Răspundere civilă contractuală. Denunţarea unilaterală a contractului de prestare servicii din culpa prestatorului nu exonerează achizitorul de plata prestaţiei efectuate de prestator până la momentul denunţării, dacă o astfel de clauză de exonerare nu a fost prevăzută expres în contract.
În dosarul cu nr. 24451/233/2011, reclamantul PFA B.D. a solicitat obligarea pârâtei Asociația S. Galați la plata sumei de 3.038 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și dobânda legală calculată de la data de 22.09.2011 până la achitare.
Judecătoria Galați a dispus, prin sentinţa nr. 6460/19.06.2013, admiterea în parte a cererii şi obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a sumei de 1.500 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, respectiv 20.12.2011, până la achitare.
Recursurile declarate de reclamant şi pârât sunt nefondate.
Potrivit unei clauze din contractul părţilor, plata prestaţiei reclamantului, la momentul denunţării contractului de către pârâtă, se va face „corespunzător pentru partea din contract îndeplinită”, astfel încât reclamantul nu poate pretinde în întregime plata serviciului său şi pentru partea neexecutată, plata urmând a se face proporţional cu partea executată din lucrarea supravegheată de reclamant, lucrare care la momentul denunţării contractului de prestări servicii era realizată doar în proporţie de 80%.
Nici pârâta nu poate fi exonerată de plata contravalorii prestaţiei deja efectuate de reclamant, invocând denunţarea unilaterală a contractul din culpa reclamantului, întrucât o astfel de clauză de exonerare nu a fost prevăzută în contractul părţilor, sancţiunea culpei reclamantului fiind rezilierea unilaterală a contractului de către pârâtă. Culpa reclamantului în rezilierea contractului poate deschide calea pârâtei la o acţiune în daune interese, sens în care aceasta putea formula o cerere reconvenţională, pe care însă nu a formulat-o, instanţa de fond fiind învestită numai cu analizarea obligaţiei de plată a pârâtei către reclamant pentru activitatea depusă.
Dobânda s-a acordat corect de către instanţa de fond de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu de la data notificării pârâtei, deoarece reclamantul nu a depus la dosar dovada comunicării notificării către pârâtă, astfel încât data certă cu privire la momentul punerii în întârziere este data introducerii acţiunii.
