Contestare decizie de sancţionare. Descriere faptă Descrierea faptei şi a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat reprezintă cerinţe de formă ale deciziei de sancţionare, ce trebuiesc cuprinse obligatoriu în decizie sub sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum prevede art. 252 al. 2 Codul muncii. Fapta trebuie descrisă în toate elementele sale esenţiale chiar în cuprinsul deciziei, fără posibilitatea de a fi completată cu alte elemente extrinseci( raport de cercetare, note de relaţii sau declaraţii, în cauză).
Secţia civilă, sentinţa nr. 1180 din 3 noiembrie 2015
Contestatorul C M a chemat în judecată civilă pe intimata SC G F R SA B, solicitând anularea deciziei de sancţionare nr. …../03.02.2015, cu consecinţa plăţii sumelor reţinute în mod nelegal.
În motivarea cererii a arătat că decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a arătat că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa prin decizia contestată, precum şi faptul că motivul real al sancţionării sale a fost deraierea de 3 osii a locomotivei Disel DA 1549 pe liniile industriale din punctul de lucru …… Întrucât intimata nu a putut stabili circumstanţele incidentului (deraierii) şi nici momentul acestuia (pe tura sa sau pe tura altui coleg), a fost sancţionat pentru abateri închipuite care ţin de specificul activităţii de manevră şi de siguranţă feroviară.
Mai arată că din cuprinsul deciziei de sancţionare reiese faptul că la predarea-primirea locomotivei nu s-a verificat starea exterioară şi dispozitivul de rulare, însă nu se menţionează care a fost constatarea tehnică, defectul concret de la dispozitivul de rulare (osie, buză bandaj etc.) pe care nu l-a observat şi care ar fi provocat deraierea.
Formularea că ar fi executat cu bună ştiinţă efectuarea manevrei în condiţii de nerespectare a normelor de siguranţă a circulaţiei este o formulare generică, astfel că instanţa nu o poate cenzura.
Prin sentinţa civilă nr. 1180 din 3 noiembrie 2015, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr……/03.02.2015 emisă de intimată şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea către contestator a drepturilor salariale reţinute în baza acestei decizii de sancţionare.
S-a reţinut că numitul C M este angajat în funcţia de mecanic de locomotivă la intimata SC G F R SA B.
Se susţine că acesta nu şi-a respectat obligaţiile de serviciu şi intimata a emis deciziei de sancţionare nr. …./03.02.2015 în baza art. 248 lit. c din Codul muncii(fila 5 dosar).
Astfel, se reţine din cuprinsul deciziei de sancţionare doar faptul că se dispune sancţionarea contestatorului, întrucât ar fi încălcat mai multe prevederi din diferite acte normative, fără să se regăsească menţiuni referitoare la motivele care determină luarea acestei măsuri, menţiuni referitoare la descrierea faptelor imputate, a circumstanţelor săvârşirii acestora sau a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Neefectuarea acestor menţiuni în cuprinsul deciziei de concediere reprezintă un caz de nulitate expresă şi absolută a acestui act.
Potrivit art. 252 al. 2 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Descrierea faptei şi a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat reprezintă cerinţe de formă ale deciziei de sancţionare, ce trebuiesc cuprinse obligatoriu în decizie sub sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum prevede art. 252 al. 2 Codul muncii. Fapta trebuie descrisă în toate elementele sale esenţiale chiar în cuprinsul deciziei, fără posibilitatea de a fi completată cu alte elemente extrinseci( raport de cercetare, note de relaţii sau declaraţii, în cauză).
În aceste condiţii, instanţa a găsit întemeiată excepţia nulităţii absolute a deciziei contestate prin raportare la dispoziţiile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii privind nedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Concret, în decizia de sancţionare faptele sunt menţionate astfel: contestatorul a acceptat cu bună ştiinţă efectuarea manevrei în condiţii de nerespectare a normelor de siguranţă a circulaţiei, nu a urmărit parcursul de manevră, a efectuat activitatea de manevră încălcând procesul tehnologic stabilit, la predarea-primirea locomotivei nu s-a verificat starea exterioară şi dispozitivul de rulare a locomotivei, nu a luat măsuri potrivite, nu a executat corespunzător sarcinile de serviciu, nu a sesizat personalul căreia îi era subordonat şi nu a luat măsuri de oprire a mişcărilor de manevră.
Rezultă că, în decizia de sancţionare faptele reţinute au un anume caracter de generalitate, fiind reproduse astfel cum sunt stabilite prin actele normative prin care sunt reglementate, însă nu se arată în mod concret modalitatea de comitere a acestora(respectiv ce norme de siguranţă a circulaţiei au fost încălcate, în ce modalitate a fost încălcat procesul tehnologic stabilit, ce măsuri ar fi trebuit luate şi nu au fost luate, care sarcini de serviciu nu au fost executate în mod necorespunzător).
Enumerarea unor generalităţi nu îndeplineşte cerinţele dispoziţiilor legale care prevăd, strict şi imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii. De asemenea, trimiterea la referate sau la fişa postului nu satisface condiţia descrierii faptelor concrete de care s-ar face vinovat contestatorul şi care trebuie să se regăsească în conţinutul deciziei de sancţionare.
Ori, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menţionarea aspectelor care o individualizează, modalitatea în care s-a comis în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina contestatorului şi să se poată efectua controlul judecătoresc.
Omisiunea intimatei nu poate fi înlocuită întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerinţelor de formă ad validitatem, nu poate fi acoperită prin confirmare.
Se consideră că, prin instituirea acestor obligaţii de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social şi al dreptăţii instituit prin dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Constituţia României.
Acest principiu se oglindeşte şi în dispoziţiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe iar pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prevăzută de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulităţii exprese, legea instituie o prezumţie de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumţiei nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage sancţiunea nulităţii absolute.
