NECESITATEA TESTĂRII APARATELOR RADAR ÎNAINTEA UTILIZĂRII LOR PENTRU STABILIREA VITEZEI UNEI MAŞINI DIN TRAFIC
Prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost modificat punctul 3.5 al NML 021-05 „Cerinţe tehnice pentru blocul de înregistrare” – subpunctul 3.5.1 care arată ce trebuie să cuprindă înregistrarea, eliminându-se cerinţa ca înregistrarea să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, raţiunea eliminării acestei cerinţe fiind aceea că toate aparatele omologate pentru a fi utilizate în România realizează automat funcţia de autotestare. Prin urmare, toate aparatele de măsurare a vitezei omologate în România nu pot trece în regim de măsurare fără să efectueze testarea. Astfel, valoarea vitezei cu care a rulat petentul apare în înregistrarea video, în partea stânga sus, în dreptul indicativului „T” = „target”, adică: înregistrarea vitezei prin punerea în funcţiune a cinemometrului a fost la ora 3.29 şi 49 secunde, iar oprirea autovehiculului condus de petent s-a realizat după ora 3.30 şi 3 secunde, când acesta iese din cadrul camerei video. Rezultă un interval de timp de cel puţin 14 secunde, adică suficient ca, după legile fizicii, un autovehicul să poată fi oprit în deplină siguranţă.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3701/2015, pronunţată în dosarul nr. 4000/190/2014.
Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul F.T.P. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CP, nr.X încheiat la data de 14.04.2014 încheiat de intimatul IPJ Bistriţa-Năsăud.
În motivare, petentul susţine că a fost sancţionat pe nedrept întrucât, în data de 14.04.2014, nu a circulat cu viteza consemnată în procesul verbal, respectiv de 84 km/h, în condiţiile în care pe înregistrarea agentului constatator apărea cu viteze de 60 şi 79 km/h, aparatul fiind în autotestare.
În drept, a invocat prev. Normei de metrologie legală 021-05/23.11.2005.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3. rap. la 101 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 14.04.2014 la ora 3.29, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare Y, pe drumul naţional DN 17, pe raza localităţii Viişoara, în zona „Macon”, cu viteza de 84 km/h, înregistrată pe aparatul radar seria ROM 456, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI 34908, hard BN 15.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. X, aplicând sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 510 Iei şi sancţiunea complementară a 4 puncte penalizare.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal şi l-a semnat arătând că nu are de făcut menţiuni.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal şi l-a semnat arătând că nu are de făcut menţiuni.
Cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, arată că plângerea petentului este nefondată.
Fapta contravenţională reţinută de agentul constatator, aşa cum a fost descrisă în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria 0184695 emis de Laboratorul de Metrologie al B.B.S.C. Communications Systems S.R.L. în data de 23.04.2013, cu termen de valabilitate de un an. Viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI 34908, înscris atât în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cât şi în buletinul de verificare metrologică.
Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, aşa cum rezultă foarte clar din înregistrarea video a faptei şi din fotogramele radar ataşate, a fost de 84 km/h, în momentul iniţierii înregistrării, valoare înscrisă în procesul verbal atacat. înregistrarea video a fost efectuată pe timp de noapte, în condiţii de vizibilitate specifice, atât autovehiculul condus de petent cât şi valoarea vitezei fiind înregistrate corespunzător. înregistrarea video este fluentă şi continuă făcând astfel dovada temeiniciei procesului-verbal. În înregistrarea video se observă cum autoutilitara condusă de petent circulă pe raza localităţii şi, pe .un sector de drum în aliniament, după coborârea de pe pasarelă, rulează cu viteza de 84 km/h, după care viteza scade pe măsură ce petentul s-a apropiat de echipajul de poliţie.
În conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 rep., limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect atât articolul cât şi actul normativ care prevede şi sancţionează contravenţia, respectiv OUG nr. 195/2002.
Menţionează faptul că din prevederile legale respectiv ale art. 101 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3. din O.U.G. 195/2002 rep., rezultă că „depăşirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic” este contravenţie care se sancţionează cu sancţiunile prevăzute în clasa a III-a de sancţiuni (6 la 8 puncte amendă, respectiv amendă de la 510 la 680 lei, raportat la punctul de amendă care era de 85 lei la data săvârşirii faptei) şi cu aplicarea a 4 puncte penalizare.
La individualizarea sancţiunii, ţinând cont de împrejurările concrete de săvârşire a faptei, agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege. Nu au fost identificate împrejurări de natură excepţională care să justifice sancţiunea avertismentului iar fapta constatată este una de gravitate ridicată.
Privitor la limitele de viteză, legiuitorul a reglementat un regim sancţionator gradual, în funcţie de valoarea cu care a fost depăşită viteza maximă legală, prevăzând pentru fiecare prag al sancţiunii şi sancţiuni complementare, culminând cu cea considerată mai gravă, respectiv atunci când se depăşeşte viteza maximă legală cu mai mult de 50 km/h. Ori, din probele existente este dovedit fără dubiu, faptul că petentul a condus autoturismul cu o viteză mai mare cu 34 km/h decât cea maximă admisă pentru acel sector de drum.
Prim urmare, apreciază că un eventual avertisment putea fi acordat în cazul în care petentul ar fi depăşit viteza cu 10-20 km/h, acesta fiind primul prag sancţionator, potrivit art. 101 alin. (1) lit. a) pct. 4 din O.U.G. 195/2002 rep.. Dimpotrivă, fapta săvârşită de intimat este sancţionată cu amenda destul de ridicată şi cu aplicarea a 4 puncte penalizare.
