NULITATE CONTRACT DE ÎMPRUMUT
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 16.10.2014 sub nr. /200/2014, reclamanta RODICA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CARMEN-MIRONEL , să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut de consumaţie, având în vedere faptul că împrumutatul nu l-a semnat, semnătura regăsită în cuprinsul acestuia neaparţinând acesteia, şi în subsidiar, anularea contractului de împrumut de consumaţie menţionat anterior, având în vedere faptul că, consimţământul acesteia a fost viciat prin dol, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin cererea înregistrată sub nr. /200/2014, BEJ Adrian a solicitat încuviinţarea executării silite a contractului de împrumut de consumaţie, iar în urma probelor administrate, instanţa de fond, în mod corect, a respins solicitarea prin încheirea de şedinţă din data de 28.04.2014.
În mod corect instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor prevăzute de art. 665 al. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 632 şi ale art. 638 Cod procedură civilă apreciind că înscrisul depus la dosar şi intitulat contract de împrumut de consumaţie din 12.09.2013, nu este un titlu executoriu, deoarece nu este act autentic.
Pârâtul CARMEN-MIRONEL a formulat apel împotriva încheierii de şedinţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În acest context ca urmare a promovării de către pârâtă a acestei căi de atac, reclamanta a fost citată, aflând astfel de existenţa acestui contract de împrumut.
Conform acestui contract, se presupune că la data de 12.09.2013, pârâtul i-ar fi remis cu titlu de împrumut reclamantei, suma de 40.000 lei, cu termen scadent la 12.03.2014.
În realitate, reclamanta arată că nu a primit nicio sumă de bani cu titlu de împrumut de la pârât şi nici nu a semnat în mod conştient un asemenea contract, astfel că dacă se va dovedi că semnătura de pe acel înscris îi aparţine, în mod evident, a fost obţinută prin dol.
Reclamanta a mai aratat că între părţi (pârâtul – în calitate de administrator, şi reclamanata – în calitate de angajată la firma acestuia) şi firma fiului reclamantei, s-au desfăşurat relaţii comerciale conform contractului de prestări servicii, în vederea efectuării de lucrări agricole, pentru suprafaţa de teren de 140,16 ha, suprafaţă arendată .
Astfel, în baza acestei înţelegeri, pârâtul în calitate de administrator, deservea cu utilajele din dotarea sa, suprafaţa de teren arendată la PFA.
În data de 12.09.2013, între cele două societăţi s-a încheiat un proces-verbal, prin care părţile, şi-au indicat punctual pretenţiile în cuprinsul punctelor I şi II, urmând ca în final (la punctul III ), să îşi compenseze reciproc pretenţiile, conform înscrisului anexat.
Ulterior, firma a intrat în insolvenţă, iar PFA s-a înscris la masa credală, pentru suma de 145.365 lei.
Astfel, reclamanta a solicitt să se constate că, prin prisma celor menţionate anterior, că nu avea niciun interes pentru a se împrumuta cu suma de 40.000 lei, în condiţiile în care pârâtul datora familiei acesteia, sume mult mai mari.
Mai mult decât atat, a mai precizat faptul ca la data de 12.09.2013, reclamanta a fost prezenta si a semnat numai procesul -verbal al întâlnirii dintre SC Ferma si PFA.
Cu aceasta ocazie, la data sus menţionata, pârâtul nu a fost prezent, el fiind reprezentat de avocat, situaţie confirmata de lipsa semnăturii acestuia.
Astfel, in condiţiile in care paratul nu a fost prezent la data de 12.0.2013, cu ocazia întocmirii procesului – verbal, nu se poate presupune ca acesta a revenit ulterior (in cursul aceleiaşi zi) in vederea semnării contractului de împrumut, în condiţiile in care reclamanta dupa încheiere acestuia (procesului – verbal) a părăsit .Raportat la aspectele sus menţionate, reclamanta a solicitat să se constate ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pentru ca aceasta convenţiefie valabila.
