SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA MĂSURII LUATĂ DE LICHIDATORUL JUDICIAR DE REFUZ AL ÎNCHEIERII CONTRACTELOR AUTENTICE DE VÂNZARE CUMPĂRARE CU CONTESTATORII.NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR CUMULATIV PREVĂZUTE DE ART.931 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.931 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.584/14.11.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1451/F din 10 mai 2013, Tribunalul Bihor a admis contestaţiile creditorilor S. A. S., D. T. , B. A. , J. F., şi M. C. , în contradictoriu cu lichidatorul judiciar B. G. I. SPRL, şi Preşedintele Comitetului Creditorilor debitoarei SC S. T. SRL, prin CEC B. SA, prin Sucursala Oradea, şi pe cale de consecinţă a obligat lichidatorul judiciar să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare cu contestatorul S. A. S. pentru apartamentul nr.11 din Blocul 4, scara B, etaj 1 şi a garajului nr.19, situat în Oradea, str.A. C. nr.48 pentru suma de 45.000 EUR; cu D. T. contract de vânzare-cumpărare autentic asupra garajelor nr.7 şi 9 din Blocul nr.3 şi garajele 3,4,5 din Blocul nr.4, situate în Oradea, str.A. C. nr.48 pentru preţul de 40.000 EUR; cu B. A. contract de vânzare-cumpărare autentic pentru apartamentul nr.17 din Blocul 4, scara B, etaj 2, situat în Oradea, str.A. C. nr.48, pentru preţul de 40.000 EUR; cu J. F. contract de vânzare-cumpărare autentic pentru apartamentul nr.27 din Blocul 1, etaj 3, situat în Oradea, str.A. C. nr.48 pentru preţul de 30.000 EUR; iar cu contestatoarea M. C. un contract autentic de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul situat în Oradea, str.A. C. nr.48, bloc B1, etaj 1, ap.9, compus din apartament cu 2 camere şi dependinţe în suprafaţa construită de 76,04 mp şi terenul aferent, conform antecontractului de vânzare-cumpărare nr.8/05.02.2008
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr.8/27.01.2010 contestatorul D. T. a încheiat cu debitoarea promisiunea de vânzare-cumpărare la terminarea imobilului a 5 garaje subterane conform planului anexat şi fişei anexate, toate situate în Oradea, str.A. C. nr.48, blocurile 3,7,9 încheindu-se procesele-verbale de predare/primire la data de 03.03.2010 pentru care a fost achitat preţul conform chitanţei seria CST BH nr.0001/27.01.2010, iar B. A. a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr.26 compun dintr-o cameră li dependinţe în suprafaţă de 46,91 mp achitându-se un avans de 18500 EUR iar diferenţa de 15.500 EUR urmând a fi achitat înainte de semnarea contractului în formă autentică. Ulterior părţile au semnat actul adiţional pentru apartamentul compus din 3 camere şi dependinţe din Blocul nr.4, ap.17 şi pentru care a fost încheiat procesul-verbal de predare/primire la data de 21.12.2010.
De asemenea contestatorul J. F. a încheiat cu debitoarea antecontractul de vânzare-cumpărare nr.113/2008 asupra unui apartament compus din 2 camere cu dependinţe în suprafaţă de 69 mp situat în blocul 5, scara b ap.30, iar la data de 11.10.2010 părţile au încheiat actul adiţional, prin care a identificat imobilul ca fiind compus din 2 camere + dependinţe situat în blocul 1, etaj 3, ap.27, şi pentru care au încheiat procesul-verbal de predare/primire sub nr.179/2010.
În ceea ce priveşte pe contestatorul S. A. aceasta a încheiat cu debitoarea antecontractul de vânzare-cumpărare nr.128/19.11.2009 pentru un apartament şi un garaj subteran situat în blocul 4, scara B, etaj 1, ap.11 compus din 3 camere + dependinţe şi pentru au fost încheiate procesele-verbale de predare – primire nr.160/04.10.2010, iar M. C. a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului compus din 2 camere situat în blocul 1, etaj 1, ap.9, iar conform anexei la antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.04.2008 încheiat de către părţi, contestatoarea a achitat integral contravaloarea imobilului.
La solicitarea contestatorilor de a li se încheia contracte de vânzare-cumpărare asupra apartamentelor de către promitenta vânzătoare/debitoare, conform adreselor comunicate cu contestatorii, lichidatorul judiciar refuză încheierea contractelor, cu motivarea că antecontractele nu au date certe, că preţurile la care se solicită vânzarea-cumpărarea sunt inferioare valorii de piaţă a acestora, şi că actele adiţionale încheiate după data deschiderii procedurii nu pot produce efecte juridice întrucât sunt semnate de o persoană fără calitate, deoarece administratorul special al debitoarei nu a desfăşurat o activitate curentă în perioada de observaţie pentru încheierea de promisiuni de vânzare-cumpărare.
Faţă de criticile aduse de către lichidatorul judiciar faţă de cererile contestatorilor, judecător sindic a reţinut că în conformitate cu art.93 ind. 1 din Legea nr.85/2006, obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă anterioară deschiderii procedurii în care promitentul vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar, la cererea promitentului cumpărător, dacă preţul contractual a fost achitat integral, sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător, preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului şi dacă bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare.
Analizând condiţiile impuse de către dispoziţiile art.931 din Legea nr.85/2006, raportat la art.1181 din vechiul Cod civil cu privire la data certă a antecontractului instanţa reţine că puterea doveditoare a datei înscrisului sunt semnătură privată se poate analiza sub două aspecte, între părţile contractante şi faţă de terţi.
