Competenţă materială. Obligaţia de „a da” – obligaţia de „a face”
Obligarea pârâtelor la livrarea în regim de urgenţă a autoturismului comandat este o obligaţie de a da, evaluabilă în bani, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr.32 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Obligaţia de a da nu se confundă cu obligaţia de a preda ; a da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real.
Sentinţa nr. 123/26.01.2012 pronunţată în dosarul nr. 1710/1259/2011
Reclamanţii TF şi TN în contradictoriu cu pârâtele S.C. X S.R.L. şi S.C. D S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la livrarea în regim de urgenţă a autoturismului marca Dacia Logan 1,2 E5; obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin neexecutarea obligaţiilor asumate; obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea la timp a obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Piteşti, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, apreciind că litigiul are natură comercială, operaţiunea de vânzare-cumpărare este o operaţiune comercială iar potrivit art. 56 Cod comercial, întregul raport juridic dintre părţi este comercial, ceea ce atrage competenţa materială a Tribunalului Specializat ca instanţă de fond.
S-a reţinut că acţiunea are ca obiect ,,obligaţia de a face” neevaluabilă în bani, iar în acord cu prevederile art. 2 alin.1 lit. a) Cod proc. civ. ,,Tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect …este neevaluabil în bani”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.10.2011.
La primul termen de judecată, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale , apreciind că obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra unui autoturism constituie o obligaţie de a da şi este evaluabilă în bani , astfel că Judecătoria Piteşti este competentă cu soluţionarea prezentei acţiuni.
În raport cu această precizare, instanţa, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, conform art.137 C.proc.civilă, excepţie asupra căreia , constată şi reţine următoarele:
Obiectul principal al cauzei, astfel cum a fost reţinut şi de Judecătoria Piteşti, constă în obligarea pârâtelor la livrarea în regim de urgenţă a autoturismului comandat, însă, tribunalul specializat apreciază că aceasta este o obligaţie de a da, evaluabilă în bani, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr.32 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi, având în vedere valoarea contractului, soluţionarea litigiului, în primă instanţă, aparţine Judecătoriei Piteşti.
Obligaţia de a da nu se confundă cu obligaţia de a preda ; a da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real.
În genere, conform art. 971 Cod civil, în vigoare la data încheierii convenţiei părţilor, stabilea că „ în contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor”. În această situaţie, obligaţia de a da fiind executată prin însuşi faptul încheierii contractului, ceea ce rămâne ulterior este numai o obligaţie de predare materială a bunului.
În speţă însă, părţile au convenit ca transferul proprietăţii să opereze ulterior, la momentul achitării preţului, situaţie în care vânzătorul are faţă de cumpărător o obligaţie de a da, care rămâne a fi executată ulterior încheierii actului juridic care a generat-o.
Întrucât obiectul principal al cererii este evaluabil în bani iar valoarea acestuia se situează sub 500.000 lei, instanţa reţine că revine judecătoriei competenţa soluţionării acţiunii, în primă instanţă.
Faţă de cele mai sus arătate, apreciind că revine Judecătoriei Piteşti competenţa soluţionării cauzei de faţă în primă instanţă , Tribunalul Specializat Argeş a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe, în temeiul art.158 coroborat cu art.159 pct.3 Cod procedură civilă , având în vedere şi faptul că art. 2 pct.1 lit.a) Cod proc. civ. a fost abrogat prin art. 219 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 71/2011, în vigoare la data de 01.10.2011.
Cauza a fost înaintată Curţii de Apel pentru a se pronunţa asupra regukatorului de competenţă.
