NULITATE ABSOLUTA. CONTRACT DE VÂNZARE CUMPARARE
Cauza conventiei. Art. 967 Cod Civil.
Efectul conventiilor în privinta creditorilor. Art. 975 Cod Civil.
Nelegalitatea hotarârii – Art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Conform art. 967 Cod Civil conventia este valabila chiar daca cauza nu este expresa, cauza fiind prezumata pâna la dovada contrara. Iar, conform art. 975 Cod Civil creditorii pot sa atace actele viclene .facute de debitorul lor în prejudiciul drepturilor lor.
Conform art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, modificarea hotarârii se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când instanta interpretând gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acesteia, iar potrivit punctului 9 când hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Pentru a lipsi de efecte juridice contractul de vânzare – cumparare dintre parti, la solicitarea unui tert care este creditorul personal al unuia din vânzatori, trebuie verificat interesul reclamantului pe lânga existenta dorintei partilor de fraudare a acestuia care se bazeaza pe o prezumtie simpla – aparenta existentei casatoriei vânzatorilor si faptul ca vânzarea s-a facut cu parintii unuia din ei. Este dificil sa se retina în încheierea frauduloasa a contractului câta vreme la data încheierii lui vânzatorul era doar un garant fata de banca, iar societatea debitoare detinea imobile în proprietate de valoare care acoperea fara probleme creditul, iar constatarea nulitatii absolute nu poate produce efecte decât asupra cotei din imobil garantului fata de situatia de fata, neexistând coproprietate în devalmasie ci coproprietate pe cote parti, astfel ca nu se evidentiaza nici un temei de fapt sau de drept care sa justifice lipsirea de efecte juridice a contractului de vânzare – cumparare.
DECIZIA CIVILA NR.1722/R/19 martie 2013
pronuntata în dosar nr. 2535/296/2010
Prin sentinta civila nr.5921 pronuntata la data de 05.10.2011, J.S.M., s-a admis actiunea formulata de reclamanta P.B.R. S.A. în contradictoriu cu pârâtii E.M.G., E.F.C., R.M.I. si R.I. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare încheiat între pârâtii E.M.G. si E.F.C., în calitate de vânzatori, si pârâtii R.M.I. si R.I., în calitate de cumparatori, autentificat sub nr.633/30.01.2008 de catre biroul notarial din Satu Mare.
Totodata, au fost obligati pârâtii, în solidar, sa achite reclamantei suma de 3.996 lei reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca pârâtul E.M.G., în calitate de împrumutat, a încheiat cu petenta, în calitate de împrumutatoare, contractul de credit nr. 15938/02.07.2007, în urma caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de pârâtul E.M.G. în suma de 25.288,82 EURO în favoarea reclamantei, refuzat total la plata si investit cu formula executorie.
Ca urmare a faptului ca pârâtul nu a efectuat de buna voie plata creantei mai sus mentionate, petenta a solicitat începerea executarii silite conform cererii de începere a executarii silite nr.1205 din 09.02.2009 si a somatiei de plata din 11.02.2009, iar ca urmare a acestei solicitari Corpul Executorilor Bancari a constituit dosarul de executare nr.155/2/2008 în cadrul caruia a emis somatia de executare cambiala nr. 03/11.02.2009, pe care a comunicat-o pârâtului E.M.G., cu solicitarea ca în termen maxim de 5 zile de la primirea somatiei sa achite reclamantei suma de 25.288,82 EURO datorata de acest pârât în baza contractului de credit nr.15938/02.07.2007, precum si a biletului la ordin mentionat anterior.