Prin prisma efectelor dintre părţi, judecător sindic a reţinut că debitoarea promitentă/vânzătoare nu a contestat niciodată încheierea promisiunilor de vânzare-cumpărare cu contestatorii, şi nici administratorul judiciar nu a contestat acest aspect, întrucât prin rapoartele sale confirmă aceste aspecte cât şi plata unor sume integrale sau substanţiale din preţul convenit, iar dovada antecontractelor de vânzare-cumpărare au fost încheiate anterior deschiderii procedurii, astfel că scopul urmărit de legiuitor prin includerea acestor cerinţe în considerarea art.931 din Legea nr.85/2006 a fost atins, astfel că judecător sindic a respins ca nefondate cererile lichidatorului judiciar şi a Preşedintelui Comitetului Creditorilor de respingere a contestaţiilor.
Referitor la susţinerile lichidatorului judiciar şi a Preşedintelui Comitetului Creditorilor, conform cărora preţurile la care sunt solicitate a fi vândute imobilele sunt inferioare valorii de piaţă a acestora instanţa le-a respins ca nefondate, deoarece pe de o parte contestatorii şi-au îndeplinit cu bună credinţă obligaţiile asumate, nefiind în culpă pentru situaţia în care se află, şi care dimpotrivă îi prejudiciază, deoarece, deşi au achitat în întregime contravaloarea apartamentelor, sunt lipsiţi de dreptul de proprietate asupra acestora, iar în doilea rând obligaţiile trebuiesc executate cu bună credinţă în conformitate cu art.996-997 din Vechiul Cod civil, contestatorii fiind îndreptăţiţi în baza principiului „pacta sunt servanda”, aşa cum a fost stabilit la Cap.VI, art.6.1 să beneficieze de transferul drepturilor de proprietate asupra bunurilor promise pentru cumpărare.
Având în vedere că în cauză contestatorii beneficiază de incidenţa dispoziţiilor art.931 din Legea nr.85/2006, în baza art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a admis contestaţiile creditorilor împotriva refuzului administratorului judiciar de a încheia acte autentice de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile, şi pe cale de consecinţă a obligat lichidatorul judiciar să încheie contracte de vânzare-cumpărare autentice asupra imobilelor, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei M. C. de ridicare a ipotecii asupra bunului vândut instanţa a respins ca fiind lipsită de interes cererea contestatoare, deoarece prin efectul legii, în condiţiile art.53 ind. 1 din Legea nr.85/2006 bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de legea specială sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii imobiliare sau drepturi de retenţie de orice fel.
Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic au formulat recurs B. G. I. SPRL Bucureşti, în calitate de lichidator judiciar al SC ”S. T.”SRL şi CEC B. SA Bucureşti.
Recurenta CEC B. SA Bucureşti, prin recursul formulat solicită instanţei, admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiilor formulate de către S. A., D. T., B. A., J. F., M. C. împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar al debitoarei în faliment SC S. T. SRL, de a nu pune în executare antecontractele de vânzare încheiate de debitoare cu contestatorii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, invocă ca motiv de recurs prevederile art. 304 alin 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Astfel, CEC B. SA în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor a solicitat, respingerea contestaţiilor formulate de către contestatorii S. A., D. T. , B. A. , J. F., M. C. împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar al debitoarei în faliment SC S. T. SRL, de a nu pune în executare antecontractele de vânzare încheiate de debitoare cu contestatorii, motivate de faptul că, condiţiile prevăzute de art. 93/1 din Legea nr.85/2006, nu sunt îndeplinite, pentru ca lichidatorul să poată încheia cu contestatorii contracte de vânzare cumpărare autentice.
Apreciază că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 93/1 din Legea nr.85/2006, raportat la dispoziţiile art.1181 din vechiul Cod Civil. Potrivit art.93/1 din Legea 85/2006 “obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: – preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător; – preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului; – bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.”
Art. 1181 din vechiul Cod civil, invocat de judecătorul sindic, face referire la înscrisurile sub semnătură privată astfel ” când suma arătată în act este deosebită de aceea ce este arătată în bun, obligaţia se prezumă că este pentru suma mai mică, chiar când actul precum şi bunul sunt scrise în întreg de mâna aceluia care s-a obligat, afară numai de nu se va proba în care parte este greşala”. Astfel, articolul 1181 din Vechiul Cod Civil, invocat de judecătorul sindic, în aprecierea susţinerilor contestatorilor în proces nu are aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii. Judecătorul sindic a fost în eroare atunci când în aprecierea susţinerilor contestatorilor arată incidenţa art. 1181 din V.Cod civil.
Art. 93/1 din Legea 85/2006 face referire stricta la obligaţiile ce vor fi executate de către administratorul /lichidatorul judiciar, si anume obligaţiile ce rezultă dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, şi condiţionează executarea acestor obligaţii de către administrator/lichidator judiciar. Obligaţiile pe care contestatarii solicită să fie executate de către lichidatorul judiciar nu se încadrează în condiţiile impuse de prevederile mai sus menţionate. Contestatarii au antecontracte de vânzare cumpărare, anterioare deschiderii procedurii (chiar dacă unii au acte adiţionale la acestea, încheiate după deschiderea procedurii de insolvenţă fără cordul administratorului judiciar) dar aceste antecontracte de vânzare cumpărare nu au dată certă aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Pentru ca antecontractele contestatarilor să fie puse în executare, acestea trebuiau să aibă dată certă, potrivit prevederilor Legii 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale respectiv 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat. Potrivit legilor menţionate prin darea de data certa se fixează momentul (data exactă) când a fost întocmit un act juridic. Astfel, se poate verifica capacitatea părţilor şi să se stabilească legea care reglementează forma şi conţinutul acelui act. Sunt supuse acestei proceduri actele sub semnătura privată pentru a deveni opozabile terţilor. Ori, antecontractele a căror executare se solicita nu au dată certă aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materie, şi cum de altfel recunosc însuşi contestatarii prin contestaţiile formulate.
