Asigurare dovezi.
– Articolul 235 şi următoarele Cod procedură civilă ;
Condiţiile necesare pentru administrarea unei probe cu expertiză prin care să se stabilească stadiul unor lucrări de construcţii şi instalaţii sunt urgenţa, respectiv existenţa unei primejdii ca dovezile să dispară.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALĂ NR. 742 din 27.04.2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 19.07.2010 sub nr.2290/192/2010, reclamanta SC G 3 C SRL a solicitat ca, fără citarea pârâtei SC A M SRL, să se dispună în baza art.235 Cod pr.civ. efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcţii civile industriale şi agricole, prin care să se stabilească stadiul lucrărilor de construcţii şi instalaţii realizate de către G 3 C potrivit contractului de antrepriză nr.1011/19.05.2006 cu privire la complexul “Abator de păsări” şi “corp administrativ” imobile situate în judeţul Giurgiu, oraş Mihăileşti, sat Drăgănescu, Str. Abatorului proprietatea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat la data de 19.05.2006 contractul de antrepriză nr.1011 având ca obiect executarea şi predarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii privind complexul “Abator de păsări şi Corp Administrativ, în conformitate cu planul de situaţie”.
Reclamanta a susţinut că a respectat prevederile contractuale realizând lucrările prevăzute în cuprinsul documentaţiei tehnice. La data de 09.01.2008 s-a încheiat între părţi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (nr.32) ocazie cu care s-a constatat existenţa unor elemente lipsă în ceea ce priveşte documentaţia scrisă şi desenată, existenţa unor lucrări care nu respectau prevederile proiectului. Pentru remedierea acestor probleme au fost stabilite termene în cuprinsul anexelor procesului-verbal.
Prin convenţia nr.2282/07.05.2008 părţile au stabilit valoarea finală a contractului, suma totală rămasă de achitat de către pârâtă şi lucrările rămase de executat de către reclamantă.
Reclamanta a susţinut că pârâta nu a respectat termenele stabilite pentru plata ultimei tranşe, aceasta fiind achitată abia la data de 08.08.2008, în acelaşi timp A atenţionând reclamanta cu privire la obligaţiile de realizare a lucrărilor şi ameninţând că va apela la terţi contractori deşi termenul de 60 de zile stabilit pentru realizarea lucrărilor nu începuse să curgă.
Cu toate că reprezentanţilor A li s-a învederat de către reclamantă că lucrările asumate prin convenţie au fost executate, pârâta a refuzat nejustificat semnarea proceselor-verbale de stingere a obiecţiunilor şi a refuzat restituirea sumelor reţinute cu titlu de garanţii de bună execuţie. În acest context reclamanta a iniţiat demersuri legale în sensul recuperării sumelor reprezentând garanţie de bună execuţie în cuantum de 1.434.166,28 lei.
S-a mai susţinut că există riscul ca în mod abuziv Avicola să iniţieze demersuri pentru obligarea reclamantei la plata unor sume ce ar rezulta din aşa zise lucrări de execuţie/remediere realizate cu terţe societăţi comerciale, chiar dacă reclamanta şi-a respectat obligaţiile contractuale, riscul fiind evidenţiat şi de dispoziţiile art.7.4 din contract.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bolintin Vale; a apreciat că acţiunea este inadmisibilă şi nu are obiect, solicitând ca în subsidiar să fie respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr.2243/24.09.2010 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Bolintin Vale, competenţa soluţionării cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, unde a fost înregistrată în data de 14.10.2010, sub nr.49675/3/2010.
Prin încheierea din şedinţa din Camera de Consiliu de la data de 29.10.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Comercială în dosarul nr. 49675/3/2010 cererea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamantei privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcţii civile industriale şi agricole prin care să se stabilească stadiul lucrărilor de construcţii şi instalaţii realizate de către G 3 C la complexul “Abator de păsări” şi “corp administrativ” din judeţul Giurgiu, oraş Mihăileşti, sat Drăgănescu, Str. Abatorului proprietatea pârâtei nu poate fi admisă deoarece în cauza de faţă nu este îndeplinită condiţia urgenţei şi nici aceea a existenţei unei primejdii ca dovezile să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal prevăzut de art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanta SC G 3 C SRL, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială, motivul invocat fiind acela că instanţa de fond a ignorat elementele care conturează necesitatea asigurării de dovezi.
