Recurs. Infractiuni la legea privind calitatea în constructii (Legea 10/1995)
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia Penala nr. 1373/R/23 iunie 2011)
Prin sentinta penala nr. 379/17.02.2010 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a dispus:
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii privind proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei constructii ori executarea de modificari a acesteia, fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, daca acestea ar putea produce una sau mai multe dintre urmatoarele consecinte: pierderi de vieti omenesti, vatamare grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totala sau partiala a constructiei, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante, ori alte consecinte deosebit de grave.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal a fost aplicata pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani, în conditiile art. 66 Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare sa se supuna masurilor de supraveghere: a) sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Giurgiu, institutie care va exercita supravegherea; b) sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 863 alin. 3 lit. a Cod penal s-a impus inculpatului obligatia de a urma un curs de calificare, al carui continut va fi stabilit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Giurgiu.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 76 alin. 3 Cod penal a fost înlaturata pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 864 cu referire la art. 83 si art. 84 Cod penal, în sensul ca savârsirea unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare, neexecutarea obligatiilor civile, neîndeplinirea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere sau a obligatiei stabilite prin prezenta hotarâre au ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala s-a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila K.D.L.
A fost obligat inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 46.811,5 lei cu titlu de despagubiri civile (din care 31.811,5 lei reprezinta daune materiale iar 15.000 lei reprezinta daune morale).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 2 Cod procedura penala s-a admis în parte cererea partii civile. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.800 lei catre partea civila, reprezentând cheltuieli judiciare facute de aceasta.
S-a respins cererea inculpatului privind obligarea partii civile la plata onorariului aparatorului sau ales.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ,în fapt,ca:
La data de 17.10.2005 partea vatamata K.D.L. a formulat plângere penala, aratând ca la data de 03.03.2005 a obtinut de la Primaria Sector 4 Bucuresti autorizatia de construire nr.148 în vederea consolidarii si supraetajarii casei. Pentru executarea lucrarilor de constructie l-a contactat pe numitul M.G., care împreuna cu alti indivizi executau o lucrare asemanatoare pe aceeasi strada, însa lucrarile efectuate de acesta prezinta grave deficiente.
Prin Rezolutia nr. 8772/P/2005 din 10.03.2006 emisa de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, mentinuta prin Rezolutia nr.1413/II-1/2006 din 15.05.2006 emisa de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de M.G. sub aspectul infractiunii de înselaciune prev. de art.215 al.1,3 Cod Penal în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Prin sentinta penala nr. 2627/15.09.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 7510/4/2006 a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petenta K.D.L. împotriva rezolutiei mentionate anterior.
Prin decizia penala nr. 143/R/17.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia II Penala în dosarul nr. 7510/4/2006 a fost admis recursul petentei K.D.L. împotriva sentintei penale nr. 2627/15.09.2006 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti. A fost casata sentinta penala si pe fond s-a dispus admiterea plângerii, cauza fiind trimisa la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în vederea începerii urmaririi penale fata de M.G. sub aspectul infractiunii prev. de art. 31 din Legea nr. 10/1995.
Ulterior, prin rezolutia din data de 14.05.2008 a Sectiei 16 Politie, confirmata de procuror la aceeasi data, s-a dispus începerea urmaririi penale fata de învinuitului M.G. sub aspectul infractiunii prev. de art. 31 al.1 din Legea nr. 10/1995.
Prin Ordonanta nr. 8772/P/2005 din 19.02.2009 emisa de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului M.G. si aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei, în temeiul art.262 pct.2 lit. a Cod procedura penala rap. la art.11 lit. b si art.10 alin. 1 lit.b1 Cod procedura penala, art. 181 si art. 91 Cod penal.
Ordonanta a fost mentinuta prin Rezolutia nr.1237/II-2/2009 din 21.04.2009 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, ca urmare a respingerii plângerii petentei.
Petenta a formulat plângere, conform art. 2781 C.p.p., înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti la data de 18.05.2009, sub nr. de dosar 5447/4/2009.
Prin încheierea din 09.07.2009, instanta a admis în parte plângerea petentei, în temeiul art. 2781 alin.8 lit. c C.p.p., retinând cauza spre judecare sub aspectul savârsirii de catre intimatul M.G. a infractiunii prev. de art. 31 din Legea nr. 10/1995 (filele 37-40).
Analizând materialul probator administrat atât în cursul urmaririi penale cât si al cercetarii judecatoresti (declaratiile partilor, rapoarte de expertiza, înscrisuri, planse foto, declaratiile martorilor), instanta a retinut:
Situatia de fapt.
La data de 03.03.2005 Primaria Sectorului 4 Bucuresti a eliberat autorizatia de construire nr.148, urmare a cererii formulate de K.D.L., prin care s-a autorizat executarea lucrarilor de construire la imobilul situat în B., str. U., nr. 44, sector 4, constând în etajarea constructiei existente precum si modificari interioare, rezultând un imobil Sp+P+1E, conform planurilor vizate spre neschimbare. Imobilul a fost dobândit de K.D.L. conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1414/26.04.2001 de BNP L.P.
În vederea efectuarii lucrarilor, în luna martie 2005 K.D.L. l-a contactat pe M.G., care executa lucrari de constructie la un imobil de pe aceeasi strada, cu care a ajuns la un acord, stabilind si necesarul de materiale, întelegându-se ca dupa sarbatorile pascale sa se înceapa efectiv lucrul.
În vederea efectuarii lucrarilor, în luna martie 2005 K.D.L. l-a contactat pe M.G., care executa lucrari de constructie la un imobil de pe aceeasi strada, cu care a ajuns la un acord, stabilind si necesarul de materiale, întelegându-se ca dupa sarbatorile pascale sa se înceapa efectiv lucrul.
Împreuna cu o echipa de lucratori pe care o conducea si pe care a coordonat-o permanent, inculpatul a executat lucrari de consolidare, supraetajare si finisaje interioare si exterioare la imobilul partii vatamate în perioada mai-septembrie 2005.
Împreuna cu o echipa de lucratori pe care o conducea si pe care a coordonat-o permanent, inculpatul a executat lucrari de consolidare, supraetajare si finisaje interioare si exterioare la imobilul partii vatamate în perioada mai-septembrie 2005.
Lucratorii (cunoscuti, consateni, rude) au fost adusi de catre inculpat, la imobil lucrând mai multe persoane de-a lungul acestei perioade, printre care martorii F.I., M.I., M.IU., V.I., D.D.V.
Între partea vatamata si inculpat nu s-a încheiat un contract scris iar platile erau facute direct catre inculpat, acesta fiind si cel care le dadea bani muncitorilor.
Între partea vatamata si inculpat nu s-a încheiat un contract scris iar platile erau facute direct catre inculpat, acesta fiind si cel care le dadea bani muncitorilor.
Desi initial cordiale, relatiile dintre parti s-au înrautatit pe masura trecerii timpului, întrucât partea vatamata s-a aratat nemultumita de calitatea lucrarilor efectuate de inculpat si de lucratorii adusi de acesta, în cele din urma inculpatul abandonând lucrarea.
Desi initial cordiale, relatiile dintre parti s-au înrautatit pe masura trecerii timpului, întrucât partea vatamata s-a aratat nemultumita de calitatea lucrarilor efectuate de inculpat si de lucratorii adusi de acesta, în cele din urma inculpatul abandonând lucrarea.
Lucrarile efectuate sub coordonarea inculpatului prezinta grave deficiente, dupa cum se va arata în cele ce urmeaza.
Rapoartele de expertiza tehnica judiciara. Deficientele constructiei si stabilirea valorii lucrarilor de remediere.