Totodata prin adresa nr.09/16.02.2009, Corpul Executorilor Bancari a solicitat la OCPI SM, în baza art.373 alin.(3) Cod procedura civila, informatii cu privire la bunurile imobile proprietatea pârâtului E.M.G. aflate pe raza judetului Satu Mare. În urma susmentionatei solicitari OCPI, a comunicat catre executorul bancar extrasul de carte funciara pentru informare nr.12054/07.04.2009 (anexa nr.9) însotit de încheierea nr.4698/11.02.2008 (anexa nr.10) si contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 633/30.01.2008 de BNP din Satu Mare (anexa nr.ll), din care rezulta ca la data de 30.01.2008 pârâtii E.M.G. si sotia acestuia E.F.C. au vândut catre R.M.I., care nu este altcineva decât soacra lui E.M.G., respectiv mama lui E.F.C., apartamentul cu nr. 22, înscris în CF individuala nr.45911.
Din actele de stare civila, necontestate de catre pârâti, a rezultat ca pârâta R.M.I. este cumparatoarea imobilului ce face obiectul prezentei actiuni în anulare este, în calitate de mama a pârâtei E.F.C., care la rândul ei este fosta sotie a pârâtului E.M.G. conform sentintei civile de divort nr. 5859 din 04.12.2003.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca pârâta E.F.C., în calitate de vânzatoare, nu a încasat nici o suma de bani cu titlul de pret al imobilului ce face obiectul actiunii si al carei coproprietar era împreuna cu pârâtul E.M.G., ci întreaga suma de bani de 10.000 EURO a încasat-o acest din urma pârât conform raspunsurilor de la întrebarile 9, 3 si 4 de la interogatoriile administrate în cauza. În continuare, din interogatoriul administrat pârâtilor, instanta de fond a retinut ca pârâtul E.M.G. nu detine in proprietate niciun fel de bunuri mobile sau imobile conform întrebarii nr.4, precum si faptul ca dupa ce au transferat dreptul de proprietate asupra imobilului a continuat sa plateasca taxele si utilitatile aferente.
Vazând dispozitiile art.975 Cod civil, instanta de fond a apreciat ca petenta, în calitate de creditor are o creanta certa, lichida si exigibila ce rezulta din contractul de credit nr.15938/02.07.2007, în baza caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de pârâtul E.M.G. în suma de 25.288,82 EURO în favoarea reclamantei, refuzat total la plata si investit cu formula executorie, motiv pentru care are un interes serios si legitim de a ataca actul ce îi este prejudiciabil, respectiv contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.633/30.01.2008 de BNP din Satu Mare (anexa nr.11), din care rezulta ca la data de 30.01.2008 pârâtii E.M.G. si sotia acestuia E.F.C. au vândut catre R.M.I., care nu este altcineva decât soacra lui E.M.G., respectiv mama lui E.F.C., apartamentul cu nr. 22, înscris in CF individuala nr.45911.
În ceea ce priveste starea de insolvabilitate pe care si-a creat-o pârâtul E.M.G. prin vânzarea imobilului ce formeaza obiectul actiunii în anulare, este evidenta si probata cu raspunsul la întrebarea nr. 4 în sensul ca pârâtul E.M.G. nu detine in proprietate nici un fel de bunuri mobile sau imobile prin vânzarea respectivului imobil.
Referitor la frauda debitorului, respectiv pârâtul E.M.G. în calitate de vânzator, si complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a încheiat actul atacat, respectiv pârâta R.M.I., în calitate de cumparatoare, instanta a analizat din probele administrate daca contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 633/30.01.2008 de BNP Satu Mare exista o cauza, respectiv un scop imediat prin care se întelege existenta contraprestatiei în cadrul contractelor sinalagmatice cum este cel de vânzare-cumparare.