Mai mult dacă această condiţie a datei certe este îndeplinită, şi înscrisurile au dată certă anterioară deschiderii procedurii, şi debitorul intră în insolvenţă, obligaţiile rezultate din acesta acte pot fi executate din nou condiţionat dacă – prevede art. 93A1 din Legea 85/2006.- preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător; – preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului; – bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.”
Referitor la aceste condiţii a arătat că promitenţii cumpărători nu au făcut dovada îndeplinirii acestora.
Contestatorul S. A., D. T., şi M. C. nu au făcut dovada posesiei bunului, şi nu au făcut dovada achitării integrale –a preţului. Cu privire la preţ din expunerile făcute în cuprinsul întâmpinării de către lichidator şi preşedintele comitetului creditorilor se poate observa că preţul la care se solicită perfectarea contractului este inferior valorii de piaţă a imobilului. Susţinerile lichidatorului au fost exemplificate cu cazuri similare din care rezultă diferenţa de preţ.
Contestatorul B. A. a încheiat antecontract de vânzare cumpărare nr. 94/11.09.2008 cu debitoarea, cu privire la bunul situat în bloc 6, scara A etaj 3,în suprafaţă de 46,91 mp, pentru preţul de 31.500 euro. Prin actul adiţional 49/11.10.2010 încheiat după data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva SC S. T. SRL, contestatorul împreună cu debitoarea şi fără acordul administratorului judiciar modifică antecontractul de vânzare cumpărare iniţial 94/11.09.2008 , în sensul că modifică obiectul antecontractului iniţial în sensul că SC S. T. SRL se obligă să vândă ap. 17 , etaj 2, bloc 4, scara B compus din 3 camere plus dependinţe , în suprafaţă construită de 116,11 mp la preţul de 40.000 EUR cu TVA inclus, din care contestatorul Susţine că ar fi achitat deja 27.500 EURO şi se obligă să achite diferenţa de 12.500EUR până la data de 21.10.2010.
Contestatorul nu a depus acte cu care să probeze cele susţinut cu privire la plata preţului. Aceiaşi situaţie, o întâlnim la contestatorul J. F. care anterior deschiderii procedurii a încheiat antecontract de vânzare cumpărare nr. 113/20.11.2008 cu debitoarea pentru un bun imobil în suprafaţă de 69 mp, ap. 30 situat în bl. 5, scara B, pentru preţul de 40.000 euro. După deschiderea procedurii prin actul adiţional 55/11.10.2010, fără acordul administratorului judiciar contestatorul şi debitoarea, hotărâse modificarea antecontractului în sensul că modifică obiectul antecontractului iniţial, iar debitoarea promite să vândă apartamentul nr. 27, etaj 3, bl. 1, compus din camere plus dependinţe, în suprafaţă construită de 68,57mp la preţul de 30.000 euro pe care contestatorul J. F. l-ar fi achitat integral. Contestatorul nu a depus acte cu care să probeze cele susţinute cu privire la plata preţului.
Din cele expuse, este evident că nici unul din cei cinici contestatori nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 93/1 din Legea 85/2006, pentru ca lichidatorul judiciar să poată încheia contracte de vânzare cumpărare în temeiul legii, sentinţa 1451/F/2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în prezentul dosar este fără suport legal, dată cu încălcarea dispoziţiilor 93/1 din Legea 85/2006.
În drept au fost invocate prevederile art.299, 304 pct.9, art.4041 Cod procedură civilă, dispoziţiile Legii nr.85/2006.
Recurenta B. G. I. SPRL B., prin recursul formulat solicită instanţei admiterea recursului, modificarea în tot sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă respingerea ca nefondate a contestaţiilor formulate de B. A., D. T., J. F., S. A. şi M. C. prin reprezentanţi convenţionali, la măsura lichidatorului judiciar de a respinge solicitările de încheiere a contractelor de vânzare cumpărare în forma autentica, în temeiul dispoziţiilor art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat ca regulă generală, în raporturile dintre semnatarii înscrisului şi terţi menţiunea privind data întocmirii actului „nu face credinţă” despre realitatea ei, înscrisul fiind socotit nedatat. Refuzul oricărei puteri doveditoare a datei urmăreşte să-i ocrotească pe terţi împotriva pericolului trecerii unei date false (antedatării actului). Articolul 1182 C.civ. stabileşte că terţilor le este opozabilă numai data certă, care se dobândeşte printr-una din următoarele patru modalităţi:
– din ziua în care înscrisul a fost prezentat la o instituţie publică (dacă a fost înregistrat sau s-a făcut o menţiune despre data prezentării);
– din ziua înscrierii lui într-un registru anume destinat (notarul public poate da dată certă înscrisurilor care i se prezintă în acest scop);
– din ziua morţii părţii care a semnat sau uneia dintre părţile care au semnat;
– din ziua trecerii actului, chiar şi prescurtat, în acte întocmite de funcţionarii publici, precum procesele-verbale de punere de sigilii, de inventariere etc. Enumerarea art. 1182 Cod civil este limitativă, aşa încât, orice altă împrejurare nu poate conferi dată certă înscrisului sub semnătură privată.