Potrivit raportului de expertiza întocmit în faza urmaririi penale de expertul V.M. (filele 63-75 d.u.p.), sunt descrise deficientele constatate, dupa cum urmeaza:
În ceea ce priveste subsolul exista zone nebetonate în care se regasesc sparturi de caramida, pietris, pamânt, peretii care au fost betonati au deficiente de turnare iar placa de beton armat peste subsol reazema pe peretele din beton al subsolului prin intermediul unui rând de caramida, fiind întrerupta continuitatea. Starea tehnica în care se gaseste subsolul necesita urgent lucrari de reparatii.
În ceea ce priveste soclul, exista zone în care peste peretele vechi s-a turnat un element orizontal din beton de tip cuzinet iar în unele zone în peretele calcanului elementele nou turnate prezinta grave deficiente de turnare.
Între parter si etaj s-a realizat o scara balansata nefinalizata, fara balustrada, mâna curenta si strat de uzura. Peretii exteriori prezinta zone de desprindere a stratului de finisaj, zone de infiltratii cu apa iar în unele portiuni sunt fisurati si crapati.
Grinda de la parter de lânga scara de acces la etaj este incorect rezemata pe stâlp, stâlpii de colt A1 si A2 lipsesc, realizarea strepilor pentru stâlpul din peretele de calcan este deficitara, realizarea centurii de la planseul peste etaj prezinta grave discontinuitati, peretele structural al frontanului este realizat din diferite tipuri de blocuri de zidarie dispuse fara ordine, centura de beton armat de la pod lipseste.
Planseul peste etaj nu este realizat din beton armat ci din plase de tip Buzau rabitate si tencuite, dispuse pe grinzi de lemn; fiind astfel alcatuit, planseul prezinta fisuri în mai multe zone.
Referitor la pod, se arata ca rezemarea elementelor de rezistenta ale sarpantei prezinta incorectitudini iar realizarea cosului cât si a strapungerii acoperisului sunt incorecte, prezentând pericol de incendiu. Închiderile perimetrale ale acoperisului sunt neglijent executate, sageacul este nefinalizat iar pazia lipseste.
Expertul tehnic, tinând seama de proiectul de executie, devizul estimativ pe categorii de lucrari, memoriul tehnic de rezistenta si memoriul general de arhitectura, referatul de expertiza constatatoare întocmit de SC Structural Sistem D.S.T., a analizat elementele de constructii, mentionând ca: subsolul nu s-a executat, unii stâlpi nu sunt executati iar cei presupusi a fi executati au deficiente calitative, fapt ce a condus la aparitia fisurilor, crapaturilor în pereti, grinzi, grinda de la parter nu se reazema pe stâlp, centura la pod nu este realizata, din cauza nerespectarii proiectului acoperisul depaseste conturul cladirii, astfel ca se impun masuri de refacere a acestuia, nu au fost executate termoizolatia cu polistiren iar tencuielile exterioare sunt executate numai partial. Stadiul fizic a fost realizat în procent de 43%. Pentru remediere, acoperisul trebuie modificat prin desfacerea învelitorii, desfacerea asterelei, scurtarea capriorilor spre proprietatea din spate, remontarea învelitorii cu asigurarea etanseitatii la nivel pereti calcan spre vecinul din dreapta si cel din spate.
Referitor la analizarea aplicarii Legii nr.10/1995, expertul tehnic a mentionat ca partea vatamata, pentru a asigura o etansare a rosturilor dintre caramizi cât si a unui climat acceptabil în interiorul casei, a placat cu placi de polistiren toti peretii la interior iar la acoperis a pus vata de sticla si polistiren.
Au existat abateri constând în faptul ca nu s-a respectat proiectul de executie initial, s-au facut modificari ale proiectului fara aprobarea proiectantului, nu s-a facut receptia la terminarea lucrarilor si nici receptia finala. De asemenea, conform expertizei de structura, s-a formulat concluzia categorica în sensul ca la un eventual cutremur constructia nu prezinta siguranta, recomandându-se consolidarea acesteia.
S-a mentionat ca expertiza de structura întocmita de expertul Stan Daniel face parte integranta din raport (a se vedea filele 205-288 din dosarul nr.7510/4/2006).
În cursul judecatii instanta a încuviintat cererea partii civile si a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza, sens în care a fost desemnat un expert tehnic în specialitatea constructii si evaluari proprietati imobiliare, fiind întocmit raportul de expertiza de catre expertul P.D., cu urmatoarele obiective:
1) stabilirea conformitatii lucrarilor de executie cu normativele tehnice privind calitatea în constructii, inclusiv gradul de rezistenta a constructiei la un eventual seism;
2) identificarea si evaluarea constructiei, cu precizarea stadiului în care aceasta se afla în prezent;
3) daca exista deficiente tehnice ale constructiei, iar în caz afirmativ sa se mentioneze urmatoarele:
– identificarea lucrarilor de remediere a constructiei;
– stabilirea valorii materialelor necesare pentru efectuarea acestor lucrari de remediere;
– stabilirea valorii manoperei necesara pentru lucrarile de remediere;
– daca se impune demolarea lucrarilor deja efectuate;
– daca este necesar proiect pentru demolare.
4) stabilirea valorii lucrarilor necesare finalizarii constructiei, defalcat pentru materiale si manopera.
Instanta a retinut ca cele doua rapoarte nu prezinta concluzii contradictorii si nu se mai impunea efectuarea unui nou raport de expertiza (practic ar fi fost al patrulea raport de expertiza în aceasta cauza), astfel cum a solicitat partea civila.
Sub acest aspect, expertul a precizat ca la acest moment structura de rezistenta a cladirii este acoperita de finisaje, fiind inaccesibila observatiilor directe, cu exceptia calcanelor din axele 1 si la exterior si a peretilor subsolului (pivnitei) la interior, astfel încât nu s-a putut stabili conformitatea lucrarilor de executie cu normativele tehnice privind calitatea în constructii. De asemenea, deoarece nu exista proiect la faza detalii de executie si nici documente privind executia si receptia cladirii din care sa rezulte caracteristicile si calitatea materialelor utilizate, nu se poate evalua gradul de rezistenta a constructiei la un eventual seism (pct. 8.1, fila 213 dosar).
S-a observat însa ca atât raportul de expertiza din faza de urmarire penala cât si expertiza de structura care face parte integranta din raport au concluzionat ca la un eventual seism constructia nu prezinta siguranta. Aceste doua rapoarte au fost însa întocmite cu mai mult timp în urma (în anii 2006 si 2007), mai aproape ca interval fata de momentul terminarii lucrarilor, si când stadiul în care se afla imobilul permitea observarea directa a structurii de rezistenta a cladirii. Concluziile expertilor sunt categorice sub acest aspect.
Revenind la expertiza din faza cercetarii judecatoresti, instanta de fond a retinut ca este de mentionat ca si expertul desemnat de instanta a constatat, pe baza documentelor prezentate, ca sunt necesare macar urmatoarele masuri pentru protejarea cladirii la un eventual seism:
– subturnarea fundatiilor conform proiectului faza PAC pâna la adâncimea de înghet;
– consolidarea peretilor subsolului conform aceluiasi proiect faza PAC;
– consolidarea peretilor de calcan din axele 1 si E pe înaltimea podului;
– reparatii locale (înlaturarea discontinuitatilor centurilor, consolidarea cosului de fum, înlaturarea rezemarilor incorecte la sarpanta acoperisului).
Expertul a precizat care este valoarea materialelor si a manoperei necesare pentru lucrarile de remediere, în final concluzionând ca valoarea lucrarilor necesare finalizarii constructiei, respectiv lucrarile de remediere strict necesare la care se adauga lucrarile de finisare a calcanelor este de 29.551 lei, valoare pe care instanta a avut-o în vedere la stabilirea prejudiciului produs partii civile.