Având în vedere că este vorba despre o convenţie a părţilor, respectiv un contract de vânzare – cumpărare, pentru valabilitatea acestuia este obligatorie indeplinire condiţiilor prevăzute de art.1179 Cod Civil, respectiv: capacitatea de a contracta; consimţământul valabil al părtii ce se obliga; obiect determinat; cauza licita si morala.
Pe de alta parte, consimţământul, pentru a fi valabil, trebuie sa îndeplineasca următoarele condiţii: sa provină de la o persoana cu discernământ; sa fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat; sa nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.
În cazul de fata, convenţia dintre parţi este nula, ca urmare a faptului ca in momentul încheierii contractului dedus judecaţii, consimţământul reclamantei nu a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege, respectiv cea referitoare la existenta unui viciu de consimţământ.
Pentru a fi valabil exprimat si pentru a produce efecte juridice, consimţământul trebuie dat in cunoştinţa de cauza si in deplina libertate, respectiv sa nu fie afectat de vicii care sa-l altereze.
In acest sens, dispoziţiile art.1204 NCC statuează, cu referire la condiţiile consimţământului, ca acesta trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunoştinţa de cauza.
Totodată, potrivit art. 1206 NCC, consimţământul este viciat, atunci cand este dat din eroare, surprins prin doi sau smuls prin violenta, sau in caz de leziune.
Dolul este acel viciul de consimţământ care constă în inducerea îneroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea, in mod fraudulos, de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări, care se cuvenea sa fie dezvăluite (art. 1214 NCC).
Asa cum a precizat anterior, în situaţia in care semnătura de pe acest înscris, chiar îi aparţine reclamantei, contractul in discuţie a fost semnat, fara ca aceasta sa aiba cunoştinţa de conţinutul acestuia si fara sa primească vreo suma de bani, fiind folosita împrejurarea ca în data respectiva s-a semnat o convenţie (proces – verbal al întâlnirii din 12.09.2013), care cuprindea mai multe file, avand loc discuţii îndelungate raportat la modalitatea de compensare a datoriilor existente in cele doua societăţi .
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1247 NCC, art. 1250 NCC, art 1214 NCC, art 1206 NCC, art 1179 NCC.
În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba cu expertiza grafologică. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, un set de inscrisuri (filele 9-15).
Prin Incheierea de sedinta din data de 11.11.2014 (fila 33), instanta a admis cererea reclamantei si a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 1.805,00 lei aferente cererii de chemare in judecata.
Pârâtul a formular întâmpinare (prin care a solicitat respingerea acţiunii)-cerere reconvenţională (fila 38), prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 40.000 lei reprezentand valoarea bănească a obligaţiei de restituire, în conformitate cu prevederile Contractului de împrumut de consumaţie nr. 61 din 12 septembrie 2013; obligarea reclamantei-pârâte la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data 19.03.2014 până la data realizării integrale a obligaţiei de restituire (până la_data formulării prezentei, cuantumul dobânzii legale penalizatoare fiind de 1.714,2 lei), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, paratul a arătat că, în fapt, între pârâtul-reclamant şi reclamanta-pârâtă a fost încheiat Contractul de imprumut de Consumaţie nr.61 din 12 septembrie 2013 („Contractul”).
În conformitate cu prevederile art.1.1 din Contract, pârâtul CARMEN-MIRONEL s-a obligat să dea cu titlu de împrumut reclamantei suma de 40.000 lei, pe care reclamanta a primit-o la data semnării Contractului, aşa cum reiese din art. 1.2.
În temeiul art.2.1 din Contract şi art.2.164 alin.2 Cod civil, reclamanta-pârâtă Rodica trebuia să restituie suma de 40.000 lei, cel mai târziu la data de 12 martie 2014.
Întrucât până la termenul convenit, reclamanta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, pârâtul a transmis acesteia o notificare, prin care i-a solicit respectarea Contractului. Notificarea privind punerea în întârziere a fost primită personal, de reclamanta-pârâtă, la data de 17.03.2014, aşa cum reiese din conţinutul confirmării de primire anexate.
Pârâtul a menţionat că reclamanta-pârâtă i-a solicit suma de 40.000 de lei cu titlu de împrumut, pentru a o pune la dispoziţia fiului său. Aceasta urma să plătească arenda datorată de PFA. Termenul de restituire a fost stabilit în funcţie de data la care PFA urma să primească de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, subvenţia pentru terenul lucrat de PFA în baza contractelor de arendă.