Astfel, au fost relevate circumstanţele desfasurarii relaţiei contractuale dintre G 3 C si A, fiind semnalate: refuzul repetat al A de a încheia procese-verbale privind stingerea obiecţiunilor cu privire la lucrările ce fuseseră realizate de către subscrisa, refuz nejustificat, având in vedere atât dispoziţiile contractuale, cat si convenţiile încheiate de către părţi referitor la procedurile de finalizare a lucrărilor; riscul de a se face aplicarea abuziva a prevederilor art. 7.4. din Contract, privind obligarea Antreprenorului (in speţa, Grup 3 Contracting) la suportarea unor pretinse cheltuieli de remediere/ completare lucrări – cheltuieli realizate urmare a contractării de către Avicola a unor terti prestatori; demersurile legale deja iniţiate de către Avicola, având drept scop obligarea recurentei la plata unei sume semnificative – 784.904,95 Euro ce se pretinde ca ar reprezenta un prejudiciu generat de neexecutarea de către Grup 3 Contracting a unor lucrări, respectiv de remedierea/refacerea unor lucrări executate necorespunzător, dar si riscul ca orice dovada privind lucrările/remedierile realizate de către subscrisa sa dispară, G 3 C fiind in imposibilitatea de a supraveghea sau controla in prezent (după finalizarea Proiectului) situaţia lucrărilor efectuate potrivit Contractului.
În cauză au fost întrunite cerinţele legale pentru formularea unei cereri de asigurare dovezi, norma procedurala impunând analiza aparenţei dreptului (existenta Contractului si Convenţiei, existenta unor obligaţii contractuale, necesitatea constatării situaţiei lucrărilor realizate de către subscrisa potrivit prevederilor contractuale), dar şi a urgenţei (respectiv necesitatea constatării stării lucrărilor in cel mai scurt timp, date fiind pretenţiile nejustificate formulate de către A, dar si faptul ca starea lucrărilor constituie un element aflat in prezent in afara sferei de control a petentei).
Intimata SC A M SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile urgenţei şi existenţei unei primejdii ca dovezile să dispară sau să fie greu de administrat în viitor, condiţii absolut necesare în situaţia în care nu este de acord cu administrarea probei pe calea asigurări dovezilor.
În drept: art. 115 Cod procedură civilă.
Analizând încheierea atacată, în raport de probele administrate, susţinerile părţilor şi temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a investit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 235 şi următoarele Cod procedură civilă, prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea Construcţii civile, industriale si agricole, având ca obiect stadiul lucrărilor de construcţie si instalaţii realizate de către G 3 C, potrivit Contractului de antrepriza nr. 1011/19.05.2006, cu privire la Complexul “Abator de pasări” si “Corp Administrativ” – imobil situat in Judeţul Giurgiu, Oraşul Mihailesti, Sat Draganescu, Str. Abatorului, proprietate a SC A M SRL.
Potrivit dispoziţiile art. 235 alin. 1 Cod procedură civilă “oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor”.
După cum însăşi reclamanta recurentă susţine, bunul care se solicită a fi expertizat a format obiectul unui proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (nr.32/9.01.2008), prin care s-a constatat că acestea ar prezenta anumite deficienţe. Aşadar, nu există urgenţa în constatarea stării de fapt a unui complex industrial (abator de păsări şi corp administrativ) finalizat cu peste doi ani în urmă şi, cu atât mai puţin, primejdia ca acesta să dispară.
Divergenţele care există între părţi vor fi clarificate cu ocazia soluţionării fondului litigiului care este înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI a Comercială şi care face obiectul dosarului nr. 32469/3/2010, ocazie cu care se va administra şi proba cu expertiză tehnică, prin care să se răspundă tuturor obiectivelor propuse de părţi şi încuviinţate de instanţă.
Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