Expertul a aratat ca nu se impune demolarea lucrarilor deja efectuate, ci numai efectuarea de lucrari de consolidare si reparatii.
Diferenta între raportul de expertiza din faza urmaririi penale si raportul de expertiza din faza cercetarii judecatoresti se refera practic la cuantumul sumei reprezentând contravaloarea lucrarilor de remediere.
Raportul din faza urmaririi penale indica suma de 41.592 lei ca reprezentând valoarea lucrarilor de remediere, respectiv lucrarile care s-ar impune pentru consolidarea casei si refacerea acoperisului (fila 75 d.u.p.).
Raportul din faza cercetarii judecatoresti indica suma de 29.551 lei ca reprezentând valoarea lucrarilor de remediere (fila 215 dosar instanta).
Diferenta se explica prin aceea ca cei doi experti au folosit un mod de calcul diferit.
De asemenea, diferenta se datoreaza si faptului ca imobilul a suferit unele modificari de la momentul efectuarii expertizei în faza urmaririi penale si pâna la momentul constatarilor efectuate de expertul desemnat de instanta. Între timp, partea civila a efectuat unele lucrari de remediere pentru a face imobilul functional. Astfel, în prezent cladirea este terminata, cu exceptia finisajelor calcanelor din axele 1 si E iar suprafetele interioare ale încaperilor (pereti si tavane) au fost placate cu polistiren expandat în aproape întregul imobil.
Astfel, în timp ce expertul din faza urmaririi penale a stabilit valoarea lucrarilor de remediere pornind de la determinarea stadiului fizic realizat si a stadiului valoric tinând cont de valoarea finala convenita si de procentul de realizare fizica, expertul din faza judecatii a determinat valoarea lucrarilor de remediere dupa un amplu si fundamentat calcul cu caracter tehnic, prezentat în fisa de calcul de la filele 238-241 (anexa 9 la raportul de expertiza), instanta urmând a retine aceasta valoare, tinând seama si de faptul ca în ultimul raport de expertiza s-a avut în vedere stadiul fizic al constructiei în prezent precum si valoarea materialelor si a manoperei raportate la momentul actual.
În alta ordine de idei, este de mentionat ca instanta a respins cererea de majorare a onorariului formulata de expert, asa cum rezulta din încheierea de sedinta din 03.02.2010, considerând ca în raport de obiectivele fixate si de munca desfasurata de expert nu se impune acordarea a înca 1300 lei pe lânga cei 1500 lei stabiliti initial, neputând fi luate în calcul mentiunile din devizul aflat la fila 207 din dosar.
Instanta a constatat ca, în mod indubitabil inculpatul a fost seful echipei care a efectuat lucrarile, este cel care coordona activitatea desfasurata, cel care i-a recrutat pe lucratori, le dadea indicatii stricte cu privire la ceea ce au de facut, îi platea, si uneori muncea efectiv la executarea acestor lucrari.
Partea vatamata nu are niciun fel de calificare în domeniul constructiilor (acest lucru îl afirma si martorul B.M.) si nu exista probe ca este cea care ordona muncitorilor cum sa execute efectiv lucrarile. Partea vatamata comunica direct numai cu inculpatul, nu si cu celelalte persoane care lucrau la imobil.
Partea vatamata nu are niciun fel de calificare în domeniul constructiilor (acest lucru îl afirma si martorul B.M.) si nu exista probe ca este cea care ordona muncitorilor cum sa execute efectiv lucrarile. Partea vatamata comunica direct numai cu inculpatul, nu si cu celelalte persoane care lucrau la imobil.
Instanta de fond a apreciat ca, este de retinut ca inculpatul s-a opus angajarii unui diriginte de specialitate, asa cum rezulta din declaratiile martorilor B.M. (“inculpatul a spus ca nu este nevoie ca partea vatamata sa îsi angajeze un diriginte de santier întrucât el este mai priceput, a facut liceul si este mester în constructii”) si H.A.(“mergând odata pe santier m-am întâlnit cu arhitectul Bursuc care venise cu un inginer Vasiliu, care urma sa fie numit diriginte de santier. Inculpatul s-a opus însa, spunând ca daca ramâne acest inginer în constructii, nu mai ramâne el”). Tot inculpatul arata ca partea vatamata i-a aratat un “plan cu desene” (fila 153 d.u.p.) si chiar din specificul lucrarilor efectuate rezulta ca acesta cunostea ce lucrari trebuie sa realizeze, altfel neputând stabili necesarul de materiale si fixarea pretului.
Contributia partii vatamate la realizarea defectuoasa a lucrarii.
Este adevarat însa si faptul ca partea vatamata a avut propria contributie la realizarea defectuoasa a lucrarii. În acest sens, ramân pe deplin valabile considerentele încheierii din 09.07.2009 prin care s-a admis plângerea partii vatamate, în sensul ca partea vatamata nu a încheiat un contract cu o firma autorizata, preferând sa apeleze la astfel de “constructori” de ocazie, contractând verbal cu inculpatul, ale carui calificari profesionale le-a stabilit pe baza declaratiilor acestuia. Totodata, lipsa unui contract clar a permis inculpatului sa sustina ca nu i s-a prezentat un proiect si ca nu a avut functia de executant al lucrarii.
De asemenea, partea vatamata nu a angajat un diriginte de santier, pentru a asigura verificarea executiei corecte a lucrarilor de constructie, obligatie prevazuta de art.21 lit.d din Legea nr.10/1995, desi martorul B.M. i-a atras atentia asupra acestui aspect si s-a oferit sa realizeze lucrarea cu firma sa de constructii, dar aceasta a refuzat, considerând prea scump pretul cerut. Totodata, desi se pare ca la început influenta inculpatului asupra partii vatamate era destul de mare, opozitia inculpatului la angajarea unui diriginte de specialitate nu o putea împiedica pe partea vatamata sa îsi îndeplineasca obligatiile legale.
Încadrarea juridica.
Potrivit art. 31 din Legea nr.10/18.01.1995 privind calitatea în constructii: “Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 5 la 10 ani si interzicerea unor drepturi proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei constructii ori executarea de modificari a acesteia, fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, daca acestea ar putea produce una sau mai multe dintre urmatoarele consecinte: pierderi de vieti omenesti, vatamare grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totala sau partiala a constructiei, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante, ori alte consecinte deosebit de grave.
Fapta prevazuta în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, în cazul în care a avut drept urmare distrugerea totala sau partiala a constructiei, moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante, ori alte consecinte deosebit de grave”.
Fapta inculpatului întruneste obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii prevazute de alin. 1 al acestui articol, în modalitatea normativa de a executa modificari ale constructiei (consolidare, supraetajare) fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, iar acestea ar putea produce consecintele prevazute de lege, întrucât la un eventual seism s-ar putea distruge constructia, total sau partial, fapt care ar antrena si pierderea de vieti omenesti, vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane. Inculpatul a actionat cu intentie indirecta, întrucât a prevazut rezultatul faptei sale, si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Fapta inculpatului întruneste obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii prevazute de alin. 1 al acestui articol, în modalitatea normativa de a executa modificari ale constructiei (consolidare, supraetajare) fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, iar acestea ar putea produce consecintele prevazute de lege, întrucât la un eventual seism s-ar putea distruge constructia, total sau partial, fapt care ar antrena si pierderea de vieti omenesti, vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane. Inculpatul a actionat cu intentie indirecta, întrucât a prevazut rezultatul faptei sale, si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Apreciind ca vinovatia inculpatului este dovedita în raport de fapta pentru care este cercetat, instanta a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, retinând ca fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Individualizarea pedepsei.
