Cărţi funciare. Notarea unei posesii şi a unui act juridic anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996. Legea aplicabilă.
Potrivit art. 57 din Legea nr. 7/1996 actul juridic, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în cartea funciară, îşi produce efectele de la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.
Secţia civilă –Decizia civilă nr. 2/07 ianuarie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 505/2009 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar nr. 3417/175/2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Alba cu consecinţa respingerii plângerii formulate de către reclamanţii GE şi GM împotriva acestui pârât şi s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanţii GE şi GM împotriva încheierii de CF nr. 9762/15.10.2008 a OCPI Alba – BCPI Aiud.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta a formulat o cerere de notare a promisiunii de înstrăinare a imobilului situat în intravilanul localităţii G., înscris în CF 508 G. fost 245, având nr. top 147, 148, precum şi notarea faptului posesiei din anul 1990.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei, în sensul admiterii sale având în vedere decizia Secţiilor Unite ale ÎCCJ nr. LXXII pronunţată în 15.10.2007 şi dispoziţiile art. 329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin încheierea de respingere nr. 9762/15.10.2008 a BCPI Aiud s-a dispus respingerea cererii formulată de petenta GM privind înscrierea în CF 508 G. a promisiunii de vânzare a imobilului cu motivarea că, pe de o parte, există o contradicţie între declaraţia autentificată a reclamanţilor, în care precizează că au cumpărat imobilele având nr. top 147/2 şi 148/2 şi cererea reclamantei precizată, prin care solicită notarea cu privire la imobilele având nr. top. 147/1, 148/1, iar pe de altă parte că solicitarea reclamantei excede cadrului legal instituit de art. 22 din Legea nr. 7/1996, câtă vreme promitentul vânzător nu este proprietar tabular.
Instanţa a apreciat că încheierea atacată este temeinică şi legală, întrucât intenţia de înstrăinare a unui imobil poate fi înscrisă în cartea funciară, însă numai la cererea proprietarului tabular. Se mai arată şi că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 24 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel petenţii GE şi GM.
Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 169/A/2009 a respins apelul declarat de petenţii cu motivarea că potrivit art. 26 alin.4 pct.c din Legea nr. 7/1996 notarea poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Însă actul a cărui notare s-a solicitat nu întruneşte cerinţele art. 48 din Legea nr. 7/1996, neconţinând nici un reper de carte funciară pentru a se putea dispune notarea.
Pe de altă parte, în actul a cărei notare s-a solicitat promitentul vânzător nu are calitatea de proprietar tabular pentru a fi îndeplinită cerinţa impusă de art. 22 din Legea nr. 7/1996 conform căruia înscrierea se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs petenţii solicitând admiterea acestuia cu consecinţa admiterii acţiunii formulate, în sensul obligării OCPI Alba la înscrierea în CF a faptului posesiei din anul 1990.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii susţin că decizia este netemeinică şi nelegală deoarece nu conţine nici o trimitere la incidenţa în cauză a DL nr. 115/1938, iar calea de atac nu a fost corect stabilită.
Se mai arată că promisiunea de vânare provine de la fiul proprietarului de CF, iar notarea se impune pentru informarea terţilor interesaţi de a opera juridic asupra înscrierii.
Recurenţii au şi promovat o acţiune prin care se tinde la clarificarea situaţiei dobândirii imobilului în raport cu moştenitorii proprietarului de CF.
Curtea, analizând decizia atacată prin raportare la criticile aduse, reţine următoarele:
Recurenţii aduc în principal două critici deciziei atacate, respectiv faptul că instanţa a analizat problema pusă în discuţie numai raportat la dispoziţiile Legii nr. 7/1996, fără să analizeze incidenţa în cauză şi a Decretului Lege nr. 115/1938, iar calea de atac a fost greşit stabilită.
Criticile se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ambele critici sunt nefondate.
În mod corect instanţele de fond au verificat dacă cererea formulată de către petentă respectă dispoziţiile Legii nr. 7/1996 şi nu ale D.L. nr. 115/1938 deoarece deşi actul a cărui notare se solicită a fost încheiat sub imperiul D.L. nr. 115/1938, părţile nu au înţeles să-şi valorifice drepturile ce ar fi decurs din acesta înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996.
Cum această lege cuprinde norme de procedură, care sunt de imediată aplicare, în mod corect instanţa a făcut aplicarea legii noi.
Decretul Lege nr. 115/1938 nu poate ultraactiva după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, chiar dacă actul are dată anterioară acestui act normativ.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 57 din lege potrivit cărora actul juridic, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în cartea funciară, îşi produce efectele de la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.
În privinţa căii de atac, instanţa reţine că potrivit art.50 alin.3 din Legea nr. 7/1996 hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel, astfel că în mod corect tribunalul a soluţionat cauza în calea de atac a apelului, decizia din apel putând fi atacată cu recurs.
Prin urmare, în privinţa plângerilor în materia cărţilor funciare legiuitorul a prevăzut dublul grad de jurisdicţie, care a fost respectat în speţă, sentinţa judecătoriei fiind atacată cu apel, iar decizia tribunalului cu recurs.
Soluţia pronunţată de către tribunal este şi temeinică deoarece în mod corect, astfel cum au reţinut deja instanţele de fond, OCPI nu putea proceda la notarea faptului posesiunii şi a promisiunii de vânzare în condiţiile în care nu erau respectate dispoziţiile art. 22 şi 24 din Lega nr. 7/1996, respectiv promitentul nu era titularul dreptului asupra cărui înscrierea urma a fi făcută, iar acesta fiind posibilul moştenitor al proprietarului tabular, era necesar ca mai întâi să solicite întabularea dreptului său de proprietate dobândit prin succesiune şi numai după aceea putea să dispună de dreptul său.
Faţă de considerentele menţionate, decizia tribunalului fiind la adăpost de criticile formulate, recursul fiind nefondat, instanţa, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a dispus respingerea acestuia.
