o presupusă înţelegere intervenită între părţi şi o solicitare de achitare a cheltuielilor de executare în 3 tranşe ( cu scăderea sumei deja încasate în contul acestora, respectiv suma de 3388 lei). BEJ s-a adresat cu o cerere expertului prin care acesta este interpelat asupra scăderii costurilor solicitate cu titlul de onorariu.
La fila 176 dosar se află cererea de eliberare a înscrisurilor reprezentând titluri executorii, motivată de o „ încercare de eşalonare debit” în continuarea acesteia fiind redactat de mână ´am primit originalul actelor solicitate – data de 19.07.2012 , o semnătură şi o serie şi un număr de buletin.
Au fost ataşate răspunsul expertului referitor la diminuarea onorariului şi dovada comunicării acestuia către părţi.
Procese de constatare a executării silite, similare celui contestat de instituţia bancară au fost emise de executor la data de 9.01.2013 ( fila 186 dosar), 5.07.2013 – fila 191, 12.12.2013 ( fila 197 dosar).
Analiza instanţei:
Analizând punctual criticile formulate de contestatoare instanţa notează următoarele aspecte:
Simpla solicitare de restituire a originalelor titlurilor executorii ( în plus cu motivaţia expresă a ´încercării unei eşalonări”) nu este de natură a atrage încetarea de drept a executării silite. Textele invocate de contestatoare în cererea introductivă fac referire la condiţiile de declanşare a executării silite şi actele ce trebuie anexate cererii adresate BEJ, fără ca prin interpretarea per a contrario a acestora să se poată ajunge la concluzia că executarea încetează de drept prin înmânarea sau restituirea titlului, în original părţii care şl deţine şi se prevalează de el. Acest lucru este susţinut şi de art. 3715 VCPC care reglementează expres cazurile de încetare a executării silite, acestea fiind reprezentate de : realizarea integrală a creanţei ( cu achitarea cheltuielilor de executare şi a celor prevăzute de lege), constatarea inexistenţei de bunuri urmăribile sau imposibilitatea de valorificare a celor deja identificate (în acest caz executorul va remite titlul şi va face precizare pe acesta cu privire la cauza restituirii), renunţarea creditorului la executare sau desfiinţarea titlului. Cercetând aceste ipoteze, se poate observa că nu se poate pune semnul egalităţii între nici una dintre situaţiile prevăzute de textul de lege şi situaţia concretă de restituire a titlurilor în vederea încercării realizării unei eşalonări. Instanţa va nota că şi în situaţia încercării de interpretare a restituirii titlului ca o desistare a creditorului, aceasta trebuie să fie neechivocă , ceea ce nu este cazul în prezenta situaţie. Creditoarea nu a realizat o cerere de suspendare a executării silite, de întrerupere sau de încetare prin manifestarea sa de voinţă. Simpla retragere a titlurilor şi adresarea cererii de executare unui alt executor nu poate avea ca efect închiderea procedurii în dosarul de executare anterior, ci aceasta trebuie să înceteze într-unul din modurile prevăzute de lege sau prin constatarea perimării executării silite.
Cu privire la menţiunile creditoarei în sensul că procesul verbal de constatare reprezintă titlu executoriu emis împotriva sa, instanţa reţine caracterul nefondat al acestora, în contextul proceselor verbale de stabilire cheltuieli , emise în anul 2012 de BEJ M, actelor prin care se pot stabili cheltuieli de executare şi forma specifică pe care acestea trebuie să o îmbrace. Astfel. Se poate observa că sumele menţionate în procesul verbal de constatare din anul 2014 ( contestat prin prezenta acţiune ) au fost reluate, după stabilirea lor iniţială, în procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare nr.1/325/2012 din 4.04.2012, în cuprinsul tuturor proceselor verbale de constatare încheiate cu începere din ianuarie 2013. Simpla menţionare a art. 3717 în procesul verbal de constatare nu converteşte actul în titlu executoriu, acesta trebuind să conţină explicaţia detaliată a modului de stabilire a sumelor. Acest aspect este subliniat şi recunoscut de executorul judecătoresc, care susţine, la rândul său că aceste procese verbale de constatare sunt modalităţi de a aminti părţilor despre obligaţiile neonorate.
Cu privire la translarea debitului în sarcina creditorului însuşi, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al acestei susţineri. Astfel, instanţa constată că executorul a menţionat cuantumul debitului pentru care s-au efectuat acte de executare silită şi al cheltuielilor de executare deja fixate prin proces verbal de stabilire cheltuieli încă din 2012, arătând că actele de executare ( a se citi de până la acel moment) au fost efectuate în temeiul art. 371 indice 7 CPC. Mai mult, s-a consemnat şi prezentarea angajamentului debitorului cu privire la cheltuielile de executare stabilite deja anterior. Menţiunea din ultimul paragraf referitoare la alineatul 4 al articolului 3717 CPC nu face altceva decât să sublinieze respectarea normelor referitoare la repartizarea cheltuielilor de executare în sarcina debitorului urmărit. Modalitatea de exprimare debitor/creditor nu impune în nici un caz creditorului cuantumul debitului sau nu stabileşte la acest moment în sarcina sa o serie de cheltuieli , acestea fiind cu mult timp individualizate în proces verbal intitulat „ de stabilire cheltuieli de executare”. De asemenea, cuantumul onorariului de expert stabilit se regăseşte în actele de executare anterioare ( publicaţie de vânzare imobiliară emisă în anul 2012), acte cu privire la care creditoarea contestatoare a arătat expres că nu înţelege să formuleze contestaţie la executare.
Solutia:
Astfel, strict raportat la procesul verbal de constatare emis la data de 26.03.2014, instanţa reţine că aceste nu constituie un act de executare prin care s-au stabilit debitul sau cheltuielile de executare/cheltuieli onorariu expert în sarcina creditoarei contestatoare, referirea la aceste sume având o bază anterioară ( şi fiind bazată pe acte de executare emise anterior – publicaţie de vânzare imobiliară, proces verbal de stabilire cuantum cheltuieli de executare, cerere eşalonare plată cheltuieli de executare realizată de debitor, toate datând din anul 2012). Instanţa va respinge, pe cale de consecinţă, ca neîntemeiată , contestaţia la executare formulată de creditoarea contestatoare, reţinând că în raport de particularităţile cauzei executarea silită nu a încetat de drept, iar procesul verbal de constatare nu constituie, per se titlu executoriu pentru sumele menţionate în cuprinsul acestuia, exprimarea executorului fiind clară în sensul „reluării” menţiunilor din acte anterior emise.
Se va lua act de asemenea, că instituţia contestatoare nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul acestei acţiuni, rezervându-şi dreptul de a solicita pe cale separată.