Instanta a avut în vedere criteriile oferite de art. 72 alin. 1 Cod penal si a tinut seama de gradul de pericol social al faptei savârsite, raportat la împrejurarile comiterii acesteia, urmarile produse, natura si limitele pedepsei prevazute de lege, persoana si conduita inculpatului.
S-a tinut seama si de prevederile art. 52 Cod penal, conform carora pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul sau este prevenirea savârsirii de noi infractiuni, instanta urmând sa stabileasca o pedeapsa apta sa conduca la prevenirea savârsirii unor noi fapte penale si la atingerea scopului educativ si preventiv al pedepsei.
Instanta a avut în vedere în concret modalitatea de savârsire a faptei, urmarile produse si care s-ar fi putut produce, inconstienta si iresponsabilitatea inculpatului care s-a angajat într-o activitate pentru care nu are calificare profesionala, atitudinea procesuala nesincera a acestuia, prejudiciul produs partii vatamate.
Pe de alta parte, instanta a apreciat, fata de împrejurarile comiterii faptei, de culpa partii vatamate, de intervalul de timp trecut din anul 2005 si pâna în prezent, de faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, de vârsta acestuia, ca aceste aspecte pot fi retinute ca având valoarea unor circumstante atenuante judiciare, conform art. 74 alin. 2 Cod penal.
În consecinta, în baza art. 31 al.1 din Legea nr.10/1995 cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanta l-a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de acest text de lege, care priveste proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei constructii ori executarea de modificari a acesteia, fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, daca acestea ar putea produce una sau mai multe dintre urmatoarele consecinte: pierderi de vieti omenesti, vatamare grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totala sau partiala a constructiei, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante, ori alte consecinte deosebit de grave.
Referitor la aplicarea pedepselor accesorii, instanta a avut în vedere criteriile prevazute de art. 71 alin. 3 Cod penal si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, apreciind în concret ca se impune interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
Având în vedere ca aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie, instanta, în baza art. 65 Cod penal a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani, în conditiile art. 66 Cod penal.
Asadar, pedeapsa de 4 ani închisoare a fost considerata de prima instanta ca fiind nu numai suficienta dar si necesara pentru reeducarea inculpatului si pentru a preveni savârsirea de fapte penale în viitor.
Instanta a apreciat însa ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment serios pentru inculpat si chiar fara executarea acesteia în regim de detentie, acesta nu va mai savârsi infractiuni. Inculpatul nu are antecedente penale iar recuperarea prejudiciului – aspect esential al cauzei – se va face mult mai lesne cu inculpatul în stare de libertate.
Prin urmare, instanta a facut aplicarea art.861 Cod penal si a suspendat executarea pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare sa se supuna masurilor de supraveghere: a) sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Giurgiu, institutie care va exercita supravegherea; b) sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 863 alin. 3 lit. a Cod penal a impus inculpatului obligatia de a urma un curs de calificare, al carui continut va fi stabilit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Giurgiu.
S-a mentionat ca acest curs de calificare nu trebuie sa fie neaparat unul în domeniul constructiilor, ci în orice domeniu în care inculpatul si-ar putea valorifica aptitudinile, cursul de calificare urmând a fi stabilit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Giurgiu dupa întâlnirile care vor avea loc cu inculpatul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.
În baza art. 76 alin. 3 Cod penal instanta a apreciat ca se impune, fata de circumstantele atenuante retinute, înlaturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 864 cu referire la art. 83 si art. 84 Cod penal, în sensul ca savârsirea unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare, neexecutarea obligatiilor civile, neîndeplinirea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere sau a obligatiei stabilite prin prezenta hotarâre au ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Latura civila.
Instanta a avut în vedere conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu cert, nereparat înca, produs ca urmare a unei fapte ilicite, existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, cât si vinovatia ca atitudine psihica fata de fapta si urmarile acesteia.
Încalcarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/1995 atrage nu numai raspunderea penala a persoanei vinovate, dar si raspunderea sa civila, în conditiile producerii unui prejudiciu.
Partea civila a suferit un prejudiciu, atât material cât si moral.
În ceea ce priveste daunele materiale solicitate, instanta le-a acordat numai în masura în care au fost dovedite, prin coroborarea declaratiilor partii civile cu alte mijloace de proba.
O precizare foarte importanta s-a referit la faptul ca instanta de fond nu l-a obligat pe inculpat si la contravaloarea manoperei platite sau a materialelor incluse în constructia defectuos executata.
La stabilirea valorii lucrarilor de remediere expertul a defalcat suma pe materiale, manopera si utilaj, deci a admite actiunea civila referitoare la contravaloarea materialelor folosite, simultan cu valoarea materialelor determinata în raportul de expertiza, presupune practic repararea aceluiasi prejudiciu de doua ori, aceasta întrucât lucrarile mentionate si evaluate de expert se bazeaza pe fondul preexistent al materialelor folosite în cadrul lucrarii. În plus, este vorba de lucrari de remediere, iar nu de lucrari complet noi, care s-ar fi impus doar în ipoteza demolarii lucrarilor deja efectuate si a executarii unor lucrari complet noi. Cu alte cuvinte, o anumita parte din materiale si manopera îi este în continuare utila partii civile si ramâne câstigata constructiei, deci nu se poate acorda contravaloarea materialelor folosite pentru ca acestea au fost deja încorporate în constructie, iar faptul ca au existat lucrari efectuate necorespunzator se reflecta în valoarea lucrarilor de remediere, care au ca baza de pornire materialele si lucrarile deja efectuate. De asemenea, nu s-a probat faptul ca inculpatul nu ar fi folosit o parte din materiale, ca le-ar fi înlocuit cu altele, sau ca ar fi sustras din materiale.
În consecinta, instanta a retinut ca despagubirile materiale se compun din valoarea lucrarilor de remediere care trebuie efectuate în viitor (29.551 lei) la care se adauga valoarea materialelor cumparate între timp de partea vatamata pentru efectuarea placarii suprafetelor interioare ale încaperilor (2.260,5 lei), în total 31.811,5 lei.
Suma de 2.260,5 lei a fost calculata pe baza facturilor fiscale aflate la filele 151-161 din dosar, reprezentând achizitionarea de polistiren, adeziv pentru polistiren, vata minerala, sub acest aspect vizându-se tot remedierea lucrarilor defectuos executate si împiedicarea degradarii locuintei (aceste lucrari sunt retinute si de rapoartele de expertiza), sustinerile partii civile fiind confirmate de aceste înscrisuri.
În concret, suma totala mentionata anterior se compune din: 89,21 + 256,94 + 95,64 + 95,64 + 428,27 + 42,83 + 437,87 + 94,57 + 167,73 + 86 + 165,80 + 300 lei, conform facturilor.
În rest, instanta nu a acordat alte despagubiri materiale.
Contravaloarea materialelor si sumele platite inculpatului pentru efectuarea lucrarii (a se vedea si calculele prezentate de partea civila prin înscrisurile de la filele 107-108) nu s-au acordat, pentru considerentele mentionate mai sus.
Referitor la înscrisurile depuse de partea civila în sustinerea actiunii acesteia, instanta de fond a retinut urmatoarele:
– nu exista nicio dovada certa privind cuantumul cheltuielilor cu manopera de aplicare a polistirenului, ci doar însemnari facute de partea civila;
– toate celelalte facturi fiscale si chitante privesc cumpararea materialelor în cursul anului 2005;
– la filele 133-135 sunt atasate calcule facute de partea civila, care nu pot fi luate în considerare ca mijloace de proba;
– nu rezulta care dintre materialele cumparate nu au fost folosite la constructie sau care ar fi fost revândute si contra caror sume de bani;
– partea civila a inclus printre aceste facturi si una privind achizitionarea de mobilier (partea de sus a filei 161), care nu are legatura de cauzalitate cu fapta inculpatului;
– nu s-au acordat, nefiind nici dovedite si neexistând nici legatura de cauzalitate, celelalte cheltuieli referitoare la cumpararea de mobila, usa de la intrare ruginita din cauza fratelui inculpatului, usile stricate de fratele inculpatului, ferestrele termopan distruse de finul lui M.N..