Vazând dispozitiile art. 967, al. 1 si 2 din Cod civil conform carora „conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa, cauza fiind prezumata pâna la proba contrara”, instanta de fond a apreciat ca petenta a reusit sa rastoarne aceasta prezumtie în sensul ca a dovedit lipsa existentei cauzei de îndata ce însasi pârâtii prin întâmpinarile si raspunsurile la interogatoriu au recunoscut ca pârâta E.F.C., în calitate de vânzatoare, nu a încasat nici o suma de bani cu titlul de pret al imobilului ce face obiectul prezentei actiuni si al carei coproprietar era împreuna cu pârâtul E.M.G., ci întreaga suma de bani de 10.000 EURO a încasat-o acest din urma pârât conform raspunsurilor de la întrebarile 9, 3 si 4 de la interogatoriile administrate aflate la dosar. Mai mult, pârâtul E.M.G. a recunoscut prin întâmpinarea depusa la dosar ca fosta sotie în calitate de coproprietara a imobilului vândut îi revenea o cota mai mare si, implicit, o suma mai mare din pretul obtinut.
Asadar este evident si cât se poate de clar ca lipseste o contraprestatie pentru pârâta E.F.C., iar cumparatoarea imobilului R.M.I. avea cunostinta de acest aspect de îndata ce prin întâmpinare s-a aratat ca suma de 10.000 EURO reprezentând pretul imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare cu nr. de autentificare 633/30.01.2008 i-a încasat în integralitate, pârâtul E.M.G. cu conditia sa nu mai aiba pretentii de la fiica acestora, pârâta E.F.C., în caz de partaj.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii R.M.I. si R.I., solicitând admiterea recursului si modificarea în întregime a hotarârii atacate, ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea caii de atac, au aratat ca urmare a hotarârii atacate sunt grav prejudiciati, întrucât ei nu au urmarit cumpararea acestui imobil decât pentru a o ajuta pe fiica lor, în sensul ca aceasta nu a avut banii necesari pentru a plati cota de proprietate din acest imobil fostului ei sot. Astfel, nu au existat nici un fel de alte intentii decât a cumpara un imobil, care si asa, a fost cumparat de catre pârâtii E. cu contributia aproape exclusiva a recurentilor R.
Recurs au formulat si pârâtii E.M.G. si E.F.C. solicitând, admiterea recursului si modificarea în întregime a hotarârii atacate, ca fiind nelegala si netemeinica si, în consecinta, respingerea actiunii formulate de banca reclamanta ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 42/Ap din 21 martie 2012 pronuntata de T.S.M. s-a respins apelurile declarate de pârâtii E.M.G., E.F.C., R.M.I. si R.I., împotriva sentintei civile nr.5921/05.10.2011 a J.S.M. si în contradictoriu cu intimata-reclamanta SC P.B.R. SA, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Solutia primei instante de constatare a nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare s-a încheiat între apelantii-pârâti E.M.G. si E.F.C., în calitate de vânzatori si apelanta-pârâta R.M.I. casatorita cu R.I., în calitate de cumparatori, autentificat sub nr.633/30.01.2008 la BNP din Satu Mare, s-a întemeiat, în principal, pe lipsa cauzei, rasturnând astfel prezumtia instituita în art.967 alin.1, 2 Cod civil, precum si pe complicitate la frauda a tertului, frauda debitorului si lipsa unui scop imediat, adica lipsa contraprestatiei specifica contractelor sinalagmatice, cum este si cel de vânzare-cumparare.
Criticile apelantilor, prin prisma celor invocate în motivele apelului, sunt nefondate. Astfel, asa cum rezulta din actele de stare civila, E.F.C. este fosta sotie a lui E.M.G., divortati în 2003, conform sentintei civile nr.5859/04.12.2003.
Fostii soti au continuat sa locuiasca împreuna si dupa divort, asa cum rezulta din raspunsurile date la interogatorii, mai mult nu au partajat pe cale amiabila prin încheierea unei tranzactii bunurile comune.
Lipsa sistarii starii de codevalmasie prin încheierea unei tranzactii pe cale notariala, în fata unui avocat sau pe cale judiciara, care sa cuprinda si imobilul din litigiu, justifica infirmarea existentei unui scop imediat specific contractelor sinalagmatice, dar si a lipsei cauzei în încheierea conventiei de vânzare-cumparare, de vreme ce nici macar dupa aceasta data nu au consemnat modalitatea de împartire a bunurilor comune, în care sa fie inclus si pretul apartamentului obiect al contractului de vânzare-cumparare.
