În situaţia în care Curtea de Apel a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile străine, emiţând totodată şi mandatul de executare a pedepsei închisorii, aceasta nu poate fi considerată instanţă de executare, deoarece potrivit prevederilor legii speciale, curţile de apel sunt instanţe special desemnate ca autorităţi judiciare competente în unele dintre procedurile reglementate de actul normativ menţionat, din care face parte şi procedura recunoaşterii hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciar străine, astfel încât instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este curtea de apel ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Art. 50 rap. la art. 598 alin. 2
Art. 597 alin. 1 şi 6 C. pr. pen
Legea nr. 302/2004 rep.
Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2016, la Curtea de Apel Târgu Mureş, contestatorul-condamnatul XXX a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. x, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x, prin care s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012, pronunţată de Judecătoria Dabas, Ungaria şi prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 9 luni închisoare.
În motivarea contestaţiei condamnatul a solicitat deducerea din cuantumul pedepsei recunoscute zilele câştigate pe baza muncii prestate în cursul detenţiei executate pe teritoriul Ungariei.
Analizând actele dosarului în raport cu dispoziţiile legale în materie reţinem următoarele:
Prin sentinţa penală nr. x, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. 267/43/2015, rămasă definitivă la data de 25.08.2015, prin neexercitarea căii de atac instanţa a dispus următoarele:
A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
A recunoscut sentinţa penală nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012 a Judecătoriei Dabas, Ungaria, prin care s-a dispus condamnarea numitului XXX, la pedeapsa de 10 ani şi 9 luni închisoare.
A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
A dedus din pedeapsă prevenţia şi perioada executată de la data de 24.04.2010 la zi.
După rămânerea definitivă a sentinţei penale anterior menţionate Curtea de Apel Târgu Mureş a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 19/2015 din 03 septembrie 2015.
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2016, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind soluţionarea contestaţiei la executare care formulează obiectul prezentului dosar.
Potrivit prevederilor legale imperative, care reglementează instituţia contestaţiei la executare, respectiv 597 alin. 1 şi 6 Cod procedură penală, instanţa competentă să dispună asupra unei asemenea cereri este instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
În cauza de faţă, contestatorul se află încarcerat în Penitenciarul Oradea, unde execută pedeapsa privativă de libertate în cuantum de 10 ani şi 9 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012 a Judecătoriei Dabas, Ungaria, hotărâre judecătorească care în baza prevederilor Legii nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută de autorităţile judiciare competente, respectiv de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Este adevărat că în cauza de faţă, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile străine, emiţând totodată şi mandatul de executare a pedepsei închisorii, însă curtea de apel nu poate fi considerată instanţă de executare, deoarece potrivit prevederilor legii speciale curţile de apel sunt instanţe special desemnate ca autorităţi judiciare competente în unele dintre procedurile reglementate de actul normativ menţionat, din care face parte şi procedura recunoaşterii hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciar străine.
În conformitate cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea nr. 2.912 din 08 mai 2006, notăm că, în cazul în care în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este curtea de apel ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
În opinia noastră, considerentele expuse în această hotărâre judecătorească îşi păstrează valabilitatea şi după modificările legislative intervenite la data de 01 februarie 2014.
Infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat de autorităţile din Ungaria sunt încriminate de legea penală română, ele fiind încadrabile în sfera infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. b, c C. pen., loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen. şi pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 C. pen..
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 lit. b pct. (i) din Legea nr. 508/2004, republicată, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, efectuarea urmăririi penale în cazul infracţiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 C. pen., este de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
În acord cu dispoziţiile art. 36 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, tribunalul judecă în primă instanţă, infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Aşadar, raportat la particularităţile specifice ale prezentei cauze, observăm că instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului, este Tribunalul Bihor.
Sintetizând cele anterior expuse, vom constata că cererea formulată de contestatorul-condamnat XXX, având ca obiect contestaţie la executare, a fost greşit îndreptată la Curtea de Apel Târgu Mureş, ea trebuind să fie adresată Tribunalului Bihor, sens în care vom admite excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, iar în baza art. 50 Cod procedură penală, raportat la art. 598 alin. 2 şi art. 597 alin. 1 şi 6 Cod procedură penală, vom declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bihor, dispunând totodată – în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 1 Cod procedură penală – trimiterea dosarului, de îndată, la această instanţă.
Pornind de la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 230 lei, vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.