Referitor la daunele morale solicitate, instanta a apreciat ca suma de 200.000 lei noi este una exagerata. Scopul unor astfel de despagubiri este acela de a compensa suferintele psihice, de a acorda o justa si echitabila satisfactie persoanei care a suferit prejudiciul moral; nu exista un criteriu de cuantificare a daunelor morale, instanta fiind în masura sa le stabileasca astfel încât sa se realizeze o compensare reala a suferintelor victimei, principiul de baza fiind cel al repararii integrale a prejudiciului.
Instanta a apreciat, în raport de fapta comisa, de împrejurarile comiterii acesteia, de culpa partii civile, de înscrisurile medicale depuse la dosar, de declaratiile martorilor audiati sub aspectul laturii civile, de faptul ca partea civila a fost supusa unui stres permanent o perioada de timp relativ îndelungata, fiindu-i afectata existenta zilnica si starea fizica ca urmare a conditiilor de locuit, vazând si practica instantelor de judecata în aceasta materie, ca suma de 15.000 lei reprezinta o reparatie echitabila în prezenta cauza.
În consecinta, în baza art.14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala (cu referire si la art.998, 999 Cod civil) instanta a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila K.D.L. si l-a obligat pe inculpat la plata catre partea civila a sumei de 46.811,5 lei cu titlu de despagubiri civile (din care 31.811,5 lei reprezinta daune materiale iar 15.000 lei reprezinta daune morale).
Instanta nu a dispus luarea masurii de siguranta reglementata de art.115 Cod penal, întrucât fapta nu a fost savârsita în exercitarea unei functii, profesii, meserii sau ocupatii, inculpatul nu are un loc de munca stabil, o profesie recunoscuta de lege sau fundamentata pe un raport de munca (a se vedea si adresa Inspectoratului Teritorial în Constructii de la fila 131 în care se mentioneaza ca M.G. nu figureaza în bazele de date ale institutiei ca persoana de specialitate autorizata/atestata în conditiile legislatiei în vigoare), lucreaza sporadic acolo unde are ocazia, iar dispunerea masurii prev. de art.115 Cod penal ar fi lipsita de consecinte juridice, cu atât mai mult cu cât daca inculpatul ar comite o noua fapta de acelasi gen, respectiv ar realiza o noua constructie fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, aceasta ar fi ea însasi o fapta prevazuta de legea penala, sanctionata ca atare de normele legale.
Cheltuielile judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 2 Cod procedura penala instanta a admis în parte cererea partii civile. Sunt incidente dispozitiile alineatului 2, potrivit cu care “când actiunea civila este admisa numai în parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare”.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 14.800 lei catre partea civila, reprezentând cheltuieli judiciare facute de aceasta.
Aceasta suma se compune din: 300 lei (onorariul de expertiza din faza urmaririi penale) + 1500 lei (onorariul de expertiza din faza de judecata) + 5000 lei (conform chitantei de la fila 105, reprezentând onorariul pentru expertiza de structura efectuata de S. D. S.R.L., raport care face parte integranta din raportul întocmit în faza urmaririi penale si ale carui concluzii sunt preluate si în raportul întocmit în faza judecatii) + 8000 lei onorariul aparatorului ales.
Cu privire la onorariul aparatorului ales al partii civile, acesta apare nepotrivit de mare, astfel încât instanta a apreciat ca inculpatul nu poate fi obligat la plata totala a acestuia, adica la nu mai putin de 13.400 lei, potrivit chitantelor depuse la filele 28, 29, 30, 31, 58.
Instanta a redus cuantumul cheltuielilor privind onorariul de avocat pe care le va suporta inculpatul, la suma de 8.000 lei, suma pe care a considerat-o rezonabila fata de complexitatea muncii îndeplinite de avocat, vazând si faptul ca actiunea civila a fost admisa numai în parte.
Instanta nu a acordat celelalte cheltuieli solicitate de partea civila, constând în presupusele costuri calculate de aceasta (filele 109-111), nedovedite, pentru care nu exista probe, sau care nu au legatura cu fapta inculpatului, ori pentru care nu exista culpa acestuia: costurile de proiectare initiala a imobilului, mobilierul distrus de infiltratii, benzina consumata pe perioada procesului si drumurile aferente investigatiei (?), costurile facturilor de gaz, a convorbirilor telefonice, traducerea actelor emise în Germania, copierea actelor, testele si analizele medicale neplatite de casele de asigurari din Germania, închirierea unei locuinte, suplimentarea împrumuturilor la bancile din Germania, contravaloarea încercarilor nedistructive la imobil, cheltuielile de printare a unei mape color.
Fata de solutia de condamnare dispusa, instanta a respins cererea inculpatului privind obligarea partii civile la plata onorariului aparatorului sau ales (potrivit chitantelor depuse la ultimul termen de judecata).
Împotriva acestei sentinte au declarat apel partea civila K.D.L. si inculpatul M.G.
În apelul sau, care vizeaza numai latura civila a cauzei, partea civila a solicitat acordarea daunelor materiale si morale astfel cum au fost solicitate (si a cheltuielilor judiciare în apel, astfel cum ele vor fi dovedite).
De mentionat ca, partea civila nu a mai sustinut criticile la adresa laturii penale a sentintei si fata de probele administrate în apel, nici cele privind caracterul contradictoriu al sentintei de fond, lipsa rolului activ al primei instante si caracterul incomplet al expertizelor.
Prin urmare, Tribunalul a analizat doar motivele de apel astfel cum au fost ele precizate si sustinute de catre aparatorul ales al partii civile (f.113 apel, 263 apel).
La rândul sau, inculpatul nu a mai sustinut criticile privind neadministrarea tuturor probelor necesare aflarii adevarului (fata de probele administrate în apel), astfel ca tribunalul nu va mai analiza aceste sustineri.
În schimb, inculpatul a solicitat achitarea sa, pe latura penala, în baza art.10 lit.d Cod procedura penala, întrucât lipseste unul din elementele constitutive ale faptei.
Astfel, inculpatul a sustinut ca, pe latura subiectiva, lipseste intentia, iar pe latura obiectiva, lipseste pericolul, fapta inculpatului neavând niciuna dintre consecintele prev. de art.31/1 din Legea nr.10/1995.
În subsidiar, a aratat ca, prima instanta nu a tinut seama si de culpa concurenta a partii civile, astfel încât, pe acest considerent, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate catre minimul special, pentru a da o mai mare eficienta circumstantelor reale si personale ale inculpatului.
Pe latura civila a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale si morale si acordarea acestora în raport de dovedirea acestora de catre partea civila si de legatura de cauzalitate între fapta inculpatului si prejudiciu.
A mai solicitat reducerea cheltuielilor de judecata (a onorariului de avocat), considerând ca acest lucru se impunea în raport de complexitatea cauzei si de munca depusa.
În apel, au fost administrate urmatoarele probe: raport de expertiza tehnica constructii (obiectivele precizate la fila 113 verso dosar apel), înscrisuri, supliment la raportul de expertiza tehnica în constructii.
Prin decizia penala nr.109A din data de 28 februarie 2011 Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a admis apelul declarat de partea civila K.D.L. împotriva sentintei penale nr.379/17.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 5447/4/2009.
A desfiintat, în parte, sentinta penala apelata (pe latura civila) astfel:
În baza art. 14/346 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul M.G.la plata sumelor de 40217,5 lei si 108.600 EURO (în echivalentul lei stabilit în functie de cursul de schimb oficial al BNR de la data platii) daune materiale catre partea civila, s-a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului M.G..