Asa cum a rezultat din raspunsurile la interogatorii, vânzatoarea E.F.C. nu a încasat nicio suma de bani de la cumparatorii R.M.I. si R.I., parintii vânzatoarei. Singurul care a obtinut un beneficiu din încheierea contractului de vânzare-cumparare a fost apelantul-pârât Erdei Marian Gabriel, care a încasat suma de 10.000 Euro, desi a recunoscut ca fostei sotii, în calitate de coproprietara a imobilului vândut, îi revine o cota mai mare din imobil, prin urmare si din pretul obtinut.
Conduita culpabila a tuturor partilor contractante se poate desprinde si din continutul clauzelor contractuale asumate cu privire la pret, astfel în ziua încheierii contractului s-a declarat ca pretul de 119.000 lei, a fost achitat înainte de semnarea contractului, ca mai apoi, la interogatoriu, vânzatoarea sa recunoasca ca nu a primit nicio suma de bani.
Prin prezentarea acestor elemente de fapt, este pe deplin justificata retinerea ca motiv de nulitate absoluta a contractului de vânzare-cumparare „lipsa cauzei” întemeiata pe lipsa contraprestatiei, conjugata cu lipsa scopului imediat, care în contractele sinalagmatice reprezinta o contraprestatie pentru fiecare parte – în sensul ca o parte se obliga stiind ca si cealalta parte, la rândul ei, se obliga, în mod real si efectiv.
O alta chestiune în discutie, raportat la art.975 Cod civil, retinut ca temei de drept de instanta de fond, si care da posibilitatea creditorilor sa atace actele viclene facute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, îl reprezinta analizarea elementului frauda care trebuie sa existe atât din partea debitorului, cât si a tertului.
Existenta creantei rezultata din contractul de credit nr.15938/02.07.2007, în baza caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de apelantul-pârât E.M.G. (o garantie în plus a executarii oferita prin avalizare) pentru suma de 25.288,82 Euro în favoarea intimatei-reclamante, justifica interesul serios si legitim de a ataca actul prejudiciabil, respectiv contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.633/30.01.2008.
Intimata-reclamanta, în calitate de împrumutatoare, în baza contractului de credit nr.15938/02.07.2007 în urma caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de apelantul-pârât pentru suma de 25.288,82 Euro în favoarea împrumutatoarei, dupa refuzul la plata, în urma investirii cu formula executorie a initiat formele de executare silita.
Prin demararea acestei proceduri s-a constatat ca debitorul nu are alte bunuri, iar singurul bun, în speta apartamentul, a fost înstrainat în 2008 la mama vânzatoarei. De asemenea, în anul 2008, apelantul-pârât (debitor) a mai înstrainat din patrimoniul societatii debitoare-împrumutate un alt bun imobil, pentru suma de 100.800 EURO (f.163), patrimoniul acesteia fiind diminuat, iar administratorul (E.M.G.), de asemenea, si-a micsorat patrimoniul, desi a garantat prin avalizare biletul la ordin emis.
Garantia personala constituita prin aval se deosebeste de garantiile reale, deoarece ea nu se refera doar la bunurile existente în patrimoniul debitorului garant la momentul emiterii garantiei, ci la întreg patrimoniul prezent si viitor al acestuia, permitând în temeiul Legii nr..58/1934 si Legii nr.59/1934 urmarirea silita a bunurilor care intra în patrimoniul debitorului-garant personal si dupa data începerii executarii silite.
