Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 15.12.2015, contestatoarea B.M., domiciliată în , jud. Prahova, în contradictoriu cu intimat C.N.A.D.N. R. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
– anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare, nr. /2014 data de 04.12.2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A.A., cu sediul în mun. , jud Buzău.
– întoarcerea executării silite pornite tara temei legal împotriva debitorului B.M., domiciliata in , jud. Prahova.
S-a invocat de către contestatoare excepţia nulităţii actelor de procedură emise de executorul judecătoresc, datorită lipsei semnăturii olografe de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. din data de 16.08.2011 întocmit de agentul constatator Z.M., angajat al COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ – CESTRIN.
A mai susţinut contestatoarea că Decizia înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 6 din 16 februarie 2015 stabileşte ca procesele-verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnăturii olografe a agentului constatator a fost publicata in Monitorul Oficial. Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015.
S-a mai arătat de către contestatoare că în raport cu sesizarea formulată de Avocatul Poporului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 515 din Codul de procedura civila, in sensul ca problema de drept ce formează obiectul judecaţii a fost soluţionata în mod diferit de instanţele judecătoreşti, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive anexate sesizării.
Se arată în concret că instanţele au fost investite eu verificarea legalităţii, din perspectiva îndeplinirii condiţiei semnăturii agentului constatator, prevăzută de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. sub sancţiunea nulităţii absolute, a proceselor-verbale încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., pentru contravenţia continuă prevăzută de art. 8 din acelaşi act normativ, constând in fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă.
În drept, s-au invocat disp. art. 399-402 C.pr.civ. vechi, art. 404 alin. 1 C.pr.civ. vechi art. 405 alin. 1 C.pr.civ. vechi, art. 405 alin. 2 C.pr.civ. vechi, art. 636 C.pr.civ. vechi, art. 723 C.pr.civ. vechi.
În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri la filele 14-25.
Prin rezoluţia din data de 16.12.2015, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 25.01.2016, cu citarea părţilor.
La data de 30.12.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparţinând B.M. circula pe drumurile naţionale fără să deţină rovinietă valabilă, conform art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002.
Astfel, s-a arătat că în scopul sancţionării faptei contravenţionale, precum si a prevenirii săvârşirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, a fost emis procesul – verbal de constatare a contravenţiei in cauza in termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, potrivit textului art. 13 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancţiunii conform dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Conform art. 165 pct. l NCPC procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere şi dispoziţiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora ” menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă “. Astfel, nu se poate susţine faptul ca procedura de comunicare a procesului – verbal de contravenţie a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului – verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar contestatoarea nici nu a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenţie şi nici nu a achitat de bună voie obligaţia stabilită prin procesul – verbal de contravenţie ca şi sancţiune aplicată pentru fapta săvârşită. S-au invocat disp. art. 622, alin. 1 si 2 NCPC care prevăd că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
A arătat intimata că în cauză rezultă nu numai reaua – credinţa a contestatorului, care a refuzat în mod nejustificat să-şi îndeplinească obligaţiile legale, dar si faptul ca a încercat prin contestaţia la executare să inducă în eroare instanţa, solicitând să se constate că a dat dovada nu numai de bună – credinţa, dar şi de indulgentă în toată această perioadă de aproape 3 ani sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate şi să-şi execute de bună voie obligaţia stabilită prin titlul executoriu.
Referitor la aspectele legate de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului – verbal de contravenţie invocate de către contestatoare, intimata a solicitat să se constate că sunt nefondate.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001 procesul – verbal de contravenţie a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator angajat al CNADNR – SA -CESTRIN, ca o condiţie de valabilitate a unui act juridic si i s-a asociat logic semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat emis de către CERTSIGN SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, aceste menţiuni regăsindu-se şi în subsolul procesului – verbal de constatare în cauză.
Susţine intimata că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiţie de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronică îndeplineşte aceasta cerinţa dacă i s-a incorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazată pe un certificat calificat şi generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
În continuare se arată că O.G. 2/2001 nu stabileşte ce fel de semnătura se aplică pe procesele-verbale de constatare a contravenţiei, olografa sau electronica, lăsând astfel posibilitatea aplicării şi a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept.
Semnătura electronică este o modalitate reglementata de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătura pe procesul – verbal contravenţional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul-verbal este legal semnat, nefiind nul.
Faţă de cele menţionate şi de faptul că în speţă, momentul epuizării contravenţiei continue îl reprezintă anul 2011, intimata a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare, înainte de apariţia Deciziei nr. 6/2015 pronunţată de ICCJ.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă, astfel cum este definită şi reglementată de OG nr 15/2002. precum si că legea contravenţională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că. în speţă, este vorba despre o excepţie de la principiul retroactivităţii legii contravenţionale.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că deciziile pronunţate de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Astfel, aplicarea Deciziei nr.6/2015 a ICCJ în speţă de faţă, deci pentru o situaţie anterioară momentului pronunţării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziţii legale., ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conţinut de drept material, ci constituie o dispoziţie procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenţionale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Intimata a mai solicitat să se constate că pvcc a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv, iar debitorul a avut la dispoziţie din momentul comunicării procesului – verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001. În cauză, debitorul nu a formulat plângere, astfel că până la desfiinţarea acestora, titlurile executorii îşi menţin puterea executorie.
De asemenea, s-a mai solicitat să se constate prezenta cauză executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, astfel că motivele invocate de către contestatoare sunt de fapt şi de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu şi nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare, ci pe cea a plângerii contravenţională.
Faţă de considerentele expuse anterior, s-a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. /16.08.2011, a derulării in continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reţinut în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, precum şi a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanşarea acestei proceduri.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 Noul Cod proc. civ., precum şi cele din cuprinsul întâmpinării.
În apărare, s-au solicitat proba cu înscrisuri şi orice altă probă a cărei necesitate va reieşi din dezbateri. Solicitam judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului nostru potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civila.
În conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. 2 din C. proc. civ. s-a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din antet, respectiv mun. Bucureşti, .
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
In cadrul dosarului execuţional nr. 2569/2014 al executorului A.A. Buzău s-a pus in executare silita procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0273453/16.08.2011 emis de CNADNR SA fiind in urmărire suma de 96 euro tarif de despăgubire stabilit conform art. 8 din OG nr. 15/2002 si respectiv 392 lei cheltuieli de executare silita.(file 17, 18)
S-a aparat contestatoarea invocând Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 6 din 16 februarie 2015 prin care se stabileşte ca procesele-verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnăturii olografe a agentului constatator a fost publicata in Monitorul Oficial. Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015. A evocat aceasta pe larg considerentele respectivei hotărâri.
Se va retine ca aceasta apărare in prezenta procedura – contestatie la executare – nu poate fi invocata. Aceasta era o apărare specifica plângerii contravenţionale, putând fi formulata in acest cadru. Practica neuniforma a instanţelor judecătoreşti – deşi poate constitui un element de incertitudine pentru justiţiabil – in prezent este constanta si unificata prin practica instantei de control judiciar in sensul arătat.
Pentru considerentele ce preced, văzând si ca alte motive de nelegalitate a actelor de executare nu s-au mai invocat, văzând si art. 714 si următoarele Cod procedura civila se va respinge contestaţia ca neîntemeiată.