În baza art. 192 pct. 2 lit. b Cod procedura penala a fost obligat apelantul inculpat la 500 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul partii civile au ramas în sarcina statului, în conformitate cu art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7527,70 lei cheltuieli judiciare catre partea civila.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut în fapt ca:
Cu privire la apelul inculpatului M.G.
Instanta de apel si-a însusit situatia de fapt retinuta de prima instanta, astfel, la data de 03.03.2005 Primaria Sectorului 4 Bucuresti a eliberat autorizatia de construire nr.148, urmare a cererii formulate de K.D.L., prin care s-a autorizat executarea lucrarilor de construire la imobilul situat în B. str. U., nr.44, sector 4, constând în etajarea constructiei existente precum si modificari interioare, rezultând un imobil Sp+P+1E, conform planurilor vizate spre neschimbare. Imobilul a fost dobândit de K.D.L. conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1414/26.04.2001 de BNP L.P.
Lucratorii (cunoscuti, consateni, rude) au fost adusi de catre inculpat, la imobil lucrând mai multe persoane de-a lungul acestei perioade, printre care martorii F.I., M.I., M.IU., V.I., D.D.V..
Lucrarile efectuate sub coordonarea inculpatului prezinta grave deficiente.
Toate rapoartele de expertiza efectuate în cauza (la urmarirea penala, în fond si în apel) ajung la aceasta concluzie, cu mentiunea ca tribunalul se va baza cu preferinta pe raportul de expertiza tehnica efectuate în apel (f.148 – 157 dosar apel), întrucât este efectuat de un expert al MLPAT (Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului) si membru în Comisia Nationala “Comportarea in Situ a Constructiilor”, calitati pe care nu detineau ceilalti experti.
În concluziile raportului de expertiza sus-mentionat, dupa ce se enumera toate deficientele constructiei în discutie, s-a aratat clar:
1) Lucrarile de executie nu sunt conforme cu normativele tehnice privind calitatea în constructii;
2) Gradul de rezistenta la seismicitate al constructiei este de calsa RST (risc ridicat de prabusire), pentru care pe fatada se aplica o bulina rosie de avertizare.
Mai mult chiar, în suplimentul de expertiza (f.228-233 dosar apel), acelasi expert precizeaza clar ca respectiva constructie trebuie sa fie demolata si nu consolidata din motive de siguranta în exploatare;
În mod corect, prima instanta a retinut ca raspunderea pentru aceasta situatie revine în mod preponderent inculpatului M.G., înlaturând sustinerile acestuia privind lipsa oricarei responsabilitati a sa.
Astfel, prima instanta a avut în vedere declaratiile martorilor H.A.(care declara ca M.G. se ocupa de coordonarea lucrarilor, remunerarea si angajarea muncitorilor pe santier – fila 35 d.u.p.); F.I. (declara ca inculpatul l-a angajat fara forme legale, îl platea cu 50-60 lei/zi, iar în perioada cât a lucrat la demolarea pivnitei partii vatamate, M.G. avea rolul de sef de echipa – fila 38 d.u.p.); M.I. (declara ca inculpatul îi platea circa 60 de lei la sfârsitul fiecarei saptamâni iar în perioada de aproximativ o luna si jumatate cât martorul a lucrat la K.D.L., inculpatul era sef de echipa, era tot timpul lânga ei si le spunea ce sa faca – fila 40 d.u.p.); D.D.V. (declara ca a lucrat aproximativ o luna la tencuirea peretilor casei, iar în acest timp lucrarile erau supravegheate si coordonate de M.G., care îi si platea pe toti; inculpatul supraveghea calitatea lucrarii si muncea si el câteodata – fila 42 d.u.p.); V.I. (declara ca inculpatul l-a solicitat pentru a lucra în Bucuresti, urmând ca martorul sa fie platit ca zilier. Banii îi lua de la inculpat iar pe perioada constructiei la imobilul partii vatamate, M.G. venea zilnic, spunându-le ce are de facut, unde au gresit, inculpatul fiind singurul care supraveghea lucrarile – filele 45-46 d.u.p.); M.IU. (declara ca a fost angajat de inculpat, iar pe perioada lucrarii la imobilul partii vatamate inculpatul era sef de echipa, se ocupa de verificarea calitatii lucrarilor dar si muncea împreuna cu ceilalti – filele 49-50 d.u.p.).
Fiind audiati de instanta, martorii au aratat de asemenea ca “personal l-am vazut pe inculpat lecturând proiectul partii vatamate” (D.R.), “am fost o echipa de circa 7 oameni, eu fiind simplu muncitor, iar inculpatul era sef de echipa…Lucrarile erau efectuate la comanda inculpatului. Nu am vazut ca partea vatamata sa se amestece în efectuarea lucrarilor, iar ce s-a discutat între inculpat si partea vatamata nu stiu. Inculpatul ne spunea cum sa lucram si cum sa efectuam acele lucrari de constructie…Arat ca inculpatul i-a adus si pe ceilalti muncitori, majoritatea fiind neamuri sau vecini cu el” (M.I.), “inculpatul era seful echipei, ceilalti ascultau de el…Am vazut ca uneori inculpatul executa efectiv lucrarile. Partea vatamata nu se pricepea la constructii si nu dadea indicatii muncitorilor” (H.A.), “inculpatul este cel care ne coordona si cel care mi-a dat banii pentru cât am lucrat acolo. Cu mine partea vatamata nu a vorbit despre cum sa efectuez lucrarile de constructie” (F.I.), “seful de echipa care ne spunea ce avem de facut era M.G.. Tot dânsul mi-a dat si banii pentru lucrare” (M.IU.), “munceam acolo mai multi oameni, inclusiv inculpatul si fratele lui, iar de coordonat ne coordonau fie inculpatul, fie fratele lui…Arat ca M.G. este cel care mi-a dat banii pentru lucrare” (V.I.), “inculpatul era seful echipei de muncitori care lucra la imobil” (D.D.V.).
S-a constatat în consecinta ca în mod indubitabil inculpatul a fost seful echipei care a efectuat lucrarile, este cel care coordona activitatea desfasurata, cel care i-a recrutat pe lucratori, le dadea indicatii stricte cu privire la ceea ce au de facut, îi platea, si uneori muncea efectiv la executarea acestor lucrari.
Este de retinut ca inculpatul s-a opus angajarii unui diriginte de specialitate, asa cum rezulta din declaratiile martorilor B.M. (“inculpatul a spus ca nu este nevoie ca partea vatamata sa îsi angajeze un diriginte de santier întrucât el este mai priceput, a facut liceul si este mester în constructii”) si H.A.(“mergând odata pe santier m-am întâlnit cu arhitectul Bursuc care venise cu un inginer Vasiliu, care urma sa fie numit diriginte de santier. Inculpatul s-a opus însa, spunând ca daca ramâne acest inginer în constructii, nu mai ramâne el”). Tot inculpatul arata ca partea vatamata i-a aratat un “plan cu desene” (fila 153 d.u.p.) si chiar din specificul lucrarilor efectuate rezulta ca acesta cunostea ce lucrari trebuie sa realizeze, altfel neputând stabili necesarul de materiale si fixarea pretului.
În raport de aceasta situatie de fapt, sunt nefondate cererile de achitare formulate de inculpat în apel, fapta sa întrunind toate elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 31 alin. 1 din Legea nr.10/1995.
Raspunderea penala a inculpatului nu este estompata nici de împrejurarea ca si partea vatamata a avut o contributie la realizarea defectuoasa a lucrarii (aspect retinut corect de catre prima instanta, în ciuda sustinerilor partii civile si ale inculpatului).
