Prin cererea de ordonanta presedintiala înregistrata la data de 10.06.2010 sub nr. 7282/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanta, SC CVP SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B SA prin lichidator judiciar, obligarea pârâtei, în temeiul obligatiei de a face, la predarea stocurilor de produse mentionate asupra carora detine drepturi legitime, la plata sumei de 1000 Euro/zi cu titlu de daune cominatorii, pâna la executarea integrala a obligatiei de predare, la achitarea cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea acestei cereri.
Prin sentinta civila nr. 4272/COM/12.08.2010, Tribunalul Constanta a constatat competenta functionala a judecatorului sindic în solutionarea cererii, a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Constanta si a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzau – Sectia Comerciala si de Contencios administrativ.
Prin sentinta nr. 1164 din 02.11.2010, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de SC CVP SRL în contradictoriu cu pârâta SC B SA prin lichidator judiciar. S-au respins si contestatiile formulate de SC HF SRL , CVP , B V , SC F& FIC IPURL, SC MLCSRL, împotriva tabelului suplimentar si a tabelului definitiv al creantelor. A fost respinsa si cererea formulata de SC H F prin care solicita anularea procesului verbal al adunarii creditorilor din 02.07.2010 si s-a constatat nula cererea formulata de B P. Împotriva sentintei au declarat recurs creditorii CVP SRL, SC HF SRL, F & FIC IPURL, SC MLC SRL si SC HF SRL si pârâtul BV, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
La termenul de judecata din 20 aprilie 2011, s-a depus la dosar o cerere din partea recurentei creditoare SC M L C SRL prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Curtii de Apel Ploiesti, întrucât prin încheierea din 18.11.2010 s-a admis cererea de stramutare a cauzei la Tribunalul Bucuresti, iar prin încheierea din 9.03.2011 s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar.
Analizând exceptia invocata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, fata de dispozitiile art. 137 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.6 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului comercial, în a carui circumscriptie îsi are sediul debitorul. Daca în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creata o sectie speciala de insolventa, acesteia îi apartine competenta pentru derularea procedurilor prevazute de prezenta lege. Sediul debitorului este cel cu care figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor. Tribunalul sau, dupa caz, tribunalul comercial, în a carui circumscriptie teritoriala îsi are sediul debitorul la data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, ramâne competent sa solutioneze cauza indiferent de schimbarile ulterioare de sediu ale debitorului.
Articolul 8 alin. 1 din acelasi act normativ, Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotarârile pronuntate de judecatorul-sindic în temeiul art. 11.
Din interpretarea dispozitiilor legale mentionate, rezulta ca solutionarea recursurilor declarate împotriva hotarârilor judecatorului sindic este în competenta curtii de apel la care este arondat tribunalul pe rolul caruia este înregistrat dosarul de insolventa.
Prin încheierea din data de 18.11.2010 pronuntata în dosarul nr. 6745/1/2010 Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea de stramutare a dosarului de insolventa nr. 66/114/2006 de la Tribunalul Buzau la Tribunalul Bucuresti.
Cum stramutarea pricinilor este un caz de prorogare judecatoreasca de competenta si întrucât aceasta prorogare a intervenit la data de 18.11.2010, înainte de înregistrarea recursurilor pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, Curtea a admis exceptia necompetentei materiale si în temeiul art. 158 Cod procedura civila a dispus declinarea competentei de solutionare a recursurilor în favoarea Curtii de Apel Bucuresti – Sectia Comerciala.
