Modificarea pedepselor. Instanţă competentă
– C. proc. pen., art. 449
Dacă se solicită modificarea post judicium a pedepselor, instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Dacă ultima hotărâre a fost pronunţată de către o instanţă străină şi a fost recunoscută în România, dar nu pe cale incidentală odată cu judecarea cererii de modificare a pedepseor, instanţa de executare a acesteia pe teritoriul României este instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în prim grad în fond, potrivit normelor procesual penale române.
Prin sentinţa penală nr.332din 24.03.2012 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 916/258/2012 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Miercurea Ciuc privind soluţionarea cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat S.D., născut la data de 13.09.1973, deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc.
S-a constatat că potrivit 449 alin.2 raportat la art. 418 C.proc.pen. competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Harghita.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr.186 din 26.07.2011 Tribunalul Harghita a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc
S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi, în consecinţă:
In baza art. 28 ind.1 alin. 4) C.pr.pen. a fost sesizată Curtea de Apel Târgu Mureş, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî în acest sens Judecătoria Miercurea Ciuc reţine că prin cererea înaintată Tribunalului Harghita, petentul – condamnat S.D., deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, născut la data de 03.09.1973, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună contopirea pedepselor în a cărei executare se află.
În cuprinsul cererii s-a arătat că se află în executarea mandatului nr. 334/2007 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect pedeapsa de 22 ani închisoare şi că a mai fost condamnat de instanţele din Republica Ungaria, respectiv Tribunalul Judeţului Bacs Kiskun, la pedeapsa de 6 ani pentru jaf. S-a solicitat deducerea din rezultantă a perioadei executată până în prezent.
Prin sentinţa penală 186/2011 Tribunalul Harghita a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, dosarul fiind înregistrat sub acelaşi număr.
Prin sentinţa penală 1523 din 14.12.2011, Judecătoria a admis cererea petentului de contopirea pedepselor, a reţinut pedeapsa cea mai grea de 22 de ani pe care a sporit-o cu un an, petentul urmând a executa pedeapsa de 23 ani închisoare.
Din durata pedepsei s-a dedus perioada deja executată.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat recurs.
Prin decizia penală 24/R din 07.02.2012, Tribunalul a admis calea de atac, a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-a dispus analizarea de către instanţa de fond şi a competenţei materiale de soluţionarea cererii de contopire.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 916/258/R/2012.
La termenul de judecată din data de 14.03.2012, instanţa a ridicat din oficiu excepţia de necompetenţă materială reţinând că potrivit art. 449 C.proc.pen. pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii… concursul de infracţiuni; recidiva; acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
La alin.2 al aceluiaşi articol se dispune în sensul că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
În condiţiile în care petentul se află deţinut, în Penitenciarul Miercurea Ciuc, în executarea unei pedepse privative de libertate, este evident că cererea se impune a fi soluţionată de instanţa de executare.
Potrivit art. 418 C.proc.pen., hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
Ultima hotărâre de condamnare a petentului era cea pronunţată de instanţa maghiară, instanţa care, potrivit menţiunilor din adresa din 13.12.2011, este echivalent al Tribunalului.
În concluzie, instanţa a constatat că, instanţa competentă material a soluţiona cererea de contopire formulată de petent, în raport de starea privativă de libertatea acestuia şi instanţa care a pronunţat ultima condamnare, este Tribunalul Harghita.
Curtea, fiind sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire formulată de condamnatul S.D. este Tribunalul Harghita.
Astfel, ultima hotărâre definitivă de condamnare a fost cea pronunţată de instanţa maghiară, respectiv Tribunalul Bacs Kiskum, hotărâre recunoscută de Curtea de Apel Tg.Mureş, astfel că Tribunalul Harghita este competent în cauză, în conformitate cu art.449 alin.2 Cod procedură penală.
Ca urmare, în conformitate cu art.43 alin.7 Cod procedură penală va trimite cauza la Tribunalul Harghita.