În mod greşit instanţa de fond, a apreciat că, lichidatorul judiciar nu ar fi terţ faţă de antecontractele de vânzare cumpărare încheiate înainte de data deschiderii procedurii şi, că, simplul fapt că, lichidatorul nu a contestat încheierea promisiunilor de vânzare ar putea conduce la ideea ca, condiţia datei certe este îndeplinită. Raţionamentul instanţei de fond este profund eronat. Este evident faptul că, lichidatorul judiciar este terţ faţă de antecontractele de vânzare cumpărare încheiate de către debitoare înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, iar acest lucru rezulta chiar din cuprinsul antecontractelor – lichidatorul judiciar nu a fost parte în acele antecontracte şi nici nu putea fi întrucât la momentul încheierii acestora SC S. T. SRL nu se afla sub incidenţa Legii nr. 85/2006. Mai mult, chiar din textul art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă în mod clar faptul că, lichidatorul este terţ faţă de aceste antecontracte, întrucât legiuitorul prevede expres şi imperativ obligativitatea existentei datei certe. În situaţia în care, legiuitorul ar fi apreciat faptul că, lichidatorul judiciar, prin prisma faptului că este reprezentantul societăţii debitoare, pierde calitatea de terţ faţă de actele încheiate înainte de data deschiderii procedurii, nu ar mai fi reglementat condiţia datei certe.
Textul din codul civil care reglementează modul în care un înscris primeşte dată certa, este de asemenea imperativ. Per a contrario, nu există un alt mod în care înscrisul să dobândească dată certă, decât strict cele menţionate limitativ în cuprinsul art. 1182 Cod Civil. Simplul fapt că lichidatorul nu a contestat încheierea promisiunilor de vânzare cumpărare nu poate echivala cu faptul că aceste promisiuni au dobândit dată certă.
De altfel, lichidatorul judiciar nici nu putea contesta încheierea promisiunilor de vânzare cumpărare întrucât acestea sunt înregistrate în contabilitatea societăţii debitoare, iar promitenţii cumpărători figurează înscrişi la masa credală. Trebuie făcuta o distincţie foarte clara între recunoaşterea existentei unei convenţii şi aplicarea dispoziţiilor art. 93 indice 1. Simplul fapt că s-au încheiat aceste promisiuni de vânzare cumpărare înainte de data deschiderii procedurii şi că, lichidatorul judiciar nu a contestat încheierea/existenta acestora, nu poate conduce de plano la ideea că implicit sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile art. 93 indice 1. Condiţiile art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006 nu fac referire la existenta convenţiei ci o presupun, urmând ca, în situaţia în care convenţia/promisiunea bilaterala exista, lichidatorul sa poate face pasul următor, respectiv să poată analiza îndeplinirea condiţiilor strict prevăzute de legiuitor.
Dacă un înscris nu are dată certa, nu înseamnă că acest înscris nu exista şi nu produce efecte juridice, ci înseamnă că, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru încheierea unui act autentic in condiţiile art. 93 indice 1. Practic, promisiunile de vânzare cumpărare şi-au produs efectele, în sensul în care, creanţele promitenţilor cumpărători au fost recunoscute şi înscrise în tabelul creanţelor, însă acest fapt nu poate genera implicit îndeplinirea condiţiilor art. 93 indice 1 şi încheierea contractelor de vânzare cumpărare în formă autentică. Dispoziţiile art. 93 indice 1 din Legea nr. 277/2009 au ca unic scop “crearea pentru aceasta categorie de promitenţi cumpărători a unui statut legal îmbunătăţit faţă de cel conferit de simpla calitate de creditor chirografar”, însă, condiţiile impuse de aceste dispoziţii legale sunt imperative şi trebuie analizate punctual pentru fiecare caz în parte.
În cazul in care, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006, sau acestea nu ar fi interpretate în sensul pe care l-a urmărit legiuitorul, ne vom afla în situaţia în care, anumiţi creditori chirografari au dreptul de a obţine îndestularea creanţei înaintea altor creditori, chiar garantaţi, ceea ce ar încalcă grav ordinea de distribuire a creanţelor prevăzuta de art.121 şi 123 din Legea nr. 85/2006 precum şi principiul potrivit căruia procedura insolvenţei este o procedură colectivă. Chiar Tribunalul Bihor prin Sentinţa Comercială nr.245/F/2012 pronunţată în şedinţa din data de 01.02.2012 în dosar nr. 5691/111/2010, a respins o cerere similară pentru faptul ca, antecontractul nu avea dată certă. Mai mult, actele adiţionale încheiate după data deschiderii procedurii insolvenţei nu pot produce efecte juridice întrucât sunt semnate de o persoană fără calitate, respectiv de către d-nul O. R. şi nu se încadrează în activităţile curente ce puteau fi desfăşurate de către SC S. T. SRL în timpul perioadei de observaţie. Judecătorul sindic aplică în mod eronat principiul de drept „pacta sunt servanta” şi dezvolta un raţionament juridic eronat, apreciind că, pentru simplul fapt că „convenţiile trebuie executate cu bună credinţă” se naşte obligaţia în sarcina lichidatorului de a proceda la încheierea contractelor de vânzare cumpărare în formă autentică.
