Contencios
Sentinţă
competenţă materială
Contestaţie împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare. Competentă materială.
În privinţa competenţei de soluţionare a contestaţiei formulate la data de 11.11.2009 împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, aceasta revine, potrivit art. 209 alin. 1 lit. a C.pr.fiscală, respectiv structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene (…) în a căror teritorială îşi are domiciliul fiscal contestatorul, în speţă din cadrul DGFP Bistriţa-Năsăud.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. a II-a civ., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 1071/CA/28 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 912/2010 pronunţată la data de 06.07.2010, Judecătoria Năsăud a admis excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte petitul având ca obiect contestaţie la Decizia privind angajarea răspunderii solidare emisă de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud – Administraţia Finanţelor Publice Năsăud, la data de 19.10.2009, privind pe contestatoarea MM (petit formulat în cadrul contestaţiei la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. 756/265/2010), declinându-se competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, tribunalul reţine următoarele:
În temeiul prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a şi art. 28 alin. 1-6 din Codul de procedură fiscală, AFP Năsăud a emis la data de 19.10.2009, Decizia privind angajarea răspunderii solidare a contestatoarei, în calitate de persoană fizică care a dobândit prin act de vânzare-cumpărare singurul bun imobil al debitoarei SC CE SRL, reţinându-se că astfel s-a provocat insolvabilitatea debitoarei pentru suma de 247160 lei, reprezentând creanţe ale bugetului general consolidat.
Conform prevederilor art. 28 alin. 3 C.pr.fiscală, decizia constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare, iar potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, titlul de creanţă comunicat potrivit alin. 5 poate fi atacat în condiţiile legii.
Împotriva acestei decizii, persoana faţă de care s-a angajat răspunderea solidară, contestatoarea a formulat contestaţia înregistrată la DGFP Bistriţa-Năsăud sub nr. 21401 din 11.11.2009.
Prin adresa nr. 21401/19.11.2009, DGFP Bistriţa-Năsăud a comunicat însă contestatoarei că „această contestaţie a fost greşit direcţionată, organul fiscal neavând competenţa de soluţionare pe cale administrativă a acesteia.”
Totodată, în cuprinsul aceleiaşi adrese se învederează contestatoarei faptul că decizia de angajare a răspunderii solidare constituie titlu executoriu, astfel că împotriva acesteia se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile art. 172-173 din Codul de procedură fiscală.
Urmare a acestui răspuns, persoana faţă de care s-a angajat răspunderea a formulat contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Năsăud.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepţia tardivităţii invocată în cauză de intimată, tribunalul reţine că aceasta nu este fondată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Intimata invocă în motivare excepţiei nerespectarea termenului de 30 de zile în care poate fi depusă, conform prevederilor art. 207 C.pr.fiscală, contestaţia formulată potrivit art. 205 din acelaşi act normativ împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale.
Numai că, în mod eronat intimata se raportează, atunci când conchide asupra depăşirii termenului legal, la data formulării în faţa instanţei a contestaţiei înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 11.03.2010.
Aceasta, întrucât contestaţia împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, ce constituie, potrivit prevederilor legale mai sus citate, titlu de creanţă, a fost formulată în temeiul prevederilor Titlului IX al Codului de procedură fiscală la data de 11.11.2009, în interiorul termenului legal de contestare.
Ulterior, şi doar ca urmare a răspunsului formulat de DGFP Bistriţa-Năsăud, contestatoarea s-a adresat cu contestaţie instanţei de judecată, însă Judecătoria Năsăud a calificat în mod corect cererea dedusă judecăţii, apreciind că din conţinutul acesteia rezultă că se contestă actul administrativ fiscal ce constituie titlu de creanţă.
De altfel, în motivarea Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 pronunţată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat distincţia care trebuie realizată între „titlu executoriu fiscal”, „titlu de creanţă fiscală” şi „act administrativ fiscal”, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În ce priveşte fondul cauzei, tribunalul reţine că, în privinţa competenţei de soluţionare a contestaţiei formulate la data de 11.11.2009 împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, aceasta revine, potrivit art. 209 alin. 1 lit. a C.pr.fiscală, respectiv structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene (…) în a căror teritorială îşi are domiciliul fiscal contestatorul, în speţă din cadrul DGFP Bistriţa-Năsăud. Aceasta, întrucât prin decizia de angajare a răspunderii, contestatoarea a devenit, în temeiul prevederilor art. 25 C.pr.fiscală, debitor al obligaţiilor SC CE SRL către bugetul general consolidat, obligaţie fiscală potrivit art. 22 C.pr.fiscală.
Or, cum în speţă organul fiscal competent nu a soluţionat pe fond contestaţia formulată potrivit procedurii reglementate de art. 209 şi urm. C.pr.fiscală, neanalizând motivele invocate de contestatoare şi nemotivând aprecierea lapidară inserată în adresa nr. 21401/19.11.2009 – „considerăm că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în urma analizării motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza acestui titlu executoriu”, tribunalul reţine că menţionata adresă nu întruneşte exigenţele unei decizii în sensul prevederilor art. 216 C.pr.fiscală.
Mai mult decât atât, în cuprinsul acesteia se invocă o pretinsă direcţionare greşită a contestaţiei (adresa fiind emisă de Biroul procedura insolvenţei şi lichidări).
Numai că, şi din această perspectivă, organul fiscal competent nu este absolvit de obligaţia de a soluţiona pe fond contestaţia formulată în condiţiile art. 205 şi urm. C.pr.fiscală, dobândind deplină relevanţă şi aplicabilitate în acest caz şi prevederile art. 6 ind. 1 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, text de lege potrivit cu care „petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta”. Prin urmare, direcţionarea corectă a contestaţiei constituie responsabilitatea angajaţilor instituţiei.
Faţă de cele ce preced şi în temeiul prevederilor legale sus menţionate, instanţa urmează să admită contestaţia în contencios fiscal formulată de contestatoare şi să dispună obligarea intimatei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud să soluţioneze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 şi urm. Cod proc.fiscală, contestaţia formulată de aceasta împotriva Deciziei privind angajarea răspunderii solidare pentru suma de 247.160 lei emisă la data de 19.10.2009 de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Năsăud, contestaţie înregistrată la DGFP Bistriţa-Năsăud sub nr.21401 din 11 noiembrie 2009.
