Recurs contencios administrativ. anulare hotărâre consiliu local de încetare a contractului de asociere încheiat pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE CONSILIU LOCAL DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI DE ASOCIERE ÎNCHEIAT PENTRU PRESTAREA SERVICIULUI DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.

art.4 lit.a din Legea nr.352/2006;

art.17 alin.2 din Legea nr.325/2006;

art.2 alin.2 din Legea nr.325/2006;

art.40 alin.9 din Legea nr-325/2006.

Prin actul administrativ atacat, respectiv HCL 620/2011, intimatul C. L. O. a aprobat încetarea contractului de asociere încheiat între intimat şi SC T. SA ca urmare a faptului că SC T. SA nu mai deţinea licenţa pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.

Prin actul administrativ atacat, respectiv HCL 620/2011, intimatul C. L. O. a aprobat încetarea contractului de asociere încheiat între intimat şi SC T. SA ca urmare a faptului că SC T. SA nu mai deţinea licenţa pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.

Intimatul fiind obligat să asigure continuitatea serviciului public, conform prevederilor art.4 lit.a din Legea nr.352/2006, a aprobat preluarea punctelor termice nr.512, 513, 514 de către SC E.  SA, prin HCL 620/2011, această societate fiind singura care deţine în oraşul O. licenţa pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică, respectiv pentru producere, distribuire şi transport.

Intimatul fiind obligat să asigure continuitatea serviciului public, conform prevederilor art.4 lit.a din Legea nr.352/2006, a aprobat preluarea punctelor termice nr.512, 513, 514 de către SC E.  SA, prin HCL 620/2011, această societate fiind singura care deţine în oraşul O. licenţa pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică, respectiv pentru producere, distribuire şi transport.

Dispoziţiile art.17 alin.2 din Legea nr.325/2006 stabilesc imperativ faptul că pentru activităţile de distribuţie şi transport se eliberează o singură licenţă, în timp ce pentru activitatea de producţie de energie termică se pot elibera  mai multe licenţe, pentru că, conform dispoziţiilor art.2 alin.2 din Legea nr.325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparţinând domeniului public sau privat al autorităţii administrative publice locale.

Dispoziţiile art.17 alin.2 din Legea nr.325/2006 stabilesc imperativ faptul că pentru activităţile de distribuţie şi transport se eliberează o singură licenţă, în timp ce pentru activitatea de producţie de energie termică se pot elibera  mai multe licenţe, pentru că, conform dispoziţiilor art.2 alin.2 din Legea nr.325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparţinând domeniului public sau privat al autorităţii administrative publice locale.

Referitor la preţul energiei termice, sunt aplicabile prevederile art.40 alin.9 din Legea nr.325/2006, care prevăd că, la nivelul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, preţul local pentru populaţie la care se facturează energia termică este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizaţi.

Referitor la preţul energiei termice, sunt aplicabile prevederile art.40 alin.9 din Legea nr.325/2006, care prevăd că, la nivelul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, preţul local pentru populaţie la care se facturează energia termică este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizaţi.

Decizia nr.1524/CA/08.04.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.6218/CA/22.11.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. 1 A,  C. 51, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI S. 17, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. 210, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. , ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI P. 2000, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C.  34X212, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI S. 20, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI 211 M. NR.99, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI L. 83, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI E.  G.  16, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI S. 16, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. 49C BL.Z16, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. 57, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI L. 49, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI B. 199, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI L.  44, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI AN 222, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C. 42, ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI T.  X, cu sediul ales în O. , str. A. L. , nr. 6, ap. 5, judeţul B. , în contradictoriu cu pârâţii C. L. O. , cu sediul în O. , str. P. U. , nr. 1, judeţul B. şi S.C. E. O.  S.A., cu sediul în O. , str. Ş. B. , nr. 23, judeţul B.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin HCL nr. 620/2009 C.  L. M. O. a aprobat încetarea contractului de asociere nr. 87487/2003 încheiat intre autoritatea deliberativa locala şi SC T.  SA, s-a aprobat încheierea unui act adiţional la contractul de delegare de gestiune încheiat cu SC E. O.  SA, având ca obiect preluarea punctelor termice 512,513 şi 514, respectiv, s-a aprobat instituirea preţului unic de facturare pentru energia termica distribuita populaţiei prin punctele termice 512, 513 şi 514.