Principiile invocate de instanţa de fond sunt principii de drept comun substanţial, care nu pot prima unor prevederi legale speciale, cum sunt cele ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Mai mult, a pus la dispoziţia instanţei de fond contracte de vânzare cumpărare în formă autentica încheiate tot în temeiul dispoziţiilor art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006, contracte ce au avut drept obiect bunuri imobile similare cu cele ce fac obiectul contestaţiilor din prezenta cauza. Ori, raportat la valoarea de piaţa a acelor bunuri, este evident ca preţurile la care s-a solicitat perfectarea contractului de vânzare cumpărare în prezenta cauză sunt mult inferioare valorii de piaţa a bunurilor. Nici faptul că, promitenţii cumpărători şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate cu bună credinţă nu poate constitui un motiv suficient pentru a considera ca sunt incidente dispoziţiile art.93 indice 1. Buna credinţa în materie contractuala este prezumata indiferent de natura convenţiei încheiate, iar dispoziţiile art. 93 indice 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, lege specială ce deroga de la dreptul comun, prevăd în mod clar şi imperativ care sunt cele 3 condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Mai mult, ar fi injust pentru ceilalţi promitenţi cumpărători şi pentru întreaga masa credala să se încheie un contract de vânzare cumpărare sub preţul de 560 Euro /mp (exclusiv TVA) întrucât nu ar fi respectat principiul maximizării masei credale, unul din principiile fundamentale ale procedurii insolvenţei.
Nu s-a făcut dovada existenţei disponibilităţilor financiare pentru a achita diferenţa de preţ. Conform actului adiţional nr. 49/11.10.2010, domnul B. A. mai avea de achitat suma de 12.500 Euro, până la data de 21.12.2010, neputând verifica evidentele contabile ale SC S. T. SRL, cu privire la efectiva încasare a sumei de 12.500 Euro, întrucât i-au fost predate evidenţele contabile doar până la data de 31.10.2010. Domnul B. A. nu a depus în susţinerea contestaţiei dovezile de plată a preţului, respectiv ordine de plata/chitanţe/foi vărsământ care să ateste plata efectivă a preţului.
De asemenea, antecontractul încheiat de S. A. cu debitoarea nu are dată certă, preţul este inferior valorii de piaţă a bunului, practic domnul S. A. ar dobândi în proprietate un apartament de trei camere şi un garai la un preţ mai mic decât preţul unui apartament de două camere.
Antecontractul încheiat de J. F. cu SC S. T. SRL nu are dată certa, condiţie esenţiala pentru aplicarea dispoziţiilor art. art. 93 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (dispoziţiile art. 93 sunt aplicabile numai în cazul antecontractelor cu dată certă). Preţul este inferior valorii de piaţa a bunului. Preţul de 30.000 Euro cu TVA inclus pentru un apartament de 2 camere cu dependinţe în suprafaţa de 68.57 mp este net inferior valorii de piaţa a imobilului. Lichidatorul judiciar a încheiat contracte de vânzare cumpărare în Blocul 1 în temeiul dispoziţiilor art.93 indice 1 la preţuri mult mai mari decât cel din antecontractul domnului J. F. , respectiv: pentru un apartament de 70 mp s-a achitat un preţ de 32.000 Euro + TVA (dl. V. D. – Contract de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1196/08.06.2011 BNP V. C.).
Antecontractul încheiat de D. T. cu SC S. T. SRL nu are dată certă, condiţie esenţiala pentru aplicarea dispoziţiilor art. art. 93 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (dispoziţiile art. 93 sunt aplicabile numai în cazul antecontractelor cu data certa). Preţul de 40.000 lei cu TVA inclus (mai puţin de 10.000 Euro cu TVA inclus) pentru 5 garaje, cu suprafeţe de 31.00 mp fiecare (garajele 7 si 9 de la Blocul nr. 3 si garajele 3 si 4 de la Blocul nr. 4) si 24.00 mp garajul nr. 5 de la Blocul nr. 4, este net inferior valorii de piaţa a imobilului, întrucât înseamnă un preţ pe mp de 270.27 lei/ mp (inclusiv TVA). Lichidatorul judiciar a vândut către d-na T. M. J. un garaj de dimensiuni similare la Blocul 3 – respectiv garajul nr. 1 în suprafaţa de 31 mp la preţul de 9500 Euro prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1689/13.04.2011.Practic, domnul D. T. ar dobândi în proprietate 5 garaje la un preţul unuia singur. Ori, ar fi injust pentru ceilalţi promitenţi cumpărători şi pentru întreaga masă credală să se încheie un contract de vânzare cumpărare prin care să se vândă 5 imobile la preţul unuia singur, întrucât nu ar fi respectat principiul maximizării masei credale, unul din principiile fundamentale ale procedurii insolvenţei.
Domnul D. T. nu are posesia bunurilor şi nu a prezentat niciun proces verbal care să ateste faptul că domnia sa are în posesie garajele menţionate anterior.
Antecontractul încheiat de M. C. cu SC S. T. SRL nu are dată certă, condiţie esenţială pentru aplicarea dispoziţiilor art. art. 93 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (dispoziţiile art. 93 sunt aplicabile numai în cazul antecontractelor cu data certa). Acest contract s-a încheiat la un preţ mult inferior majorităţii contractelor încheiate de către debitoare în aceeaşi perioadă, metrul pătrat construit fiind evaluat doar la-328,77 EUR/mp. Majoritatea contractelor au pentru suprafeţe similare preţuri de 45.000-50.000 mp adică 550-650 EUR/mp. Deşi nu este un preţ neserios în sensul art. 1303 Cod civil, preţul este aproximativ la jumătate faţă de cele achitate de ceilalţi cumpărători pentru apartamente similare ca suprafaţă. Potrivit dispoziţiilor art. 2.1 din Antecontractul de vânzare cumpărare nr. 8/05.02.2008, preţul de 25.000 Euro include TVA de unde rezulta ca preţul efectiv al vânzării este de 20250 Euro (TVA 19%= 4750 Euro), ceea ce înseamnă un preţ şi mai mic pe metru pătrat.
