Necondiționarea dreptului reclamantei, de învestire a instanței cu o astfel de acțiune, de îndeplinirea obligației contractuale vizând plata serviciilor.
– Legea nr. 71/2011, art. 201
– Decretul nr. 167/1958, art. 8 alin. 1, art. 3, art. 7, art. 12
Dreptul reclamantei de a cere, în instanță, rezoluțiunea contractului pentru neexecutare s-a născut de la data la care aceasta a cunoscut ultima prestaţie lunară convenită de părţi, termenul de prescripție, de 3 ani, începând să curgă de la această dată, nefiind condiţionat de îndeplinirea obligaţiei contractuale de plată a serviciilor.
În absenţa stipulării de către părţi a unei clauze solve et repete apreciate ca fiind valabilă – prin intermediul căreia se poate stabili o ordine de conduită impusă părților contractante, respectiv mai întâi trebuie plătit prețul (solve), iar, apoi, pot fi ridicate obiecțiuni cu privire la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor celeilalte părți, cu posibilitatea celui ce a plătit prețul de a-l recupera (repete) -, contractantul se poate prevala de posibilitatea exercitării acţiunii în rezoluţiune necondiţionat de plata anterioară a preţului.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentinţa nr. 2701 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1331/102/2013, s-a respins cererea de rezoluţiune a contractului 2260/3.04.2009, respingându-se şi cererea de rezoluţiune a contractului 6665/15.02.2012. S-a Iuat act de tranzacţia intervenită între reclamantul COMUNA SÂNTANA DE MUREŞ şi pârâtul B. C. N. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, datorită neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, excepţia inadmisibilităţii datorită neîndeplinirii condiţiei de punere în întârziere potrivit art. 297 din OUG 34/2004, raportat la art. 1516 al. 2 pct. 2 din codul civil, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la contractul 2260/3.04.2009 şi excepţia lipsei de interes raportat la contractul 6665/15.02.2012.
La termenul din 30.09.2014 instanţa de fond a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate.
Prin încheierea din data de 2.10.2014, tribunalul a respins excepţiile inadmisibilităţii, a admis excepţia prescripţiei raportată la contractul 2260/3.04.2009 şi excepţia lipsei de interes raportată la rezoluţiunea contractului 6665/15.02.2012.
În aceste condiţii, instanţa de fond a respins cererea de rezoluţiune a contractului 2260/3.04.2009 şi a contractului 6665/15.02.2012.
La data de 7.11 2014 părţile au depus la dosarul cauzei o tranzacţie semnată şi ştampilată de reprezentanţii legali ai celor două parţi şi au solicitat instanţei să ia act de tranzacţie.
Prin această tranzacţie părţile s-au înţeles cu privire la plata daunelor interese cu privire la contractul 6395/27.01.2012, singurul contract care putea fi supus analizei instanţei, după admiterea celor două excepţii.
Potrivit art. 271 din codul de procedură civilă, părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor.
Art. 272 din codul de procedură civilă precizează că învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii.
În aceste condiţii, ţinând cont de îndeplinirea condiţiilor menţionate mai sus, instanţa de fond a luat act de învoiala părţilor, în cuprinsul ce a fost redat în continuare:
„TRANZACŢIE JUDICIARĂ
Prezenta tranzacţie se încheie în cadrul dosarului nr.1331/102/2013 aflat pe rolul Tribunalului Mureş-Secţia contencios administrativ şi fiscal azi, 22 octombrie 2014.
Prezenta tranzacţie este încheiată în condiţiile art.271, 272, 273 Cod procedură civilă(în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecat) între:
-COMUNA SÂNTANA DE MUREŞ cu sediul în xxx, reprezentată prin dl.XX-primar, reclamantă în dosarul sus indicat şi
-SC B. C. N. SRL, cu sediul în xxx, reprezentată prin XX, cu domiciliul în xxx în calitate de administrator, pârâtă în dosarul sus indicat în scopul stingerii pe cale amiabilă a litigiului ce face obiectul prezentului dosar.
Având în vedere voinţa clar exprimată a părţilor de a stinge în mod amiabil, printr-o tranzacţie , litigiului între părţi şi înţelegerea părţilor,
Noi, părţile din dosar înţelegem să stingem litigiul intervenit între noi prin încheierea prezentei tranzacţii, hotărârea de expedient care se va pronunţa urmând să stingă litigiul care a intervenit între noi.
Subscrisa COMUNA SÂNTANA DE MUREŞ, prin reprezentant legal, declarăm că ne obligăm să renunţăm şa cererea de chemare în judecată formulată în acest dosar.
Subscrisa SC B. C. N. SRL, prin reprezentant legal, declarăm că suntem de acord să achităm integral, în condiţiile şi la termenele stabilite prin prezenta tranzacţie suma de 74.400 lei (şaptezecişipatrumiipatrusute lei) reprezentând daune-interese aferente contractului de servicii nr.6395/27.01.2011 încheiat între părţi.
Subscrisa SC B. C. N. SRL ne obligăm să plătim suma de 74.400 lei în rate trimestriale pe durata unui an(având ca termen scadent de plată pentru achitarea fiecărei rate ultima zi calendaristică a fiecărui trimestru)începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se va consfinţi tranzacţia survenită între păţi, prin virament bancar în contul comunei Sântana de Mureş.