Revenind si la conduita cumparatoarei, ca tert, tribunalul a retinut ca parintii vânzatoarei sunt persoane foarte bolnave, cu boli incurabile (Alzhaimer), asa cum s-a mentionat în încheierea de sedinta din 18 mai 2011, ceea ce a pus cel putin sub semnul îndoielii discernamântul si valabilitatea consimtamântului, astfel ca s-ar putea concluziona ca s-a profitat de aceasta stare precara de sanatate prin crearea unei aparente de legalitate întemeiata pe forta probatorie a înscrisului autentic, care însa în speta, în privinta pretului, nu cuprinde o constatare personala cu propriile simturi a notarului, ci s-a luat act de cele declarate de parti, cum ca pretul s-a achitat înainte de semnarea contractului, lucru care nu corespunde adevarului asa cum a rezultat din raspunsurile date de apelantii la interogatoriu. În consecinta, deopotriva partile contractante au avut o conduita ilicita, fiecare a contribuit la crearea unei aparente de legalitate pentru a reusi sa scoata din patrimoniul debitorului un bun valoros i sa împiedice orice posibilitate legala de executare a garantiei contra celui ce s-a obligat.
Împotriva hotarârilor pronuntate în cauza, în termen legal au declarat recurs pârâtii E.M.G., E.F.C., R.I. si R.M.I. – decedata pe parcursul procesului, calitatea sa fiind preluata de mostenitorii E.F.C. si R.I. – solicitându-se modificarea în întregime a acestora în sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta SC P.B.R. SA.
În motivarea cererii lor pârâtii au apreciat ca hotarârile pronuntate în dosar sunt nelegale si netemeinice, deoarece din probele administrate nu s-a putut retine reaua credinta a partilor la încheierea contractului de vânzare-cumparare, a carui lipsire de efecte s-a solicitat si s-a si obtinut, desi sarcina probei revenea reclamantei.
Instantele nu au analizat conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene, desi au facut aplicarea dispozitiilor art.975 Cod civil, fara a fi evident din starea de fapt conturata ca partile ar fi urmarit crearea unei stari de insolvabilitate a pârâtului E.M.G.
Au mai aratat recurentii ca banca a încheiat un contract de credit cu o societate comerciala, contractul de credit fiind semnat în calitate de giranti de cei doi asociati si administratori, acestia fiind si cei care au avalizat biletul la ordin emis de SC 3 D Visual SRL . Desi la data respectiva societatea detinea bunuri imobiliare în proprietate, banca nu a solicitat o astfel de garantie, astfel încât si sub acest aspect urmarirea în prezent a imobilului ce constituie locuinta sotilor E. reprezinta un abuz procesual.
Nu este lipsit de importanta faptul ca primele acte de procedura prin care debitorul E.M.G. sa fie încunostintat de demararea executarii silite în ceea ce-l priveste i-au fost comunicate la 11 februarie 2009, iar contractul a carui nulitate absoluta s-a solicitat a se constata a fost încheiat la data de 30 ianuarie 2008.
Pozitia intimatei a fost aceea de respingere a recursului, apreciindu-se ca solutiile pronuntate sunt legale si temeinice, cu atât mai mult cu cât banca este tert fata de contractul a carui nulitate solicita a fi constatata, astfel încât recurentii erau cei care aveau libertatea de a administra probele pe care le considerau necesare si ca din actele care au fost depuse la dosar si din raspunsurile la interogatoriu a recurentilor pârâti, s-a putut concluziona de catre instanta ca scopul încheierii contractului nu a fost unul simplu de transmitere a bunului în schimbul pretului, cu atât mai mult cu cât pretul nu a fost achitat integral.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele :
Casatoria sotilor E.F.C. si E.M.G. a fost desfacuta prin sentinta civila nr.5859 din 04 decembrie 2003 pronuntata de J.S.M.
Este reala afirmatia ca recurenta a continuat sa poarte numele dobândit prin casatorie si ca partile au continuat sa aiba acelasi domiciliu dar, pe de alta parte, opozabilitatea starii civile fata de tert se face în primul rând prin înscrierile din registrele de stare civila, ori nu s-a facut nicio dovada ca banca a fost indusa în eroare la o astfel de verificare.