Lichidatorul judiciar a încheiat contracte de vânzare cumpărare în Blocul 1 în temeiul dispoziţiilor art. 93 indice 1 la preturi mult mai mari decât cel din antecontractul doamnei M. C., respectiv: pentru un apartament de 70 mp s-a achitat un preţ de 32.000 Euro + TVA (dl. V. D. – Contract de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1196/08.06.2011 BNP V. C.). Ori, ar fi injust pentru ceilalţi promitenţi cumpărători şi pentru întreaga masa credala să se încheie un contract de vânzare cumpărare prin care să se vândă 1 apartament sub preţul de piaţa, întrucât nu ar fi respectat principiul maximizării masei credale, unul din principiile fundamentale ale procedurii insolvenţei. Doamna M. C. nu are posesia bunului şi nu a prezentat nici un proces verbal care sa ateste faptul ca domnia sa are în posesie apartamentul menţionat anterior.
În drept au fost invocate prevederile art.3041, 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanţa de recurs analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu a reţinut că sunt fondate, dispunând în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă, art.8 din Legea 85/2006 admiterea lor şi modificarea în tot a sentinţei atacate pentru următoarele considerente:
Intimaţii M. C., S. A. S., D. T., B. A. şi J. F. au solicitat lichidatorului judiciar să procedeze la executarea antecontractelor de vânzare -cumpărare încheiate cu debitoarea, în sensul perfectării contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru imobilele construcţii achiziţionate în baza antecontractelor, invocând incidenţa prevederilor art. 931 din Legea 85/2006.
Potrivit prevederilor art. 931 din Legea 85/2006, obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii în care promitentul vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul/lichidatorul judiciar la cererea promitentului cumpărător dacă :
-preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător;
-preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;
-bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.
Pentru a se putea obţine valorificarea drepturilor obţinute în temeiul antecontractelor vânzare-cumpărare este necesar a se face dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege mai sus arătat, neîndeplinirea vreuneia dintre condiţii ducând la respingerea cererii formulate de promitentul cumpărător.
În speţă, aceste condiţii cumulativ prevăzute de lege nu sunt îndeplinite pentru nici unul dintre intimaţii promitenţi cumpărători, motivele de recurs invocate de recurenţi fiind fondate.
Astfel, în ce priveşte prima condiţie impusă de textul de lege vizând existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă anterioară deschiderii procedurii s-a reţinut că, cerinţa este îndeplinită în privinţa intimaţilor M. C., D. T. şi S. A. S., fiind neîndeplinită condiţia în privinţa intimaţilor B. A. şi J. F.
Scopul pentru care legiuitorul a instituit dispoziţiile art. 931 din legea insolvenţei a fost acela de finalizare a antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii, în cadrul cărora obligaţiile asumate de către părţi legate de executarea propriu-zisă a contractului au fost duse la îndeplinire ori se pot duce la îndeplinire la momentul formulării cererii de către promitentul cumpărător, urmărindu-se conservarea drepturilor obţinute cu bună credinţă de către promitenţii cumpărători anterior deschiderii procedurii.
Condiţia datei certe prevăzute de textul de lege vizează dovedirea momentului naşterii raporturilor obligaţionale dintre părţi şi împiedicarea întocmirii unor contracte ulterior deschideri procedurii, dar care pot fi antedatate cu o dată anterioară deschiderii procedurii şi care ar frauda creditorii.
În cazul în care se face dovada că acordul de voinţă a părţilor din antecontract, a avut loc anterior deschiderii procedurii insolvenţei, că plăţile efectuate de cumpărătorii promitenţi au fost anterioare deschiderii procedurii fiind înregistrate în evidenţa contabilă a debitoarei, iar imobilele obiect al vânzării au fost chiar predate în posesie cumpărătorilor, ar fi contrar scopului urmărit de legiuitor să se reţină că antecontractele nu îndeplinesc cerinţa prevăzută de textul de lege, doar pe considerentul că nu s-au respectat formalităţile prevăzute la art.1181 din vechiul cod civil cu privire la data certă a antecontractului.
Astfel, în condiţiile în care intimatul D. T. a încheiat antecontractul la data de 27.01.2010 şi a achitat la acel moment preţul vânzării, primind posesia bunurilor obiect al antecontractului, nu se poate reţine că nu ar fi îndeplinită condiţia prevăzută de textul de lege. Situaţia este similară şi în privinţa intimatului S. A., care a încheiat contractul la data de 19.11.2009, achitat preţul şi a primit posesia bunului la momentul respectiv, cât şi a intimatei M. C. care a încheiat antecontractul la data de 05.02.2008 şi a achitat integral preţul vânzării apartamentului. Pentru nici unul dintre aceşti intimaţi promitenţi cumpărători, nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit că înscrisul sub semnătură privată ce atesta acordul de voinţă ar fi fost semnat la un alt moment, decât cel ce rezultă din înscris, ori că ar fi fost antedatat cu scopul de a frauda creditorii.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că pentru aceşti intimaţi nu ar fi îndeplinit scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege incident, respectiv existenţa unui antecontract încheiat anterior deschiderii procedurii insolvenţei.
Însă, acest scop nu este realizat în privinţa intimaţilor promitenţi cumpărători B. A. şi J. F., care au solicitat perfectarea antecontractelor de vânzare – cumpărare în privinţa cărora acordul de voinţă vizând obiectul contractului-imobilul vândut, s-a realizat după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Astfel, s-a reţinut că intimatul B. A. a încheiat cu debitoarea antecontractul de vânzare – cumpărare nr.94/11.09.2008 în care s-a convenit vânzarea – cumpărarea unui apartament cu o cameră situat în blocul 6, ap.26 pentru preţul de 34.000 euro. Ulterior, după data deschiderii procedurii insolvenţei (16.07.2010) se încheie actul adiţional nr.49/11.10.2010 prin care părţile modifică obiectul vânzării şi preţul vânzării în sensul că se convine vânzarea – cumpărarea unui apartament cu trei camere situat în blocul 4, ap.17 pentru preţul de 40.000 euro.