A mai precizat paratul, faptul că anterior semnării, forma iniţială a Contractului a fost pusă la dispoziţia reclamantei-pârâte pentru analiza clauzelor, Contractul fiind semnat în forma modificată după solicitările reclamantei-pârâte.
De asemenea, în temeiul art.1535 Cod civil şi art.2, art.3 alin.2 şi 3 din OG nr. 13/2011, paratul-reclamant a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data 19.03.2014 până la data realizării integrale a obligaţiei de restituire. Până la data formulării prezentei, cuantumul dobânzii legale penalizatoare este de 1.714,2 lei conform calcului anexat.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art.201 alin.1, art.205 şi art.209 C.proc.civ.
În dovedirea susţinerilor, paratul-reclamanta a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte, proba cu martori şi proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (filele 43-44, 65).
Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1.857 lei (fila 41).
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare (fila 47), prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale.
În sustinerea acestei cereri, reclamanta-pârâta a arătat că nu i-au fost comunicate contractul de împrumut, notificarea privind punerea in întârziere si confirmarea de primire, astfel incat nu a putut face apărări referitoare la conţinutul lor.
Raportat la conţinutul contractul de împrumut de consumaţie, desi nu a fost comunicat de partea adversa, apărările pe care le-a făcut sunt referitoare la înscrisul pe care il are in posesia, comunicat din dosarul nr. 6739/200/2014.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveşte susţinerea pârâtului-reclamant ca i-a împrumutat numitei suma de 40.000 lei, a solicitat respingerea, avand in vedere faptul ca aceasta nu a primit nicio suma de bani cu titlu de împrumut si nici nu a semnat in mod conştient contractul dedus judecaţii. In acelasi registru sunt si apararile formulate pe calea actiunii introductive, in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru ca aceasta conventie sa fie valabila, prevazute de art.1179 NCC, art.1206 NCC si art.1214 NCC.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 NCPC.
La termenul de judecata din data de 20.04.2015 (fila 76), instanta, în temeiul art.258 din Noul C.proc.civ., a încuviintat pentru reclamantă – proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba cu 2 martori şi proba cu expertiza de specialitate grafoscopica, şi pentru pârât – proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba cu un martor, probe considerate pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.
De asemenea, aparatorul paratului-reclamant, a depus la dosarul cauzei, contract de imprumut consumatie, notificare, dovada comunicarii (fila 65).
La termenul de judecata din data de 11.06.2015, instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriul celor doua parti, raspunsurile fiind consemnate de presedintele de complet (filele 84, 85-89).
La termenul de judecata din data de 17.09.2015, au fost audiati martorii -din partea reclamantei si -din partea paratului, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei .
Reclamanta a achitat, la solicitarea instantei de judecata, suma de 900 lei – onorariu expertiza.
La dosarul cauzei, INEC- Bucuresti a furnizat instantei, raportul de expertiză criminalistică .
Partile au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
In fapt, prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul , să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut de consumaţie, şi în subsidiar, anularea contractului de împrumut de consumaţie menţionat anterior.
La randul lor, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 40.000 lei reprezentand valoarea bănească a obligaţiei de restituire, în conformitate cu prevederile Contractului de împrumut de consumaţie nr. 61 din 12 septembrie 2013, dar si la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data 19.03.2014 până la data realizării integrale a obligaţiei de restituire.
Astfel, in cadrul contractului de imprumut de consumatie s-a mentionat ca numitul, in calitate de „imprumutator”, a remis numitei, in calitate de „imprumutat”, cu titlu de imprumut de consumatie, suma de 40.000 lei. Partile au convenit ca suma sa fie restituita pana cel tarziu la data de 12.03.2014.
Raportat la dispozitiile art.3 din Legea nr.71/2011, instanta apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile Noului Cod civil, in vigoare la data incheierii pretinsului contract incheiat intre parti (12.09.2013).