în condiţiile în care la nivel naţional, conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă este una din principalele, cauze de producere a accidentelor rutier soldate cu uciderea sau vătămarea corporală a unor persoane, fapta săvârşită de petent, prezintă un pericol social evident, impunându-se măsuri susţinute pentru combaterea acestei cauze. în atare condiţii, supravegherea traficului inclusiv prin măsurarea vitezei, pe raza localităţilor şi în locurile frecventate de pietoni este mai mult decât justificată.
Referitor la temeinicia stării de fapt reţinute, arată că aceasta rezultă, fără dubiu, din înregistrarea video a faptei pe care o pune la dispoziţia instanţei precum şi din fotogramele radar pe anexate.
Legala utilizare a mijlocului tehnic rezultă din buletinul de verificare metrologică şi din certificatul de aprobare de model, anexat.
Prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost modificat punctul 3.5 al NML 021-05 „Cerinţe tehnice pentru blocul de înregistrare” – subpunctul 3.5.1 care arată ce trebuie să cuprindă înregistrarea, eliminându-se cerinţa ca înregistrarea să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, raţiunea eliminării acestei cerinţe fiind aceea că toate aparatele omologate pentru a fi utilizate în România realizează automat funcţia de autotestare. Prin urmare, toate aparatele de măsurare a vitezei omologate în România nu pot trece în regim de măsurare fără să efectueze testarea.
Valoarea vitezei cu care a rulat petentul apare în înregistrarea video, în partea stânga sus, în dreptul indicativului „T” = „target”. înregistrarea vitezei prin punerea în funcţiune a cinemometrului a fost la ora 3.29 şi 49 secunde iar oprirea autovehiculului condus de petent s-a realizat după ora 3.30 şi 3 secunde, când acesta iese din cadrul camerei video. Rezultă un interval de timp de cel puţin 14 secunde, adică suficient ca, după legile fizicii, un autovehicul să poată fi oprit în deplină siguranţă.
În concluzie, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii procesului verbal, solicită instanţei să constate că acesta îndeplineşte condiţiile de fond şi formă cerute de O.G. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, că fapta a fost constatată prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic de către agentul constatator, că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei menţionată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi, prin urmare, să respingă plângerea formulată de acesta ca neîntemeiată.
În drept invocă dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3. şi art. 100 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 republicată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 14-17) şi un CD cu filmarea contravenţiei.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 12.06.2014, petentul arată că întocmirea procesului verbal a fost făcuta de agent în maşina politiei şi nu în prezenţa sa, cum se pretinde în întâmpinare, petentul fiind trimis să aştepte în maşină şi doar după aproximativ 20 de minute a venit la el şi i-a cerut prin geamul uşii de la şofer să semneze procesul verbal, fără a-l întreba daca are de făcut menţiuni.
Cu privire la afirmaţia că aparatele omologate în România „pot sa treacă în regim de măsurare fără sa efectueze autotestarea”, petentul susţine că aceasta este falsă, interpretarea normelor metodologice fiind ca unele cinemometre îşi efectuează autotestarea automat, deci fără ajutorul sau intervenţia operatorului, dar acest lucru nu se face instantaneu, autotestarea necesitând un anumit timp fizic pentru încheierea automata a autotestării.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3. rap. la 101 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 14.04.2014 la ora 3.29, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare Y, pe drumul naţional DN 17, pe raza localităţii Viişoara, în zona „Macon”, cu viteza de 84 km/h, înregistrată pe aparatul radar seria ROM 456, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI 34908, hard BN 15.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 3687411, aplicând sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 510 Iei şi sancţiunea complementară a 4 puncte penalizare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul(cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta principiul proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, instanţa apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.
Aşadar, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispoziţiile art. 250 Cod procedură civilă.
În speţa pendinte, analizând probatoriul administrat şi văzând şi poziţia procesuală a petentului care, deşi a negat comiterea faptei contravenţionale, nu a propus nicio probă în susţinerea afirmaţiei sale, instanţa reţine că faptele consemnate în procesul verbal contestat sunt reale, astfel că agentul constatator a stabilit sancţiunea contravenţională în mod corect.
Mijlocul tehnic de măsurare a vitezei a fost corect folosit, fapt ce rezultă din buletinul de verificare metrologică şi din certificatul de aprobare de model, anexat.
Totodată, instanţa reţine că prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost modificat punctul 3.5 al NML 021-05 „Cerinţe tehnice pentru blocul de înregistrare” – subpunctul 3.5.1 care arată ce trebuie să cuprindă înregistrarea, eliminându-se cerinţa ca înregistrarea să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, raţiunea eliminării acestei cerinţe fiind aceea că toate aparatele omologate pentru a fi utilizate în România realizează automat funcţia de autotestare. Prin urmare, toate aparatele de măsurare a vitezei omologate în România nu pot trece în regim de măsurare fără să efectueze testarea.
Astfel, valoarea vitezei cu care a rulat petentul apare în înregistrarea video, în partea stânga sus, în dreptul indicativului „T” = „target”, adică: înregistrarea vitezei prin punerea în funcţiune a cinemometrului a fost la ora 3.29 şi 49 secunde, iar oprirea autovehiculului condus de petent s-a realizat după ora 3.30 şi 3 secunde, când acesta iese din cadrul camerei video. Rezultă un interval de timp de cel puţin 14 secunde, adică suficient ca, după legile fizicii, un autovehicul să poată fi oprit în deplină siguranţă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator, fiind demn de reţinut şi principiul care guvernează dreptul român, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem).
Având în vedere principiul în conformitate cu care nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, coroborat cu probele de la dosar, văzând că starea de fapt reţinută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, petentul nedovedindu-şi în niciun mod susţinerea, simpla afirmaţie neputând avea nicio valoare juridică, în considerarea dispoziţiilor art. 34 din OG 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională ca fiind neîntemeiată.
Instanţa ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul F.T.P. solicitând admiterea apelului.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, implicând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.