Iniţial, prin HCL nr. 171/2003 C. L. M. O. a aprobat înfiinţarea serviciului public de interes local pentru producerea energiei geotermice şi a apei calde menajere pe bază de apă geotermală “G. “, prin asociere cu S.C. T. S.A, act normativ care s-a materializat prin încheierea contractului de asociere nr. 87487/2003.

Prin HCL nr. 877/2006, în baza prevederilor OUG nr. 73/2006, C. L. M. O. a aprobat delegarea de gestiune a serviciului public de producţie, transport, distribuţie şi furnizare de energie termica în sistem centralizat.

Prin actul atacat C. L. M. O. a aprobat încetarea contractului de asociere mai sus menţionat, având în vedere faptul ca partea cocontractanta, SC T. SA, nu mai deţinea licenţa pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.

In acest sens au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 325/2006 şi Legii nr. 51/2006 potrivit cărora gestiunea delegata a serviciului public de alimentare cu energie termica se realizează pe baza unui contract de delegare a gestiunii şi nu pe baza unui contract de asociere.

Totodată Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) prin adresa nr. 57259/03.06.2009  a adus la cunoştinţa pârâtului C. L. M. O. – autoritatea contractantă – ca licenţa deţinuta de către SC T. SA nu-i conferă acesteia dreptul de a presta serviciul public în Municipiul O.

Pe de altă parte este de reţinut faptul ca SC T. SA prin hotărârea nr. 1 a AGA , a aprobat în unanimitate încetarea, contractului de asociere nr. 87487/2002, ceea atesta ca încetarea contractului s-a realizat  prin acordul comun al pârtilor contractante.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care contractul de asociere nr. 87487/2002 a încetat sa producă efecte prin acordul pârtilor, C. L. M. O., fiind obligat sa asigure continuitatea serviciului public, aşa cum rezulta din dispoziţiile art. 4 litera a) din Legea nr. 325/2006, prin HCL nr. 620/2011 a aprobat preluarea punctelor termice ce constituiau obiectul contractului de asociere de către SC E. SA. Aceasta din urmă, este singura entitate din Municipiul O. care deţine licenţa pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termica : producere, distribuţie şi transport.

Contrar afirmaţiilor reclamanţilor, împrejurarea ca prin HCL nr. 620/2011 s-a aprobat preluarea de către pârâta SC E. SA a punctelor termice 512, 513 şi 514 în vederea prestării activităţii de distribuţie, nu echivalează cu o încălcare a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 potrivit cărora „în cazul producerii de energie termică în cogenerare sau de mai mulţi producători într-un SACET, pentru activitatea de producere a energiei termice se pot elibera licenţe separate, iar pentru celelalte activităţi aferente serviciului public de alimentare cu energie termică se eliberează o singură licenţă.”;

Ori, după cum rezulta şi din analiza anexei la Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 604/2006, SC T.  SA, la data aprobării HCL nr. 620/2011, nu mai deţinea licenţa valabila pentru serviciul public de alimentare cu energie termica pentru municipiul O., situaţie în care dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 nu au fost încălcate, în condiţiile în care acestea stabilesc imperativ eliberarea unei singure licenţe pentru activităţile de distribuţie şi transport, iar posibilitatea de eliberarea de mai multe licenţe este permisa numai în cazul activităţii de producere.

Prin urmare este evident ca legiuitorul a stabilit posibilitatea existentei în cadrul SACET a mai multor producători de energie dar a unui singur distribuitor şi transportator.

Acest aspect este confirmat şi prin dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 potrivit cărora,  „serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparţinând domeniului public sau privat al autorităţii administraţiei publice locale ori asociaţiei de dezvoltare comunitară, care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localităţii sau al asociaţiei de dezvoltare comunitară, denumit în continuare SACET.”

Astfel câta vreme, la data încetării contractului de asociere, exista deja un producător, transportator şi distribuitor (pârâta SC E. SA) lipsa licenţei SC T. SA, justifica pe deplin aprobarea HCL nr. 620/2011.