În acest sens, ramânând pe deplin valabile considerentele încheierii din 09.07.2009 prin care s-a admis plângerea partii vatamate, în sensul ca partea vatamata nu a încheiat un contract cu o firma autorizata, preferând sa apeleze la astfel de “constructori” de ocazie, contractând verbal cu inculpatul, ale carui calificari profesionale le-a stabilit pe baza declaratiilor acestuia. Totodata, lipsa unui contract clar a permis inculpatului sa sustina ca nu i s-a prezentat un proiect si ca nu a avut functia de executant al lucrarii.
De asemenea, partea vatamata nu a angajat un diriginte de santier, pentru a asigura verificarea executiei corecte a lucrarilor de constructie, obligatie prevazuta de art. 21 lit. d din Legea nr. 10/1995, desi martorul B.M. i-a atras atentia asupra acestui aspect si s-a oferit sa realizeze lucrarea cu firma sa de constructii, dar aceasta a refuzat, considerând prea scump pretul cerut. Totodata, desi se pare ca la început influenta inculpatului asupra partii vatamate era destul de mare, opozitia inculpatului la angajarea unui diriginte de specialitate nu o putea împiedica pe partea vatamata sa îsi îndeplineasca obligatiile legale.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondate si criticile formulate de inculpat privind individualizarea pedepsei.
Prima instanta a avut în vedere corect modalitatea de savârsire a faptei, urmarile produse si care s-ar fi putu produce, inconstienta si iresponsabilitatea inculpatului care s-a angajat într-o activitate pentru care nu are calificare profesionala, atitudinea procesuala nesincera a acestuia si prejudiciul produs partii vatamate.
Chiar si asa, prima instanta a retinut în favoarea inculpatului circumstantele atenuante judiciare în varianta prevederilor de art. 74 alin. 2 Cod penal, i-a coborât inculpatului pedeapsa sub minimul special si a ales o modalitate de executare a pedepsei neprivativa de libertate (suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei).
Instanta a considerat ca reducerea cuantumului pedepsei, aplicarea disp. art.81-82 Cod penal sau chiar reducerea termenului de încercare nu ar mai raspunde gravitatii concrete a faptei inculpatului, atitudinii sale nesincere si ar însemna o clementa nejustificata fata de urmarile faptei inculpatului asupra partii civile.
Tribunalul a apreciat ca fiind nejustificata solicitarea inculpatului de micsorare a daunelor materiale si morale.
Instanta de fond a explicat si a calculat riguros (pe baza de acte) cuantumul daunelor materiale, suma de 31811,5 lei acordata partii civile si în consecinta nu se impune înlaturarea sau reducerea acesteia.
Cât priveste daunele morale, prima instanta a apreciat corect, în raport de fapta comisa, de împrejurarile comiterii acesteia, de culpa partii civile, de înscrisurile medicale depuse la dosar, de declaratiile martorilor audiati în cauza sub aspectul laturii civile, de faptul ca partea civila a fost supusa unui stres permanent o perioada de timp relativ îndelungata, fiindu-i afectata existenta fizica ca urmare a conditiile de locuit, ca suma de 15.000 lei reprezinta o reparatie echitabila în prezenta cauza.
S-a mentionat si ca între prejudiciul moral si material si fapta inculpatului exista legatura de cauzalitate.
Instanta a considerat ca fiind nefondata si cererea de reducere a cheltuielilor judiciare.
Prima instanta a procedat deja la reducerea onorariului aparatorului partii civile si a explicat (facând referiri ample la înscrisurile doveditoare) modul de calcul al cheltuielilor judiciare.
Suma la care s-a ajuns este justificata prin înscrisuri, corespunde complexitatii cauzei si muncii aparatorului partii civile si nu se cuvine a fi redusa.
Referitor la apelul partii civile
Si în opinia tribunalului suma pretinsa de partea civila drept daune materiale este exagerata.
Prima instanta a realizat o justa reparatie a prejudiciului moral suferit de partea vatamata si a precizat criteriile avute în vedere la cuantificarea prejudiciului.
În aceste conditii, nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale.
Este însa justificata critica partii civile privind cuantumul daunelor materiale, desi aceasta împrejurare nu este cu nimic imputabila primei instante.
Astfel, pe lânga cei 31.811,5 lei acordati si motivati de catre instanta de fond, se impune majorarea daunelor morale tinând cont de probele administrate în apel.
Astfel, potrivit suplimentului la raportul de expertiza efectuat în apel (si considerat de catre tribunal ca fiind cel mai autorizat, întrucât este efectuat de un expert MLPAT) se impune demolarea constructiei, iar nu consolidarea acesteia solutie agreata si de partea civila si mai putin oneroasa pentru inculpat.
Potrivit concluziilor suplimentului raportului de expertiza tehnica în constructii (f. 233 apel) valoarea demolarii si refacerii constructiei (materiale, manopera, organizarea de santier) se ridica la suma de 108600 euro.
În plus, partea civila a dovedit (cu înscrisurile depuse la termenul din 22.10.2010) efectuarea unor cheltuieli cu însanatosirea sa, în suma de 8472 de lei.
Aceste cheltuieli sunt urmarea unui accident suferit de partea civila, prin caderea de pe o scara interioara defectuos construita de catre inculpat.
Existând, asadar, o legatura de cauzalitate (indirecta) între fapta inculpatului si prejudiciu, s-a acordat si acestei sume drept daune materiale.
Desigur, suma în euro va fi convertita în lei, la cursul de schimb oficial al BNR de la data platii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civila K.D.L. si inculpatul M.G..
Partea civila a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 171 si 18 Cod procedura penala, în esenta, pentru neacordarea tuturor despagubirilor generate de fapta inculpatului, sustinând ca prejudiciul produs este mult mai mare iar instanta nu a inclus cheltuielile efectuate cu îngrijirea sanatatii (a cazut pe scarile interioare gresit executate), neacordarea cheltuielilor de judecata asa cum s-a solicitat în fond si apel, (cheltuieli cu avocati, expert parte, cheltuieli cu expertiza).
Inculpatul M.G. a criticat – la rândul lui – decizia penala pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru gresita condamnare, solicitând achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala respectiv faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii aratând în esenta ca nici un moment nu s-au individualizat lucrarile efectuate exclusiv de el, nu s-a luat în considerare ca a lucrat cu materialele puse la dispozitie de partea vatamata, ca aceasta a avut propria contributie la realizarea defectuoasa a lucrarilor ca suplimentul de expertiza luat în considerare de instanta de apel nu evidentiaza, în mod concret, o baza de calcul, fiind o apreciere subiectiva, expertiza neputând evalua gradul de rezistenta al constructiei la seism si totodata nu se poate efectua un calcul al structurii de rezistenta decât de un expert tehnic atestat M.L.P.A.T..
Examinând legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate prin prisma criticilor invocate de recurenti, circumscrise cazurilor de casare prev. de3859 pct. 172 si 18 Cod procedura penala, (invocate atât de partea civila cât si de catre inculpat – care, oral a solicitat achitarea, pe temeiul art. 10 lit. a) – fapta nu exista) Curtea constata ca recursurile nu sunt fondate si le va respinge, în conditiile art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, în considerarea urmatoarelor argumente:
Asupra recursului declarat de partea civila K.D.L.:
Curtea constata ca ambele instante care au devoluat fondul cauzei au constatat ca inculpatul, prin fapta sa ilicita a produs în patrimoniul partii civile un prejudiciu, astfel ca aceasta a fost obligat, conform art.998 Cod civil la repararea prejudiciului cauzat sub ambele aspecte, material si moral, obligatia de dezdaunare având ca izvor fapta ilicita cu privire la care s-a stabilit vinovatia.
