SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DENUNŢARE DE CĂTRE ADMINISTRATORUL JUDICIAR A UNUI CONTRACT ÎN DERULARE LA DATA DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENŢEI, EXECUTAT ÎN PROPORŢIE DE CIRCA 2/3 DIN VALOAREA ACESTUIA. NELEGALITATE.
-art.11 şi 86 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.219/C/26.03.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin SENTINŢA nr. 1805/F/2012 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 21 alin. 2 şi alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a admis contestaţia formulată de creditoarea SC „E. H. ” SA B. în contradictoriu cu administratorul judiciar al SC „B. F. ” SRL S. M. , E. I. SPRL, în sensul că a anulat măsura denunţării contractului cesiune de creanţă nr. 163.774/ 10.11.2011 încheiat între creditoare şi debitoare dispusă de practicianul în insolvenţă în baza art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012 comunicată creditoarei SC „E. H. ” SA administratorul judiciar al debitoarei SC „B. F. ” SRL, E. I. SPRL a comunicat acesteia în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 denunţarea de către practicianul în insolvenţă a contractului de cesiune de creanţă nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare şi debitoare.
Contractul de cesiune de creanţă nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare în calitate de cesionar şi debitoare în calitate de cedent, a cărei denunţare unilaterală a dispus-o practicianul în insolvenţă, are ca obiect o creanţă în cuantum de 198.881,91 lei pe care cedentul SC „B. F. ” SRL o avea de încasat de la debitorul cedat C. A. S. S. M. Existenţa şi cuantumul creanţelor reciproce între cesionar şi cedent pe de o parte, respectiv între cedent şi debitorul cedat nu este contestată de către părţile semnatare, debitorul cedat confirmând şi achitând obiectul cesiunii în tranşe de plată periodice, în baza documentelor justificative prezentate acestuia.
Din probele administrate în cauză, respectiv conţinutul declaraţiei de creanţă depusă de către contestatoare – creditor cesionar, listele centralizatoare privind plăţile efectuate respectiv încasate de către contestatoare rezultă împrejurarea necontestată de către practicianul în insolvenţă în sensul că, cuantumul creanţei neîncasate de către contestatoare urmare a contractului de cesiune de creanţă a ajuns la suma de 82.048 lei din totalul iniţial de 198.881, 91 lei.
Prin contestaţia împotriva măsurii practicianului în insolvenţă de a denunţa contractul de cesiune de creanţă de mai sus, se invocă printre altele împrejurarea că contractul de cesiune de creanţă nu face parte din categoria contractelor la care face referire art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât acesta vorbeşte de despre contracte pe termen lung, cu execuţie periodică, respectiv despre contracte care nu au fost executate în cea mai mare parte cum este cazul în speţă.
Având în vedere faptul că prin contestaţia formulată contestatoare respectiv neîncadrarea raportului juridic născut între părţi la ipoteza normei juridice cuprinsă în dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 în temeiul căruia a fost luată măsura de către practicianul în insolvenţă, judecătorul sindic a apreciat că în speţă se invocă motive de nelegalitate a măsurii luate de practicianul în insolvenţă acesta fiind chemat în principal să se pronunţe asupra legalităţii măsurii contestate şi doar în subsidiar asupra oportunităţii acesteia.
Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat că apărarea formulată de către administratorul judiciar în sensul că cererea contestatoarei este inadmisibilă prin prisma dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 întrucât denunţarea contractelor în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006 constituie o măsură de natură managerială ce poate fi controlată sub aspectul oportunităţii de către creditori prin organele acesteia, este doar parţial fondată, respectiv cu privire la aspectele de oportunitate invocate prin contestaţia creditoarei şi este nefondată cu privire la aspectele de nelegalitate a acestei măsuri invocate de către contestatoare, judecătorul sindic fiind îndreptăţit să verifice legalitatea măsurii luate de practicianul în insolvenţă în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. i) coroborat cu art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Verificând legalitatea măsurii de denunţare a contractului de cesiune de creanţă încheiat întra contestatoare şi debitoare, judecătorul sindic a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 86 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/206, potrivit căruia, „Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:
a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului de denunţare a contractului, dacă administratorul judiciar/ lichidatorul nu răspunde;
b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidator.
