Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 968/R din 23 aprilie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 9623/30.06.2009, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta G.V.A., având ca obiect obligaţie de a face, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că în calitate de proprietar al imobilului din Cluj-Napoca, str. O. nr. 14, pârâta a efectuat lucrări de modificare a imobilului, şi întrucât aceasta nu deţinea autorizaţie de construire, prin procesul verbal de contravenţie din 09.01.2008, a fost sancţionată cu 3000 lei amendă contravenţională, dispunându-se totodată oprirea imediată a lucrărilor şi intrarea în legalitate.
Plângerea contravenţională formulată de pârâta împotriva procesului verbal de contravenţie a fost respinsă irevocabil, prin decizia civilă nr. 1151/17.10.2008 a Tribunalului Cluj, însă, ulterior acestor împrejurări, pârâta a demarat formalităţile de obţinere a autorizaţiei de construire, la data de 18.02.2008 fiind eliberat certificatul de urbanism, iar la data de 12.12.2008 fiind eliberată autorizaţia de construire nr. 2034/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, fără însă să depună la dosarul cauzei un memoriu care să cuprindă motivele de apel.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 76/A/02.02.2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului Municipiul Cluj-Napoca, cu motivarea că pârâta a intrat în legalitate, prin eliberarea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism, situaţie faţă de care, solicitarea reclamantului, de desfiinţare a lucrărilor, nu se mai justifică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că se impune obligarea pârâtei la desfiinţarea lucrărilor de construcţie nelegal executate la imobilul din Cluj-Napoca, str. C. nr. 14, şi aducerea imobilului la starea iniţială, întrucât autorizaţia de construire nr. 2034/12.12.2008 a fost eliberată pentru executarea următoarelor lucrări de construire: „înlocuire învelitoare, montare geamuri velux şi reface împrejmuire proprietate”, în timp ce faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional pârâta constau în modificarea formei acoperişului, supraînălţare zidărie, demolare perete interior, lucrări pentru care pârâta nu deţine autorizaţie de construire.
Tot în motivarea recursului a fost reprodusă starea de fapt a cauzei, iar în drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că a intrat în legalitate, sens în care a fost eliberată autorizaţia de construire şi certificatul de urbanism.
La termenul de judecată din data de 23.04.2010 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.proc.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, şi anume, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Municipiul Cluj-Napoca în promovarea cererii de chemare în judecată, excepţie fundamentată pe următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată şi actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin Legea nr. 401/2003, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Alin. 2 al aceluiaşi art. 32 prevede ca în cazul în care instanţa va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancţiunea, va stabili şi termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a construcţiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. 3 din aceeaşi lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a şi b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 27 din aceeaşi lege stabileşte cine anume are în competenţă urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii, respectiv, cui îi revine competenţa de aplicare a sancţiunii în cazul în care se constată săvârşirea unei contravenţii în domeniu:
„(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii si organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale si judeţene au obligaţia sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcţii in cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale si, in funcţie de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancţiuni sau sa se adreseze instanţelor judecătoreşti si organelor de urmărire penala, după caz.
(2) Arhitectul-sef al judeţului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcţiilor.
(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.
(5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancţiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a cărui raza s-a săvârşit contravenţia”.
Din dispoziţiile art. 32 alin. 1 şi 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 şi 26 din Legea nr. 50/1991 republicată, rezultă neîndoielnic că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancţiunea, să sesizeze instanţa pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a şi b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanţă în condiţiile alin. 2 şi 3 ale art. 32 din acelaşi act normativ.
Prin urmare, singurul căruia legiuitorul i-a conferit competenţa de a aplica sancţiunea, de a sesiza instanţa în condiţiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, şi de a pune în executare măsurile dispuse de instanţă este exclusiv organul care a aplicat sancţiunea, în speţă, Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Din procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 231/09.01.2008, încheiat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, rezultă în mod evident că Primarul municipiului Cluj-Napoca este cel care a aplicat pârâtei intimate, ca o consecinţă a constatării contravenţiei săvârşită de aceasta, amenda de 3000 lei.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că Primarul municipiului Cluj-Napoca a aplicat amenda contravenţională, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, coroborat cu art. 32 alin. 3, 28 alin. 1 şi 27 din acelaşi act normativ, Primarul municipiului Cluj-Napoca era singurul care avea competenţa de a sesiza instanţa de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtei la demolarea construcţiilor nelegal realizate şi deci, doar Primarul municipiului Cluj-Napoca justifica în cauză calitatea procesuală activă pentru promovarea cererii introductive de instanţă.
Constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către Municipiul Cluj-Napoca, deci de către o persoană care nu justifică o calitate procesuală activă în acest sens, prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curtea constată că acţiunea reclamantului Municipiul Cluj-Napoca se impunea a fi respinsă ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Însă, având în vedere că doar reclamantul Municipiul Cluj-Napoca a uzat de căile de atac a apelului şi a recursului şi că în propria cale de atac acestuia nu i se poate agrava situaţia, dat fiind dispoziţiile exprese în acest sens ale art. 316 C.proc.civ., raportat la art. 296 teza II C.proc.civ., Curtea constată că singura soluţie legală care poate fi pronunţată în cauză, este aceea a respingerii recursului reclamantului ca nefondat.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 312 alin. 3 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