Intimatul J. F., încheie cu debitoarea antecontractul de vânzare – cumpărare nr.113/20.11.2008 prin care se convine înstrăinarea unui apartament cu două camere situat în blocul 5, sc. B, ap.30 pentru preţul de 40.000 euro, iar ulterior după data deschiderii procedurii, se încheie actul adiţional nr.55/11.10.2010 în care se arată că se vinde şi se cumpără un alt apartament la un alt preţ, respectiv cel situat în blocul nr.1, ap.27 pentru preţul de 30.000 euro.
Practic, prin încheierea acestor acte adiţionale, părţile au realizat un nou acord de voinţă cu un alt obiect şi preţ al vânzării, decât cel iniţial convenit anterior deschiderii procedurii, acord de voinţă ce nu poate fi încadrat în categoria antecontractelor de vânzare – cumpărare vizate de art.931 din Legea insolvenţei. Dacă intimaţii ar fi solicitat realizarea drepturilor convenite cu debitoarea în acordul iniţial de voinţă, ce a avut loc anterior deschiderii procedurii, s-ar fi putut reţine atingerea scopului urmărit de legiuitor prin prevederile legale, însă în cazul în care intimaţii solicită perfectarea contractelor de vânzare –cumpărare pentru imobile în privinţa cărora acordul de voinţă vizând obiectul vânzării şi preţul a avut loc după data deschiderii procedurii, cum este cazul în speţă, nu se poate reţine atins scopul urmărit de legiuitor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât actele adiţionale au fost încheiate în numele debitoarei de fostul administrator al societăţii fără acordul administratorului judiciar şi fără a se putea considera operaţiunea ca fiind una normală în cursul desfăşurării activităţii debitoarei.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că în privinţa acestor doi intimaţi ar fi îndeplinită cerinţa prevăzută de textul de lege, respectiv existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare încheiat anterior deschiderii procedurii, la executarea căruia să poată fi obligat practicianul în insolvenţă, prin prisma prevederilor art.931 din lege.
Cu privire la cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege, vizând achitarea integrală a preţului şi existenţa posesiei în favoarea promitentului cumpărător, s-a reţinut că nu este îndeplinită în privinţa intimatei M. C. Astfel, s-a constatat că, în privinţa achitării preţului vânzării, practicianul în insolvenţă a recunoscut în faţa instanţei de recurs achitarea acestuia în totalitate, existând la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, însă în privinţa posesiei bunului, obiect al vânzării, intimata nu a produs în faţa instanţei vreo dovadă în acest sens.
Nu s-a depus vreun proces verbal de predare – primire a imobilului, obiect al vânzării şi nici nu s-a solicitat ori administrat vreo altă probă din care să rezulte că a avut loc o predare efectivă a posesiei imobilului către intimată, aceasta recunoscând că nu se află în posesia imobilului. De altfel, blocul nr.1, în care se află apartamentul nr.9 achiziţionat de intimată, nu este finalizat, astfel cum rezultă şi din rapoartele de evaluare depuse la dosar, fiind necesare finalizarea lucrărilor de finisaje interioare şi exterioare, a lucrărilor de instalaţii şi a altor elemente necesare pentru predarea apartamentelor la stadiul convenit prin antecontractul încheiat.
În aceste condiţii, nu se poate reţine ca îndeplinită în privinţa intimatei M. C. condiţia ca bunul, obiect al antecontractului, să fie în posesia promitentului cumpărător la data formulării cererii prin prisma prevederilor art.931 din legea insolvenţei.
În ce priveşte pe ceilalţi 4 intimaţi promitenţi cumpărători s-a reţinut că aceştia au depus la dosar procese – verbale de primire a imobilelor cumpărate, aflate la filele 102,112,139 şi 146 în dosarul de fond, situaţie în care condiţia prevăzută de lege este îndeplinită în raport cu aceştia.
În privinţa condiţiei achitării preţului vânzării s-a reţinut că lichidatorul judiciar a recunoscut încasarea preţului convenit de la ceilalţi 4 intimaţi promitenţi cumpărători, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, ridicându-se doar obiecţii în privinţa sumei de 12.500 euro, achitată de intimatul B. A. după data deschiderii procedurii într-un cont al debitoarei, dar nu în cel unic de lichidare deschis de practicianul în insolvenţă.
Însă, câtă vreme în privinţa acestui intimat s-a reţinut neîndeplinirea condiţiei existenţei unui antecontract anterior datei deschiderii procedurii, instanţa a apreciat superfluă analizarea îndeplinirii sau nu şi a condiţiei achitării integrale a preţului vânzării prin prisma obiecţiei ridicate de lichidatorul judiciar.
Referitor la condiţia ce vizează ca preţul achitat de promitentul cumpărător să nu fie inferior valorii de piaţă a bunului, s-a reţinut că legiuitorul a impus această condiţie în scopul de a se evita existenţa unei disproporţii vădite între prestaţiile părţilor, disproporţie care să prejudicieze interesele creditorilor înscrişi la masa credală, similar cu situaţia transferurilor frauduloase vizate de art.79-80 din lege.
În cazul în care există un echilibru între prestaţiile reciproce ale părţilor, iar preţul vânzării achitat de cumpărător are un corespondent echivalent în bunul vândut raportat la valoarea de piaţă a acestuia, condiţia prevăzută de lege este îndeplinită.