De altfel, acelaşi act normativ prin dispoziţiile art. 40 alin. (9) stabileşte ca : “la nivelul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, preţul local pentru populaţie este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizaţi”.

Faţă de cele reţinute,  precum şi faţă de  dispoziţiile art. 1 alin. (3) litera e) , art. 8 litera k) din Legea nr. 51/2006, care nu exclud legalitatea monopolului pentru serviciile de interes public, sau a dispoziţiilor art. 4 litera a) din Legea nr. 325/2006 care obliga autoritatea locala la a asigura continuitatea serviciului public, instanţa a reţinut că nu există motive de nelegalitate ori de netemeinicie ale Hotărârii Consiliului Local  O. nr. 620/29.09.2011.

Împotriva acestei sentinţei, au declarat recurs reclamantele,  solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Consideră sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică. Astfel, prin hotărârea emisă de pârâtul de rândul 1, acesta urmăreşte crearea unui monopol pe piaţa energiei termice impunând un singur operator care sa practice un preţ unitar la nivel de oraş. C. L. încearcă, a delega, fără a respecta procedurile publice de atribuire, serviciul de alimentare cu energie termica operatorului S.C. E. O. S.A. încălcând astfel, însăşi obiectivele principale ale legii 51/2006.

Prin art. 1 din Legea nr. 51/2006 legiuitorul a stabilit obiectivele competentele , atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionarii, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului serviciilor comunitare de utilităţi publice. Acelaşi act normativ la alin. 2 lit d), face referire directa la producţia , transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termica în sistem centralizat. Legiuitorul a creat aceasta lege pentru promovarea unui mediu concurenţial şi eficientizarea serviciilor de utilităţi publice, în sensul liberalizării pieţei, introducerea unor sisteme concurenţiale, egalitatea participanţilor în fata autorităţilor toate aceste masuri fiind prezentate în Planul Naţional de dezvoltare economico-sociala a tarii (art. 11. alin 1 Legea 51/2006).

Legea 325/2006 aduce reglementari suplimentare, explicite, doar pentru serviciul de alimentare cu energie termica, fiind completarea a legii 51/2006 aşa cum reiese şi din art.10 alin.3 din Legea nr. 325/2006, art. 11. alin 2 , fiind practic o reglementare speciala în acest domeniu.

În situaţia actuala C. L. M. O. a încercat o delegare de gestiune fără a respecta prevederile art.12 alin 2 din Legea nr. 325/2006 care prevede în mod expres ca delegarea se poate face prin concesionare sau parteneriate public-private în conformitate cu prevederile legale.

Instituirea monopolului în O. este intenţionata chiar daca art. 12 alin 1 din Legea 352/2006 prevede dreptul autorităţii administraţiei publice de a delega în totalitate sau doar în parte drepturile şi obligaţiile ce ii revin cu privire la serviciul de alimentare cu energie termica şi fără a ţine cont de art. 7 alin 2 din Legea nr.51/2006 al cărui scop este promovarea principiilor economiei de piaţa, asigurarea unui mediu concurenţial şi restrângerea ariilor de monopol.

Potrivit art.9 alin 2 şi art.2 lit a) din Legea 51/2006 autorităţile administraţiei publice locale au în relaţia cu operatorii de servicii de utilităţi publice dreptul de a stabili cerinţe şi criterii de baza cărora sa se realizeze proceduri publice pentru atribuirea contractelor de delegare de gestiune. Nu se specifică nicăieri în acest act normativ ca delegarea poate sa fie făcuta în mod direct, discriminatoriu fata de restul operatorilor.

Încălcarea dreptului operatorilor de a participa la procesurile publice de atribuire de către C. L. M. O. este în contradicţie şi cu art. 9 alin 4 lit. a) şi b) din Legea 51/2006 care prevede în mod expres tratamentul egal al operatorilor indiferent de forma de proprietate şi asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial, loial şi transparent!

Hotărârea C. L. M. O.  vine în contradicţie cu Planul Naţional de dezvoltare economico-sociala stabilit de Guvern prin Legea 51/2006, norma imperativa care dictează ca politicile locale, judeţene sau intercomunitare referitoare la dezvoltarea socio-economic sa fie în concordanţă cu directivele guvernului.