In primul rand, in ceea ce priveste actiunea principala, reclamanta a invocat faptul ca nu a semnat acest contract, semnătura regăsită în cuprinsul acestuia neaparţinând acesteia.
Totusi, concluziile raportului de expertiza criminalistica nr.390/19.11.2015 intocmit de INEC- Bucuresti (fila 143), fiind in sensul ca “semnatura de la pozitia “Dna Rodica” de pe contractul de imprumut de consumatie cu inchierea de data certa si de atestare a identitatii, a fost executata .
In aceste conditii, instanta apreciaza ca neintemeiata, cererea reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a contractului de împrumut de consumaţie nr. 61/12.09.2013, urmand a o respinge.
Referitor la cererea reclamantei-parate in ceea ce priveste anularea contractului de împrumut de consumaţie nr. 61/12.09.2013, instanta va analiza aceasta cerere, prin prisma motivele invocate de catre reclamanta, in principiu, faptul ca, consimţământul acesteia a fost viciat prin dol.
Astfel, potrivit art.1178 din Noul Cod civil, “contractul se incheie prin simplul acodr de vointe al partilor, daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila”. “Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala” (art.1179 alin.1 NCC).
Pe de alta parte, “consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza” (art.1204 NCC).
“Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta” (art.1206 NCC).
„(1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
(2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.
(3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.
(4) Dolul nu se presupune.” (art.1214 NCC)
În esenţă, dolul este o eroare provocată care poate să cadă şi asupra unor elemente neesenţiale ale contractului, spre deosebire de viciul erorii. Diferenţa fundamentală dintre eroare şi dol constă în scopul urmărit de partea care nu se află în eroare: autorul dolului trebuie să acţioneze cu intenţia de a induce în eroare pe cealaltă parte ori de a exploata eroarea în care se află, obţinând un avantaj în detrimentul acesteia.
Doctrina şi practica apreciază că dolul, atât în forma sa comisivă, cât şi în cea omisivă, trebuie să fie comis cu intenţie, adică una dintre părţi să întrebuinţeze mijloace dolosive, „frauduloase” sau să omită anumite împrejurări relevante, „în mod fraudulos”
Alineatul (4) reia regula statornicită în art. 960 alin. (2) C.civ., potrivit căreia „dolul nu se presupune”. Fiind un fapt juridic stricto sensu, dolul poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii.
In primul rand, instanta remarca faptul ca in continutul contractului incheiat s-a mentionat ca avocatul conform art.3 din Legea nr.51/1995, atesta identitatea partilor, continutul actului si data acestuia.
Or, desi reclamanta-parata a invederat anumite aspecte legate de diferente care ar exista intre cele doua pagini ale acestui contract, nu s-a inscris in fals in privinta acestor mentiuni.
Pe de alta parte, reclamanta a declarat in continutul actiunii (fila 5), faptul ca a aflat de acest contract, ca urmare a promovarii de catre parat a caii de atac a apelului impotriva Incheierii de sedinta din data de 28.04.2014, astfel afland de existenta acestui contract.
Or, paratul o notificase pe reclamanta, conform inscrisului aflat la fila 65 din dosarul cauzei, in vederea restituirii sumei de bani imprumutate, acest inscris fiinu-i comunicat reclamantei, prin posta, aceasta primindu-l personal (fila 65-notificare, dovada de comunicare).
Paratul a declarat in continutul intampinarii-cererii reconventionale, faptul ca „reclamanta-pârâtă i-a solicit suma de 40.000 de lei cu titlu de împrumut, pentru a o pune la dispoziţia fiului său. Aceasta urma să plătească arenda datorată de PFA Termenul de restituire a fost stabilit în funcţie de data la care PFA urma să primească de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, subvenţia pentru terenul lucrat de PFA. în baza contractelor de arendă.”
De remarcat ca in continutul procesului verbal al intalnirii din 12.09.2013, incheiata intre FERMA si PFA, s-a mentionat ca una din pretentiile lui PFA este „suma de 40.000 lei acordata cu titlu de imprumut pentru plata arendei datorata de PFA .