(2) în cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.”
Coroborând starea de fapt anterior reţinută cu dispoziţia legală anterior citată, judecătorul sindic a constatat că, contractul de cesiune de creanţă nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare în calitate de cesionar şi debitoare în calitate de cedent nu intră în categoria contractelor ce pot fi denunţate de către practicianul în insolvenţă în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât acesta a fost substanţial executat.
Astfel, din totalul sumei de 198.881,6 lei ce a făcut obiectul cesiunii de creanţă debitorul cedat a achitat cesionarului suma de 116.833 lei, mai mult decât jumătate din valoarea iniţială a contractului, rămânând un rest de plată de 82.048 lei astfel că este evidentă împrejurarea că acest contract a fost executat într-un procent considerabil din totalul creanţei iniţiale, suficient să ducă la concluzia că acest contact a fost executat în mod substanţial.
În aceste condiţii judecătorul sindic a apreciat că măsura de denunţare a unui contract încheiat în mod legal de către debitoare, în vigoare la data deschiderii procedurii, ce a fost executat substanţial de către debitorul cedat se prefigurează ca fiind nelegală şi se impune anularea acesteia, cu consecinţele urmărite de către contestatoarea – creditoare de menţinere a contractului şi de reducere corespunzătoare a sumei trecute în declaraţia de creanţă a aceştia.
În consecinţă, în temeiul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 şi a dispoziţiilor legale anterior amintite judecătorul sindic a admis contestaţia creditoarei şi a anulat ca nelegală măsura denunţării contractului cesiune de creanţă nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între creditoare şi debitoare dispusă de practicianul în insolvenţă în baza art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs E. I. SPRL – administrator judiciar al debitoarei SC B. F. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii, în principal ca inadmisibilă a contestaţiei, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că raţionamentul dezvoltat de către instanţa de fond excede prevederilor art. 86 alin. (1) din legea nr. 85/2006, întrucât partea rămasă de executat de către debitorul cedat, C. A. S. S. M. , constituie un procent important, o sumă însemnată din valoarea creanţei cedate.
Art. 86 alin. (1) din Legea insolvenţei prevede, a susţinut recurentul, faptul că nu pot fi denunţate, fie contractele ce au fost executate în totalitate, fie cele ce au fost executate de o manieră substanţială. Chiar şi valoarea rămasă de executat şi care se situează sub limita de jumătate a valorii iniţiale a contractului, poate reprezenta o parte substanţială ce rămâne de executat.
Dacă pentru instanţa de fond, respectiv pentru contestatoarea intimata partea rămasă neexecutată din contractul de cesiune de creanţă în cuantum de 82.048 lei nu reprezintă o sumă substanţială, însemnată, consistentă, în sensul prevăzut de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru ceilalţi creditori înscrişi la masa credală şi pentru debitoarea SC B. F. SRL, suma de 82.048 lei, reprezintă o prestaţie însemnată şi demnă de luat în calcul.
De asemenea, recurentul a mai susţinut că, faţă de dezideratul maximizării valorii averii debitoarei şi asigurarea tratamentului concursual şi egalitar al creditorilor înscrişi la masa credală, care neavând iscusinţa necesară să convingă debitoarea să încheie şi cu ei contracte de cesiune în vederea stingerii creanţelor deţinute faţă de acesta, păstrarea denunţării contractului de cesiune constituie o înlăturare a poziţiei privilegiate deţinute de către SC E. H. SA faţă de ceilalţi creditori ai debitoarei.
Pe de altă parte, denunţarea contractului încheiat între părţi, constituie un aspect ce ţine de oportunitate, de managementul derulării procedurii de insolvenţă, ori, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, contestaţia petentei apare din acest punct de vedere ca inadmisibilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC E. H. SA, a solicitat respingerea recursului de faţă.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform articolul 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03.07.2012, contestatoarea – intimată SC E. H. SA a solicitat judecătorului sindic a dispune anularea măsurii denunţării contractului de cesiune de creanţă nr. 163.774/10.11.2011, încheiat între aceasta şi debitoarea SC B. F. SRL, măsură dispusă de practicianul în insolvenţă al acesteia, în baza art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.