De la data desfacerii casatoriei, proprietatea comuna devalmasa s-a transformat în proprietate comuna pe cote parti, astfel încât din acel moment recurenta E.F.C. avea o libertate deplina de a dispune asupra cotei cei îi revenea din bunurile comune, fara ca un astfel de act de dispozitie sa priveasca pe creditorii sotului ei.
Pe de alta parte, contractul de credit ce a generat demararea unor proceduri de executie în contradictoriu cu E.M.G. a fost încheiat la 02 iulie 2007, moment în care recurentul nu mai putea constitui niciun fel de garantie asupra unor bunuri sau cote parti din bunurile ce apartin fostei sale sotii, neexistând nici un fel de prezumtie de mandat.
Este reala afirmatia ca la data încheierii contractului de credit, societatea comerciala 3 D VISUAL SRL detinea imobile în proprietate, dar banca nu a solicitat garantii imobiliare, desi este cunoscut caracterul real al acestora si nu a solicitat garantii imobiliare nici din partea celor doi administratori ai societatii printre care si E.M.G..
Instanta nu a intrat foarte mult în detaliile modului în care banca a înteles sa-si constituie garantii în legatura cu acest împrumut, deoarece este interesata doar de efectele contractului fata de E.F.C. si fata de parintii acesteia.
Din contractul de vânzare-cumparare autentificat la 30 ianuarie 2008, vânzatorii E.M.G. si E.F.C. înstraineaza în favoarea mamei acesteia din urma, casatorita cu R.I., apartamentul compus din doua camere si dependinte în suprafata de 53 mp, partile apreciind valoarea imobilului ca fiind de 10.000 euro, în timp ce onorariul notarial s-a achitat pentru valoarea de 119.000 lei, conform pretului stabilit prin expertiza notariala aplicabila în cazul acestui tip de apartamente aflate în zona respectiva.
Atât prin interogatoriul luat, cât si prin întâmpinarea depusa la dosar sotii R. recunosc ca au achitat suma de 10.000 euro fostului lor ginere, deoarece fiica lor s-a plâns ca acesta are probleme financiare si deoarece au vrut sa o asigure pe aceasta de o eventuala înselatorie si pretentii ulterioare din partea fostului ei sot, au încheiat acest contract de vânzare-cumparare.
Valoarea de expertiza notariala a contractului era sub 30.000 euro si s-a considerat ca 10.000 euro este cota lui E.M.G., deoarece contributia fiicei lor fusese mai mare la dobândirea si întretinerea acestui apartament, de la divort de exemplu, ea fiind singura care a suportat cheltuielile comune aferente.
La dosar exista un înscris din care rezulta ca la 17 februarie 2008, E.M.G. a returnat 5.000 euro unui creditor, fiind putin probabil ca mai detine în prezent bani din aceasta suma.
Recurentii au mai depus la dosar contractul de vânzare-cumparare autentificat la 20 iunie 2008, deci ulterior celui în litigiu, prin care societatea SC 3 D Visual SRL a înstrainat unei alte societati comerciale din S.M. un imobil cu pretul de 100.800 euro. Este vorba de persoana juridica ce are calitate de debitoare în contractul de credit, iar contractul este încheiat cu putin înainte de împlinirea termenului de rambursare.
Instanta nu este tinuta sa faca aprecieri asupra motivului pentru care banca a înteles sa atace contractul de vânzare-cumparare dintre E.M.G. si E.F.C. pe de o parte si parintii acesteia din urma pe de alta parte, si nu contractul dintre societatea debitoare si o terta societate, contract de valoare mult mai mare si încheiat ulterior celui dintâi, dar analiza pe care o face în legatura cu admisibilitatea actiunii reclamantei a fost mult mai aprofundata în acest context.