Chiar si in continutul procesului verbal din 11.09.2013 (fila 11), se mentioneaza despre „sprijinul familie si a PFA acordat in sprijinirea activitatii firmei fiului reclamantei.
Cu ocazia interogatoriului luat, paratul a declarat ca la semnarea contractului, au fost de fata, partile contractului, sotul reclamantei, avocatul (care a redactat inscrisul) si dna (raspuns la intrebarea nr.6-fila 86).
Prezenta acestor persoane a fost confirmata si de martorul paratului.
In aceeasi zi, s-a incheiat un proces verbal de compensare a pretentiilor, izvorate insa dintr-un alt raport juridic (raspuns la intrebarea nr.7-fila 86).
Insusi martorul a declarat ca dansul a participat la toate contractele si medierele existente intre societatea administrata de fiul reclamantei, respectiv PFA si FERMA, administrata de catre parat, in calitate de aparator al firmei fiului reclamantei (fila 107). Martorul a precizat ca nu a fost prezent la incheierea presupusului contract, neavand cunostinta de existenta unui astfel de contract. Dansul a prezent prezent la momentul incheierii procesului verbal dintre cele doua firme, fapt atestat si prin aplicarea semnaturii pe acest inscris. Martorul a confirmat ca paratul nu a fost prezent la incheierea procesului verbal dintre cele doua firme, fapt sustinut de altfel si de catre parat.
Totusi, ambii martori ai reclamantei, nu au facut nicio mentiune in ceea ce priveste prezenta, fiului reclamantei, desi a fost prezent la momentul incheierii procesului verbal, fapt consemnat in mod expres in acest inscris, acesta si semnand documentul in cauza (fila 13).
Ambii martori au declarat ca reclamanta nu a semnat niciun contract de imprumut, fapt contrazis de catre concluziile raportului de experiza intocmit in cauza.
De asemenea, instanta remarca fatul ca declaratiile celor doi martori sunt contradictoriii, in ceea ce priveste si persoanele care au participat la incheierea procesului verbal. Astfel, martorul a aratat ca a fost insotit de reclamanta, sotul acesteia si soferul (adica celalalt martor), in timp ce martorul a aratat ca a insotit reclamanta, alaturi de sotul acesteia, dl avocat (celalalt martor) si o alta persoana (pe care a luat-o din Oreavu si care era interesata de acest proces verbal).
Pe de alta parte, martorul a precizat ca cei doi martori ce au fost audiati din partea reclamantei, nu au fost prezenti la incheierea contractului dintre parti, reclamanta fiind insotita doar de sotul acesteia, dar si de fiu .Martorul a precizat ca in cursul diminetii acelei zile, dnei i s-a inmanat un exemplar de pe procesul verbal si un alt exemplar de pe contractul de imprumut, cu care a mers la dl avocat, pentru a-l verifica. Cu acest inscris s-a intors in cursul acelei dupa-amiezi, semnat si si stampilat de catre avocatul sau. Cei doi martori audiati din partea reclamantei nu au fost prezenti la acea data, in incinta cabinetului avocatului paratului (nici in cursul diminetii si nici dupa-amiaza). Banii, in suma de 40.000 lei, au fost predati in fata martorului. Martorul a mai precizat ca acest contract a fost tehnoredactat dimineata in prezenta partilor, apoi reclamanta a plecat cu el la Ramnic si au fost modificate anumite pasaje. La inceput, contractul avea mai multe pagini, insa dupa modificare, au ramas doar doua pagini.
Referitor la inscrisurile depuse de catre reclamanta la dosarul cauzei, in ceea ce priveste dosarele penale in care paratul este implicat, instanta apreciaza ca acestea vizeaza alte raporturi juridice, iar simplul fapt al existentei acestor dosare penale nu poate inlatura prezumtia de nevinovatie de care se bucura orice persoana.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei, in sensul ca semnatura dansei a ajuns pe acest inscris, in momentul in care a semnat procesul verbal de compensare, nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba administrat in cauza.