Prejudiciul material a fost evaluat de catre instanta pe baza probelor administrate, luând în considerare concluziile expertizei privind stabilirea valorii lucrarilor de remediere precum si valoarea materialelor achizitionate în acest scop, stabilita pe baza facturilor fiscale aflate la dosar (filele 151 – 161 dosar fond).
Instanta de apel a apreciat ca se impune luarea în considerare a concluziilor raportului de expertiza (supliment) efectuat în cursul judecatii în apel, efectuat de un expert M.L.P.A.T. apreciind ca prejudiciul material reprezinta si valoarea demolarii si refacerii constructiei, în suma stabilita la 108600 euro (în echivalent lei), precum si suma de 8472 lei cheltuieli medicale, urmare a unui accident suferit prin cadere pe o scara interioara defectuos construita de inculpat.
Curtea observa ca ambele instante au acordat daunele materiale retinute ca fiind dovedite, apreciate ca justificate în raport cu principiul reparatiei integrale, probele care au servit ca temei al retinerii acestor cheltuieli materiale, în speta, concluzii ale expertizelor administrate au fost analizate si corect evaluate de ambele instante, fara a fi denaturate astfel ca în cauza nu este incident vreunul din cazurile de casare invocate de partea civila (pct. 18 si respectiv pct. 172).
De asemenea, s-a retinut un prejudiciu moral care s-a impus a fi reparat, cuantumul fiind stabilit prin apreciere, stiut fiind ca repararea prejudiciului nepatrimonial nu trebuie sa fie în raport cu nevoile celor prejudiciati sau cu posibilitatile materiale ale inculpatului ci trebuie sa reprezinte echivalentul suferintelor psihice cu observarea principiului îmbogatirii fara justa cauza.
Câta vreme instantele de fond si de apel au analizat probele fara a le denatura si au stabilit un anumit cuantum a-l despagubirilor morale, aprecierea facuta nu poate fi supusa cenzurii instantei de recurs în cadrul vreunui caz de casare.
Cât priveste critica vizând neacordarea integrala a cheltuielilor de judecata, Curtea constata ca si aceasta este nefondata. Astfel, instanta de fond a acordat cheltuielile judiciare pe care le-a motivat, în raport cu art.193 alin. 2 Cod procedura penala, actiunea civila fiind admisa doar în parte. De asemenea, instanta de apel a acordat partii civile cheltuielile efectuate la judecata în apel,potrivit chitantelor doveditoare.
Cenzurarea onorariului aparatorului ales s-a facut, de asemenea, în conditiile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, cuantumul de 8000 lei fiind apreciat ca si corespunzator, în raport cu valoarea pricinii si sarcina îndeplinita. Instanta de apel a acordat cheltuielile judiciare conform chitantelor doveditoare.
Prin urmare nici în aceasta situatie nu sunt incidente cazurile de casare invocate, prev. de 3859 pct. 18 si 171 Cod procedura penala nefiind vorba de eroare grava de fapt ori de vreo încalcare a legii privind modul de acordare a cheltuielilor judiciare.
Asupra recursului declarat de inculpat, Curtea constata, contrar sustinerilor apararii, ca vinovatia inculpatului a fost legal stabilita, prin coroborarea – în conformitate cu art. 63 alin. 2 Cod procedura penala – probelor administrate în aceasta cauza respectiv declaratia partii vatamate K.D.L., declaratia testimoniala a martorilor ce au fost audiati în mod nemijlocit si în conditii de contradictorialitate -H.A., F.I., M.I., D.D.V., M.IU., V.I., D.R., declaratii care sunt concordante si au fost complet evaluate de catre instanta de fond, din care rezulta ca inculpatul M.G., în calitate de executant a efectuat lucrari de consolidare si supraetajare a imobilului proprietatea partii vatamate, lucrari care – potrivit concluziilor concordante ale expertizelor tehnice administrate în cauza – au prezentat vicii extrem de grave, fiind contrare reglementarilor tehnice privind calitatea constructiei cu referire la structura de rezistenta.
Prin urmare, faptele si împrejurarile retinute de instanta de fond sunt concordante cu probele administrate astfel ca, în cauza nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala.
Fapta inculpatului întruneste obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 31 alin. 1 din Legea nr.10/18 ianuarie 1995 privind calitatea în constructii întrucât prin executarea de modificari asupra constructiei – imobilul proprietatea partii vatamate nu a respectat reglementarile tehnice privind stabilitatea si rezistenta, cu consecinta crearii unei stari de pericol pentru viata si integritatea persoanelor precum si pentru integritatea constructiei.
Ambele instante au retinut ca executarea lucrarilor de catre inculpat s-a facut cu grave deficiente – contrar normativelor privind calitatea constructiei, cu rezultatul încadrarii imobilului în clasa de risc seismic Rs I (risc ridicat de prabusire).
Împrejurarea ca instanta de apel a retinut ca proba expertiza tehnica judiciara efectuata de inginerul N.T. se înscrie în respectarea principiului aprecierii probelor iar relevanta probatorie este motivata de calitatea de specialist a expertului (atestat de Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriale si membru al Comisiei Nationale “Comportarea în Situ a Constructiilor”). De altfel, concluziile în ce priveste existenta faptei si a urmaririi produse se desprind din atestarile tuturor expertizelor administrate în cauza, înca din stadiul initial, al urmaririi penale.
Retinerea concluziilor expertizei tehnice administrate în apel si a suplimentului de expertiza tehnica are relevanta în ce priveste reconsiderarea prejudiciului suferit de partea vatamata, prejudiciul patrimonial ce a fost corect evaluat prin luarea în considerare a necesitatii demolarii constructiei.
Prin urmare, Curtea constata, contrar sustinerilor apararii, ca inculpatului ,recurent în cauza, i s-a stabilit în mod legal vinovatia, pe baza probelor legal administrate si concludente adevarului, probe ce au fost examinate în mod real si coroborat si apreciate potrivit art.63 alin. 2 Cod procedura penala, starea de fapt retinuta nefiind în mod vadit si necontroversat contrara acestor probe asa încât sa existe în cauza, o grava eroare de fapt.
Cât priveste criticile aduse de recurent modului în care instantele în fond si în apel au solutionat latura civila, Curtea constata ca nu au fost încalcate dispozitiile legale referitoare la existenta conditiilor privind raspunderea civila delictuala, prin fapta sa, comisa cu vinovatie, inculpatul a cauzat un prejudiciu efectiv atât de natura patrimoniala cât si nepatrimoniala, despagubirile materiale acordate fiind în concordanta cu dovezile produse de partea civila, pe baza concluziilor fundamentate ale raportului de expertiza final întocmit în cauza, cu lucrarea în consolidare si a principiului reparatiei integrale a pagubei.
De asemenea, ambele instante care au devoluat fondul cauzei au cenzurat cuantumul despagubirilor având în vedere si culpa partii vatamate în alegerea executantului lucrarilor, culpa care nu este de natura a influenta vinovatia inculpatului, grava, care nu si-a asumat pâna la stadiul final al procesului, raspunderea, a negat existenta unui proiect, a unui memoriu general de arhitectura si a unui memoriu tehnic ce impunea operatiunile necesare realizarii lucrarii (fila 83-107 dup), implicarea sa efectiva în executarea lucrarilor si opozitia la angajarea unui diriginte de santier.
Constatând ca în cauza nu sunt incidente cazurile de casare invocate precum si nici alte cauze care, luate în considerare din oficiu, sa conduca la reformarea deciziei atacate, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, în raport cu solutia de respingere a recursului impunându-se si respingerea cererii recurentei parte civila de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
Vazând si disp. art. 192 alin. 2 Cod procedura penala privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare acordate de stat.