Prin Hotărârea de Consiliu Local nu sunt respectate nici prevederile art. 11 alin 4 lit. d) din Legea nr. 51/2006, prin care se impune obiectivul atragerii partenerilor privaţi (nu eliminarea lor de pe piaţa), implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţa ( nu monopol) în sfera serviciilor de utilităţi publice şi crearea unui mediu concurenţial. Art. 11 alin. 4 lit. h din Legea 51/2006 vine şi impune în mod imperativ obligativitatea restrângerii ariilor unde este sau prevalează condiţiile de monopol.

Administraţia publică locală avea obligaţia delegării activităţi de furnizare a agentului termic pe baza unei proceduri de atribuire în criteriile căruia trebuia sa fie inclus în mod imperativ raportul preţ calitate care în situaţia de fata este 100 ron pentru operatorul T. şi cea 350 ron pentru operatorul E.

Prin delegarea directa, fără o procedura de atribuire, şi impunând relaţii contractuale inechitabile şi incorecte între societatea T. şi E., administraţia publica locala, a încălcat prevederile art. 23 alin 5 din Legea nr.51/2006 care interzice în mod expres orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concentrate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitate de gestiune adoptata, care conduc la accentuarea caracterului, de monopol al serviciilor de utilităţi publice.

Delegarea directa, fără procedura de atribuire încalcă art.33 alin 2 Legea nr.51/2006 care prevede în mod expres tratamentul egal al tuturor operatorilor în raport cu autorităţile locale, implicit şanse egale de a participa la procedura de atribuire.

Interpretarea eronata a art. 17 alin 2 din Legea nr.325/2006 data de Consiliul Local vine în contradicţie cu însăşi sensul adoptării legii şi în contradicţie cu toate articolele arătate anterior.

In conformitate cu art. 17 alin 1 din Legea 325/2006, pentru toate activităţile cuprinse în serviciul public se acorda o singura licenţa. Legiuitorul a dorit ca pentru o firma care produce, distribuie , transporta şi furnizează energie termica sa i se acorde o singura licenţa dar, în cazul în care exista mai mulţi operatori pe piaţa, în interiorul unui SACET legiuitorul a dat posibilitatea acordării mai multor licenţe în sensul următor.

În conformitate cu art. 42 alin 3 Legea nr.51/2006 contractele de furnizare se încheie intre operator şi utilizator. Acest articol coroborat cu art. 25 alin 1 din Legea 325/2006, care prevede ca participanţii la piaţa de energie termica sunt operatorii şi utilizatorii de energie termica, legiuitorul doreşte în mod expres eliminarea intermediarilor care ar putea sa crească preţul intr-un mod artificial.

Daca contractele se semnează doar intre operator şi utilizator, neavând voie sa existe intermediar putem conchide, dintr-un raţionament simplu ca orice producător trebuie sa se poată licenţia şi pe distribuţie, furnizare şi transport, pentru ca altfel nu ar avea cui sa vândă. Părţile contractuale sunt operator – utilizator şi nu operator-operator.

În fapt hotărârea de Consiliu Local, doreşte eliminarea operatorului T. de pe piaţa introducând şi un intermediar, E. S.A. care nu ar oferi nimic în plus locatarilor din zona I. , ar prelua agentul termic de la operatorul T. şi l-ar vinde mai scump utilizatorilor, fără nici o modificare.

Hotărârea de consiliu local impune în mod abuziv, prin proasta interpretare a art.41 alin 8 din Legea nr.325/2006 un preţ unic la nivelul întregului oraş neţinând cont de faptul ca, condiţiile de furnizare nu sunt aceleaşi pentru cei doi operatori.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Intimaţii SC E. O. SA şi C. L. M. O.  prin întâmpinări, au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de reclamante este nefondat.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către prima instanţă care a constatat în mod corect că nu se impune anularea HCL 620/2011.

Pentru aceste aspecte instanţa de recurs a respins ca nefondat recursul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, motivele de recurs invocate nefiind întemeiate.