În mod evident că, în cazul unui acord de voinţă ce vizează transferul proprietăţii prin vânzare – cumpărare nu se poate omite libertatea contractuală pe care părţile contractante o au în a negocia preţul vânzării, însă această libertate contractuală trebuie să fie exercitată în limite rezonabile care să nu aibă drept rezultat existenţa unei disproporţii vădite de valoare între prestaţiile reciproce ale părţilor.
În speţă, această condiţie nu este îndeplinită în privinţa intimaţilor S. A. şi D. T. câtă vreme preţul vânzării negociat şi achitat de aceştia este inferior valorii de piaţă a bunului obiect al vânzării, diferenţa de valoare fiind una semnificativă, atât prin raportare la preţurile la care s-au înstrăinat în aceeaşi perioadă apartamente şi garaje din acelaşi complex imobiliar, cât şi la valoarea rezultată în urma evaluărilor efectuate în cadrul procedurii de insolvenţă aprobate de creditori.
Astfel, s-a reţinut că intimatul S. A. S. prin antecontractul nr.128/19.11.2009 a convenit cu debitoarea achiziţionarea unui apartament cu trei camere în suprafaţă construită de 127,39 mp., situat în blocul nr.4, ap.11 şi a unui garaj subteran în suprafaţă construită de 31,30 mp. pentru preţul total de 45.000 euro, inclusiv TVA.
În cadrul aceluiaşi bloc nr.4, debitoarea a înstrăinat unei terţe persoane un apartament în suprafaţă de 85,6 mp. pentru preţul de 48.000 euro plus TVA şi garaje în suprafeţe similare cu cel achiziţionat de intimat la suma de 9.500 euro ( filele 168-175 dosar fond).
Preţul pe metru pătrat construit în privinţa intimatului ar reprezenta 247,59 euro/mp., iar în privinţa terţelor persoane mai sus arătate, care au achiziţionat apartamente şi garaje în acelaşi bloc, ar depăşi 500 euro/mp.
În cadrul raportului de evaluare întocmit în cadrul procedurii în luna iulie 2013, apartamentul obiect al antecontractului intimatului a fost evaluat la suma de 58.000 euro ( fila 105 recurs), iar garajele în suprafaţă de 31 mp. ca şi cel obiect al antecontractului la suma de 7.360 euro ( fila 173 recurs).
În privinţa intimatului D. T. s-a reţinut că acesta prin antecontractul nr.8/27.01.2010 a achiziţionat 5 garaje situate în blocul nr.3 ( garaj 7 şi 9) şi în blocul nr.4 ( garaj 3,4 şi 5) pentru preţul total de 40.000 lei.
Debitoarea falită a vândut la terţe persoane 2 garaje situate în blocul nr.4 pentru suma de 76.980,60 lei, respectiv un garaj în blocul nr.3, pentru suma de 9.500 euro.
În cadrul raportului de evaluare aprobat de adunarea creditorilor preţul de piaţă al garajelor obiect al antecontractului, a fost estimat la suma de 7.360 euro/garaj, cu excepţia garajului 5 din blocul 3, evaluat la 5.730 euro.
Comparându-se valorile la care s-au înstrăinat apartamente şi garaje situate în acelaşi imobil ce cele ale celor doi intimaţi şi valorile estimative de piaţă stabilite în cadrul raportului de evaluare efectuat s-a reţinut că preţurile stabilite şi achitate în urma antecontractelor încheiate, se situează semnificativ sub valoarea de piaţă a bunurilor, obiect al vânzării, existând o disproporţie vădită de valoare între prestaţiile părţilor.
Într-adevăr, nu se poate nega dreptul părţilor de a-şi negocia contractele pe care le încheie şi obligaţiile pe care şi le asumă în exprimarea principiului libertăţii contractuale, însă această libertate trebuie să se situeze în limite rezonabile pentru ca ulterior părţile să poată obţine satisfacerea drepturilor dobândite în urma acordului de voinţă perfectat.
În speţă, aceste limite rezonabile au fost depăşite în privinţa celor două antecontracte în condiţiile în care şi în prezent valoarea de piaţă a bunurilor obiect al vânzării este mai mare decât cea stabilită, deşi de la momentul realizării acordului de voinţă şi până în prezent, piaţa imobiliară este în scădere şi actualmente preţurile de piaţă sunt mai mici decât cele din anii 2009 – 2010, când a avut loc acordul de voinţă a părţilor.
Prin urmare, instanţa de recurs având în vedere cele expuse mai sus, a reţinut că în privinţa intimaţilor D. T. şi S. A. nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art.931 din lege, ce vizează ca preţul bunului, obiect al contractului să nu fie inferior valorii de piaţă a bunului.
Îndeplinirea acestei condiţii, ce vizează preţul vânzării bunurilor şi nivelul acestuia, nu se impune a mai fi analizată în privinţa celorlalţi intimaţi promitenţi cumpărători, câtă vreme referitor la aceştia s-a reţinut neîndeplinite celelalte condiţii prevăzute la art.931 din lege, respectiv cea a unui antecontract anterior deschiderii procedurii (intimaţii B. şi J.) şi a lipsei posesiei asupra bunului ( intimata M. C.).
Concluzionând, instanţa de recurs a reţinut că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de lege la art.931 din Legea nr.85/2006 pentru intimaţii promitenţi cumpărători din cauză pentru motivele specifice fiecăruia dintre aceştia arătate mai sus, situaţie în care în mod eronat prin hotărârea recurată s-a dispus admiterea contestaţiilor formulate de intimaţi.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se fondate motivele de recurs formulate în cauză, s-a dispus admiterea recursurilor şi modificarea în tot a sentinţei atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.