Potrivit acestei notificări, depusă la filele 6 -7 dosar fond, administratorul judiciar E. I. SPRL al debitoarei SC B. F. SRL,îi comunica intimatei contestatoare, denunţarea contractului de cesiune evocat mai sus, începând cu data de 28.06.2012, măsură dispusă în temeiul art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului.
Din preambulul contractului de cesiune de creanţă nr. 163774/10.11.2011 (filele 17-20 dosar fond), încheiat între părţile din litigiu, reiese că, cedentul – SC B. F. SRL S. M. , deţine asupra debitorului cedat, CAS S. M. , o creanţă în valoare nominală de 198.881,6 RON şi, totodată, are o datorie recunoscută faţă de cesionarul SC E. H. SA B. , în valoare totală de 289.055,36 RON, izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 94325/22.06.2007, considerente faţă de care s-a convenit la încheierea contractului de cesiune de creanţă, potrivit căruia, creanţele în valoare totală de 198.881,6 RON să fie transmise definitiv cesionarului, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, aşa cum există în patrimoniul cedentului, la valoarea nominală.
Din totalul creanţei de 198.881,6 lei, ce a format obiectul contractului de cesiune de creanţă, până la data formulării contestaţiei de către intimată (03.07.2012) a fost încasată suma de 116.833 lei, rămânând o creanţă neîncasată de către cesionară, în cuantum de 82.048 lei, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, aspect necontestat de altfel nici de către administratorul judiciar recurent.
Acesta a invocat şi în faţa judecătorului sindic excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei formulată de creditoare, prin prisma dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea insolvenţei, excepţie respinsă în mod corect de către acesta, în considerarea faptului că prin contestaţia formulată au fost invocate motive de nelegalitate a măsurii luate de practicianul în insolvenţă şi nu aspecte de oportunitate.
Excepţia de inadmisibilitate este reiterată şi în faţa instanţei de recurs, însă critica referitoare la modul de soluţionare al acesteia de către instanţa de fond, s-a apreciat a fi nefondată.
Astfel, potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care a constituit temeiul legal al măsurii denunţării contractului de cesiune, dispusă de către recurent, „ Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate…. ”.
Potrivit textului de lege evocat, poate fi menţinut sau denunţat orice contract, atâta timp cât acesta nu a fost executat în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.
Sun excluse de la aplicarea prevederilor art. 86 alin. (1) din lege, următoarele : contractele executate integral ; contractele substanţial executate; contractele ce puteau fi executate numai la un anumit termen determinat, considerat esenţial şi contractele desfiinţate până la data deschiderii procedurii.
Prin sentinţa atacată, judecătorul sindic a apreciat în mod corect faptul că acest contract de cesiune a fost executat „ substanţial ” de părţile implicate, având în vedere cuantumul creanţei încasate de 116.883 lei din totalul de 198.881 lei, ori, potrivit textului evocat, această categorie de contracte este exclusă de la aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd posibilitatea pentru administratorul/lichidatorul judiciar să denunţe contractul încheiat de debitoare.
Cât priveşte cuantumul creanţei rămasă de încasat, textul art. 86 alin. (1) din lege, nu face trimitere la această chestiune, şi chiar dacă nu este o sumă neglijabilă, ceea ce trebuie avut în vedere este analizarea cerinţei impusă de text cu privire la executarea substanţială a contractului, cerinţă care în speţă este îndeplinită, atâta timp cât aproape 2/3 din valoarea contractului a fost deja executată.
Aşadar, nu este vorba de oportunitatea măsurii dispuse ci de legalitatea acesteia, astfel că în mod corect a apreciat instanţa de fond că, măsura de denunţare a unui contract încheiat în mod legal de către debitoare, în vigoare la data deschiderii procedurii şi care a fost executat substanţial de către debitorul cedat, este nelegală, considerente faţă de care, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul de faţă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.