CAF
Acţiune având ca obiect acordarea diferenţei între dobânda calculată la data restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, în baza unei hotărâri judecătoreşti şi dobânda fiscală. Aplicabilitatea Dec. RIL 14/2015.
Deliberând asupra acţiunii în contencios administrativ fiscal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului,constată şi reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 09.11.2015 şi înregistrată sub nr. 3038/114/201, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la acordarea diferenţei între dobânda acordată la data restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, în baza sentinţei civile nr. 2197/14.09.2012 şi dobânda fiscală calculată până la restituirea efectivă, prevăzută de art. 124 alin.1-2 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, în baza Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei, conform Chitanţei seria BZ nr. 189414 din 09.11.2015, emisă de Municipiul Buzău – Direcţia Economică (fila 4).
2. Motivele de fapt şi de drept avute în vedere la formularea cererii de chemare în judecată de către reclamant
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin sentinţa nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău definitivă şi irevocabilă a fost admisă cererea sa şi s-a dispus restituirea sumei de 3706 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data încasării sumei şi până la restituirea efectivă.
În baza acestei sentinţe reclamantul a solicitat restituirea sumei respective şi a dobânzii legale aferente.
Prin Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunţată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Avocatul Poporului şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că:
– în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, a dispoziţiilor art. 120 alin. (7) şi art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătoreşti, este dobânda fiscală prevăzută de dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură fiscală, coroborat cu dispoziţiile art. 120 alin. (7) din acelaşi act normativ;
– în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 994 din Codul civil din anul 1864, ale art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ale art. 124 alin. (1) şi art. 70 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante, restituite în temeiul hotărârilor judecătoreşti, este reprezentat de data plăţii acestor taxe.
Astfel, reclamantul solicită în temeiul acestei deciziei şi a principiului îmbogăţirii fără justă cauză acordarea diferenţei între dobânda încasată la data restituirii şi dobânda fiscală, de la data plăţii efective a acesteia, 22.04.2009 şi până la data restituirii efective.
A precizat reclamantul că anterior a solicitat pârâtei restituirea acestei sume cu o cerere prealabilă, înregistrată sub nr. 21756/22.09.2015, soluţionată negativ.
3. Probele administrate de reclamant
Pentru dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 21756/24.09.2015 emisă de DGRFP Galaţi prin AJFP Buzău – Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat, cererea de restituire înregistrată sub nr. 21756/22.09.2015, sentinţa nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
4. Apărările formulate de DGRFP Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.
Pârâta DGRFP Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău a formulat întâmpinare (fila 20), la data de 11.12.2014 în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Apreciază pârâta că cererea reclamantului este inadmisibilă, pentru că temeiul indicat de el nu este contemporan cu Decizia RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ, cererea sa fiind lipsită de cauză juridică, fapt ce atrage inadmisibilitatea acesteia. În plus, la data sentinţei invocate de către reclamant nu exista decizia ÎCCJ, astfel că aceasta nu poate fi valorificată.
A invocat prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 Cod procedură civilă.
II. Considerentele instanţei
Prin sentinţa nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal (filele 12-17) definitivă şi irevocabilă la data de 19.02.2013 (data la care a fost pronunţată decizia nr. 1510/2013 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul pârâtei) a fost admisă cererea reclamantului P.V. şi s-a dispus restituirea sumei de 3706 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data încasării sumei şi până la restituirea efectivă, conform OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (art. 3 alin. 1 din actul normativ indicat).
În baza acestei sentinţe reclamantul a solicitat restituirea sumei respective şi a dobânzii legale aferente şi a obţinut efectuarea efectivă a plăţii tuturor sumelor datorate de pârâtă în baza sentinţei titlu executoriu, fără executarea silită a debitoarei obligaţiei.
La data de 22.09.2015 reclamantul formulează cererea înregistrată sub nr. 21756 la Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat (fila 11), prin care solicită acordarea dobânzii fiscale, în baza sentinţei titlu executoriu şi Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ.
Cererea reclamantului a fost respinsă de către Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat, cu motivarea că nivelul dobânzii este acel stabilit de către instanţă în dispozitivul sentinţei, respectiv dobânda prevăzută de OG nr. 13/2011, respectiv dobânda legală.
Instanţa reţine că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 a fost înregistrată la data de 10.07.2012, dată la care era în vigoare Codul de procedură civilă 1865.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 este aplicabil Codul de procedură civilă din 1865, având în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.
Aceasta pentru că procesul a început înaintea datei la care a intrat în vigoare Codul de procedură civilă actual– 15.02.2013, conform art. 81 din legea de punere în aplicare.
Potrivit art. 371 2 alin. 2 din Codul de procedură civilă 1865 (forma în vigoare la data de 10.07.2012, data sesizării instanţei cu cererea soluţionată prin sentinţa nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal irevocabilă şi devenită titlu executoriu), în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Or, organul de executare a calculat dobânda datorată reclamantului în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal raportat la prevederile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (art. 3 alin. 1 din actul normativ indicat).
Aşa fiind, legal şi corect, pârâta a respins cererea reclamantului nr. 21756/22.09.2015.
Cât priveşte aplicabilitatea Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ şi inadmisibilitatea invocată de pârâtă, calificată ca o simplă apărare de fond raportat la incidenţa respectivei decizii, instanţa reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă (actual, aplicabil cauzei de faţă), dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Procesul ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 al Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a fost irevocabil soluţionat la data de 19.02.2013, acesta nemaiaflându-se pe rolul vreunei instanţe judecătoreşti la data la care a fost pronunţată (22.06.2015), respectiv publicată (29.09.2015) Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunţată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015.
Astfel, de la data de 29.09.2015 – data publicării deciziei RIL în M.O. aceasta a devenit obligatorie pentru instanţe. Aceasta înseamnă că de la acest moment, în soluţionarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia RIL, instanţele vor trebui să ţină seama de dezlegarea dată de ÎCCJ.
Decizia RIL este aplicabilă atât cauzelor pendinte la data publicării, cât şi celor care se introduc ulterior pe rolul instanţelor judecătoreşti.
După cum se prevede în alineatul 2 al art. 517 Cod procedură civilă, decizia RIL nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese şi, cu atât mai puţin asupra altora pronunţate în cauze similare sau identice, de asemenea, rămase definitive/irevocabile.
Aşa fiind, Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunţată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015 nu este aplicabilă hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate anterior publicării acesteia, respectiv nu este aplicabilă în privinţa procesului ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 al Tribunalului Buzău- Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
III. Hotărârea instanţei
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiată, cererea în contencios administrativ având ca obiect refuz soluţionare cerere formulată de reclamantul Pârvu Vasile în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi prin AJFP Buzău.
