Detinuti politici. Conditiile in care o condamnare sau o masura administrativa aplicata in perioada regimului comunist poate fi considerata ca avand caracter politic.
Prin cererea inregistrata sub nr. 535462, la data de 15.05.2012, reclamanta F M a chemat in judecata pe paratul Statul Roman, reprezentat legal de Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca, in urma probelor ce se vor administra, sa pronunte o sentinta, prin care sa constate ca defunctul F D a suferit o condamnare cu caracter politic, sa constate ca ea are calitatea de sotie a defunctului, si, prin urmare calitatea ceruta de art. 5 alin. 1lit.b din Legea nr. 2212009, sa oblige paratul sa ii acorde daune morale si sa ii achite drepturile salaR.e ale defunctului, actualizate la zi, pentru perioada privarii de libertate.
In motivarea cererii, reclamanta a aratata ca, prin sentinta penala nr. 1151961 a Tribunalului Militar Brasov, defunctul sau sot a fost condamnata politic la pedeapsa de 3 ani inchisoare corectionala si la pedeapsa de 3 ani interdictie corectionala, cu suspendarea drepturilor prevazute de art. 59 si 58pct.2 din Codul penal, iar, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 25 pct.6 din acelasi act normativ, s-a dispus confiscarea intregii averi a acestuia.
Fapta pentru care defunctul sau sot a fost condamnat era prevazuta de art. 209 pct.2 lit a din codul penal, astfel ca, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 1 alin. 1 din Legea nr. 2212009, condamnarea penala pe care acesta a suferit/o constituie de drept condamnare politica, situatie in care, ea, in calitate de succesor in drepturi al defunctului, este indreptatita sa solicite a-i fi acordate drepturile reglementate de art. 5 alin. 1 lit.a si b. din actul normativ mentionat.
In drept, reclamanta a fundamentat cererea de chemare in judecata pe care a formulat-o pe dispozitiile legale ce au fost indicate in cuprinsul acesteia.
Ulterior, ca urmare a celor dispuse de instanta de judecata prin rezolutia din data de 17 mai 2012, la termenul de judecata din data de 29.06.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare a cererii introductiva de instanta, prin care a aratat ca daunele morale pe care le-a solicitat sunt in cuantum de 5.000 de lei, iar daunele mateR.e sunt in suma de 63.101 lei.
Intrucat paratul a nesocotit dispozitiile cuprinse in art. 14 indice 1 alin. 2 din Codul de procedura civila, tribunalul, in conformitate cu prevederile cuprinse in art. 103 alin. 1 din acelasi act normativ, a decazut aceasta parte din dreptul de a formula intampinare.
Prin nota de sedinta depusa la dosarul cauzei pentru termenul de judecata din data de 12.10.2012, paratul a invocat exceptia prescriptia dreptului mateR. la actiune si exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.
Instanta, prin incheierea termenul de judecata mentionat, pentru motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul acesteia, a respins exceptia prescriptiei dreptului mateR. la actiune si a stabilit ca inadmisibilitatea se constituie intr-o aparare de fond, pe care o va analiza ca atare.
In cauza, la cererea reclamantei, a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 115/21.10.1961 pronuntata de Tribunalul Militar Brasov, , devenita definitiva, s-a hotarat condamnarea inculpatului F D la 3 ani inchisoare corectionala si la 3 ani interdictie corectionala, cu suspendarea exercitiului drepturilor prevazute de art. 59 si 58 pct. 2 si pct.3 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 209 pct. 2 lit a din acelasi act normativ.
De asemenea, prin hotararea judecatoreasca mentionata, s-a hotarat ca, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 25 pct. 6 alin. 1 din Codul penal, sa fie confiscata toata averea ce apartine inculpatului.
Din cartea de munca a persoanei anterior indicate – F D, reiese ca raporturile de munca ale acestui cu fosta Uzina de Autocamioane,, Steagul Rosu” au incetat la data de 13.01.1961, data la care, potrivit sentintei penale anterior indicate aceasta persoana a fost arestata preventiv, si au fost reluate la data de 04.02.1963, ca urmare a ispasirii condamnarii penale ce a fost dispusa potrivit celor aratate.
Din actele de stare civila ce au fost administrate ca probe, reiese ca la data de 31.12.2002 a survenit decesul numitului F D si ca reclamanta este succesorul in drepturi al acestuia, in calitate de sotie supravietuitoare.
Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 221/2009.. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronuntata pentru fapta prevazuta in art. 209 din Codul de procedura penala (…)”.
Asa cum s-a aratat, condamnarea penala pe care defunctul sot al reclamantei a suferit-o face parte din categoria condamnarilor penale la care textul de lege precitat se refera, asa cum de altfel aceasta parte a aratat in cererea de chemare in judecata pe care a promovat-o, iar solicitarea acestei parti de a se constata aceasta situatie nu se circumscrie prevederilor cuprinse in art. 111 din Codul de procedura civila, intrucat instanta nu poate sa constate in temeiul acestui text de lege continutul uni text de lege.
De asemenea, instanta nu poate, in raport de dispozitiile cuprinse in textul de lege mentionat anterior, sa constate calitatea partii reclamante de sotie a defunctului F D.
Afirmatiile pe care reclamanta le-a formulat prin primele doua petite ale cererii de chemare in judecata nu se pot constitui decat in argumente pentru sesizarea instantei cu o cerere intemeiata pe dispozitiile cuprinse in art. 5 alin. 1 lit. a si b din legea nr. 221/2009, ele nefiind chestiuni litigioase asupra carora instanta sa dispuna prin dispozitivul prezentei sentinte.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratului la plata, in favoarea reclamantei a echivalentului in lei al sumei de 5.000 de Euro, cu titlu de daune morale, tribunalul retine ca textul de lege pe care acest capat de cerere a fost intemeiat, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din legea nr. 221 /2009 a constituit obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate , ce a fost admisa, de catre Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, ce a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 761/15.11.2010.
In conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie, ,,Dispozitiile din legile […] constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul […], dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei(…).
Tribunalul constata ca, in intervalul de timp instituit de textul constitutional mai sus mentionat, Parlamentul Romanie nu a modificat textul art. 5 alin.(1) lit a din Legea nr. 221/2009, astfel ca, in conformitate art. 147 din Constitutia Romaniei, el a incetat de drept sa mai produca efecte juridice.
Asa fiind, tribunalul observa ca, la acest moment procesual, textul de lege pe care reclamantul a fundamentat pretentia de obligare a paratului Statul Roman la plata de daune morale, rezultate din condamnarea penala cu caracter politic ce a fost aplicata defunctului sau sot, nu exista, astfel ca asemenea pretentii nu pot fi admise, ele neavand un suport juridic.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratului la plata, in favoarea reclamantei, a sumei de 63.101 lei, cu titlu de daune mateR.e, instanta retine ca acesta a fost fundamentat in drept pe dispozitiile cuprinse in art. 5 alin. 1 lit.b din legea nr. 221/2009, care statueaza:,, ,, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei (…)in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare”.
Din textul de lege precitat, rezulta ca in temeiul legii nr. 221/2009 pot fi obtinute numai acele despagubiri mateR.e ce se circumscriu valorii bunurilor ce au fost confiscate in temeiul hotararii penale de condamnare si numai in conditiile in care aceste bunuri nu au fost obtinute in natura sau prin echivalent de catre persona indreptatita in sensul legii in cadrul procedurii reglementata de legea nr. 10/2001, or suma de bani pe care partea reclamanta a solicita-o cu titlu de daune mateR.e nu se circumscrie acestor cerinte, ea constituindu-se in suma de bani ce reprezinta valoarea actualizata a salariilor de care defunctul sau sot a fost lipsit ca urmare a arestarii preventive si ca urmare a condamnarii sale la executarea pedepselor dispuse prin sentinta penala nr. 115/21.10.1961 a Tribunalului Militar Brasov.
Dat fiind caracterul imperativ al dispozitiilor cuprinse in art. 5 alin. 1 lit.b din Legea nr. 221/2009 acestea sunt de strica interpretare si aplicare, astfel ca nu pot constitui decat temei al acordarii drepturilor pe care acest act normativ le reglementeaza, neputand fi extinse prin analogie la alte situatii decat cele pe care legea le reglementeaza in mod expres.
In temeiul considerentelor ce preced, tribunalul retine ca partea reclamanta nu poate obtine in baza Legii nr. 221/2009 sumele de bani ce reprezinta valoarea actualizata a salariilor pe care defunctul sau sot nu le-a obtinut in perioada arestarii preventive si a executarii pedepsei privative de libertate ce i-a fost aplicata, astfel ca si pretentia pe care aceasta parte a formulat-o in sensul celor mai sus expuse va fi respinsa.