Pe de alta parte, acest lucru ar fi insemnat ca reclamanta sa aplice cel putin 3 semnaturi, avand in vedere ca procesul verbal a fost incheiat in 2 exemplare, fiecarei parti fiindu-i inmanat cate un exemplar (si fiecare parte a depus la dosarul cauzei, in copie, acest proces verbal, fapt ce demonstreaza ca fiecare a avut cate un exemplar). Or, in conditiile in care reclamanta semna 3 documente (2 semnaturi pe procesul verbal, si cel putin o semnatura pe contractul de imprumut), ar fi insemnat ca sotul si fiu sa fi semnat doar doua documente.
De asemenea, instanta remarca si faptul ca atat procesul verbal, cat si contractul de imprumut, poarta semnatura partilor doar la sfarsitul documentelor.
Or, conform art.260 alin.1 din Noul C.proc.civ., „semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l- asemnat cu privire la continutul acestuia”.
In aceste conditii, instanta a apreciaza ca reclamanta-parata nu a facut dovada alterarii consimtamantului, prin dol, sarcina probei apartinandu-i conform art.10 alin.1 din Noul C.proc.civ.
In consecinta, instanta va respinge capatul de cerere avand ca obiect “anularea contractului de împrumut de consumaţie”, formulata de reclamanta-parata in contradictoriu cu paratul-reclamant, ca neintemeiata.
Referitor la cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant, instanta retine potrivit art.2164 alin.2 NCC, “in cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit atfel.”.
Or, partile au stabilit ca imprumutul este cu titlu gratuit, iar suma imprumutata nu este purtatoare de dobanzi.
Conform mentiunilor de la pct.2 de la cap-“obiectul contractului”, “suma imprumutata a fost remisa imprumutatului de catre imprumutator la data semnarii, iar imprumutatul recunoaste in mod expres ca a primit integral suma imprumutata, prezentul contract servind si de chitanta descarcatoare”.
Partile au convenit ca suma sa fie restituita pana cel tarziu la data de 12.03.2014.
Or, in prezent termenul a expirat, iar reclamanta nu si-a indeplinit obligatia restituirii sumei de bani imprumutata, desi a fost notificata in acest sens.
Faptul predarii sumei de bani a fost confirmata de martorul, care a precizat ca reclamanta a avut posibilitatea de a consulta contractul, anterior semnarii, chiara ducandu-i modificari.
Avand in vedere aceste considerente, instanta va obliga reclamanta-parata sa achite paratului-reclamant suma de 40.000 lei – cu titlu de imprumut.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind dobanda, instanta retine ca in continutul contractului incheiat intre parti, s-a mentionat in mod expres la “capitolul: Obiectul contractului”, pct.3, faptul : “contractul este cu titlu gratuit, iar suma imprumutata nu este purtatoare de dobanzi”.
In aceste conditii, partile au convenit doar restituirea sumei de bani imprumutata, respectiv 40.000 lei, fara dobanda.
In aceste conditii, instanta va respinge cererea paratului-reclamant privind obligarea reclamantei-parate la plata dobanzii legale penalizatoare, ca neintemeiata.
In temeiul art.9 alin.2 raportat la art.453 din Noul C.proc.civ., instanta va respinge capatul de cerere formulat de reclamanta-parata privind obligarea paratului-reclamant, la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat.
Pe de alta parte, avand in vedere ca reclamanta a beneficita de ajutor public judiciar, fiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru de 1.805,00 lei, acordat prin Incheierea de sedinta din Camera de Consiliu din data de 11.11.2014, fata de faptul ca actiunea dansei urmeaza a fi respinsa, instanta o va obliga pe aceasta, la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, sa restituie catre bugetul de stat suma de 1.805,00 lei, reprezentand ajutor public judiciar.
Pe de alta parte, fata de faptul ca cererea reconventionala urmeaza a fi admisa in parte, iar reclamanta-parata “va cadea in pretentii”, instanta va obliga reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamante suma de 1.805 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru, conform art.3 alin.1 lit.d din OUG nr.80/2013 (calculata la suma ce urmeaza a fi pusa in sarcina reclamantei-parate, respectiv 40.000 lei).
De asemenea, fata de precizarile aparatorului paratului-reclamant, de la termenul de judecata din data de 28.01.2016, instanta va lua act ca paratul isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, pe cale separata.