S-a mai retinut de asemenea ca notificarea pentru rezilierea de drept a contractului a fost redactata de banca la 09 septembrie 2008, iar investirea cu formula executorie a celor doua bilete la ordin prin care s-a garantat creditul s-a facut prin încheierea J.S.M. la 19 septembrie 2008, întreaga procedura fiind ulterioara datei de 30 ianuarie 2008 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare.
Pentru a lipsi de efecte juridice contractul de vânzare-cumparare dintre vânzatorii E. si cumparatorii R., la solicitarea unui tert care este creditorul personal al unuia dintre vânzatori, s-a verificat interesul pe care l-a avut reclamantul, pe lânga existenta dorintei partilor de fraudare a acestuia, care se fundeaza pe o prezumtie simpla în acest moment, bazata pe aparenta existentei casatoriei sotilor E. si a faptului ca vânzarea s-a facut cu parintii unuia dintre coproprietari.
Cercetând în primul rând motivul pentru care instantele au admis actiunea, si anume caracterul ilicit al cauzei contractului, s-a constatat ca acest caracter ilicit nu este atât de pregnant pe cât au retinut instantele de fond si de apel, el fiind doar vag conturat.
Astfel, în opinia instantei de recurs este dificil sa se retina ca acest contract a fost încheiat în scopul fraudarii intereselor creditorului, câta vreme, la data încheierii contractului E.M.G. era doar un garant fata de banca, iar societatea debitoare detinea imobile în proprietate de valoare substantial mai mare si care acopereau fara probleme valoarea creditului.
În al doilea rând, solutia instantei de fond, asa cum a fost confirmata de instanta de apel, nu poate produce efecte decât asupra cotei din imobil a lui E.M.G., banca neavând nici un drept asupra cotei lui E.F.C., sotii E. fiind divortati din anul 2003 si, dupa cum s-a mai aratat, coproprietatea în devalmasie fiind transformata în coproprietate pe cote parti.
Referitor la cota partilor – problema care nici nu a fost pusa în discutie de banca – acestea au încheiat o întelegere în sensul ca din valoarea de aproximativ 30.000 euro a imobilului (e vorba totusi de un apartament de doua camere), lui E.F.C. îi revine o cota de 20.000/30.000 parti, iar lui E.M.G. o cota de 10.000/30.000 parti, diferenta fata de prezumtia legala fiind de 5.000 euro.
Mai mult, la dosar s-au depus acte din care rezulta ca fratele decedat a lui E.F.C., a înstrainat la 11 iunie 1996 un apartament cu pretul de 5.000.000 lei si ca a ajutat-o pe sora lui cu o parte din acesti bani, în conditiile în care sotii de la acea data, sotii E., au cumparat la 13 mai 1996 apartamentul în discutie cu pretul declarat de 1.400.000 lei.
Instanta de recurs a apreciat ca din toate probele administrate nu se evidentiaza nici un temei de fapt sau de drept care sa justifice lipsirea de efecte juridice a contractului încheiat de vânzatorii E. cu cumparatorii R. la 30 ianuarie 2008 în schimbul pretului aferent cotei lui E.M.G. de 10.000 euro, aceasta fiind singura cota carte intereseaza banca, iar acesta fiind pretul care s-a platit efectiv, cota lui E.F.C. ramânând în afara sferei de analiza a tertului fata de contract, sens în care potrivit dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila a fost admis recursul pârâtilor si modificate în întregime hotarârile pronuntate în sensul respingerii actiunii reclamantei.
În temeiul art.274 Cod procedura civila, a fost înlaturata obligarea pârâtilor la suportarea cheltuielilor de judecata de la instanta de fond si a fost obliga intimata reclamanta la 5497 lei cheltuieli de judecata în apel, nefiind solicitate în recurs.
S-a mentionat faptul ca prin încheierea din 15 ianuarie 2013 instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenti si a redus cu 50 % cuantumul taxei judiciare de timbru, stabilind valoarea acesteia la suma de 998 lei, din care pâna la data pronuntarii hotarârii s-a achitat 300 lei, ramânând un rest de 698 lei.