În cazul în care SC B. C. N. SRL nu se va conform graficului stabilit, pentru plăţile neefectuate prezenta tranzacţie consfinţită prin hotărâre judecătorească constituie titlu executoriu.
Subscrisele părţi semnatare ale prezentei tranzacţii declarăm că renunţăm la orice pretenţii constând în cheltuieli de judecată ocazionate cu derularea acestui proces.“
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta COMUNA SANTANA DE MURES prin PRIMAR, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a hotărârii atacate în privinţa respingerii cererii de Rezoluţiune a contractului nr. 2260/03.04.2009 având ca obiect servicii de consultanţă în domeniul achiziţiilor publice şi de restituire a sumelor achitate în temeiul lui, urmată de trimiterea cauzei spre soluţionare în fond primei instanţe în limita aspectelor arătate.
In motivele de recurs, reclamanta a învederat faptul că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 14 februarie 2013 a chemat în judecată pe pârâta SC B. C. N. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea unui număr de trei contracte având ca obiect servicii de consultanţă încheiate între părţi, respectiv contractele nr. 2260/03.04.2009, nr. 6395/27.01.2011 şi nr. 6665/15.02.2012.
Reclamanta recurentă a arătat că începând cu anul 2009 Comuna Sântana de Mureş a iniţiat achiziţionarea unor servicii de consultanţă în acest domeniu prin apelare la societatea comercială de profil SC B. C. N. SRL, astfel că în baza ofertelor de prezentate au fost atribuite direct acesteia contractele mai sus referite în valoare totală de 103.635 lei. Prin Decizia nr. 1309 din 09 august 2012 emisă de Curtea de Conturi a României în urma activităţilor de audit financiar demarate în luna iulie 2012 la reclamanta unitate administrativ-teritorială având tema „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie la unităţi administrativ-teritoriale comunale”, consemnate în Procesul verbal de constatare nr. 8761/13.07.2012 – anexă la Raportul de audit financiar înregistrat la Camera de Conturi a jud. Mureş sub nr. 1200/13.07.2012, organul de control a dispus „Stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin efectuarea de plăţi nelegale către SC B. C. N. SRL Tg.-Mureş, prin achitarea unor servicii de consultanţă în domeniul achiziţiilor publice – în condiţiile în care serviciile nu au fost prestate, iar entitatea auditată avea în structura organizatorică compartiment de achiziţii cu personal propriu angajat”.
Reclamanta recurentă a susţinut că în cursul soluţionării cauzei, prima instanţă a pronunţat în şedinţa din 2 octombrie 2014 încheierea prin care a admis excepţia prescripţiei dreptului material invocată de intimata-pârâtă în privinţa rezoluţiunii contractului de prestări servicii de consultanţă nr. 2260/03.04.2009 şi implicit, de restituire a sumelor achitate în temeiul acestuia, sens în care prin sentinţa pronunţată cererea reclamantei a fost respinsă. Deși prin aceeaşi încheiere a fost admisă şi excepţia lipsei de interes în privinţa contractului de prestări servicii de consultanţă nr. 6665/15.02.2012, soluţia dată în privinţa acestui act şi în opinia reclamantei recurente este corectă în condiţiile în care intimata a restituit sumele de bani încasate în baza acestuia.
A evidenţiat reclamanta că în ceea ce priveşte contractul nr. 6395/27.01.2011, între părţi a intervenit o tranzacţie în privinţa sumei de 74.400 lei achitată de reclamantă în temeiul acestui contract, în sensul recunoaşterii de către pârâtă a temeiniciei cererii reclamantei recurente şi obligării la restituirea acestei sume, tranzacţie de care instanţa a luat act prin hotărârea de desesizare pronunţată.
In opinia reclamantei recurent soluţia admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material în privinţa rezoluţiunii contractului nr. 2260/03.04.2009 şi implicit, de restituire a sumelor achitate în temeiul acestuia, este greşită. Deşi contractul în discuţie a fost preconizat a înceta să mai producă efecte la împlinirea termenului până la care a fost încheiat, respectiv la data de 31.12.2009, în speţă intimata-pârâtă a emis factură şi ulterior acestei date, respectiv toate plăţile solicitate a fi restituite au fost efectuate după data de mai sus. Astfel, SC B. C. N. SRL a emis:
– Factura nr. 67 la data de 08.12.2009 pentru suma de 7854 lei, achitată la data de 28.01.2010 în limita sumei de 3000 lei şi la data de 25.02.2010 prin plata restanţei de 4854 lei,
Şi
– Factura nr. 73 la data de 12.01.2010 pentru suma de 7854 lei, achitată de reclamantă la data de 29.04.2010.
Reclamanta recurentă a arătat că, prin acordul tacit de voinţă a părţilor a operat prelungirea executării contractului peste termenul de 31.12.2009, iar raportat la data efectuării plăţilor ale căror restituire se solicită, cererea de chemare în judecată a fost formulată în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani.
Pe de altă parte, data cunoaşterii prejudiciului de către reclamantă este data emiterii Deciziei nr. 1309 din 09 august 2012 a Curţii de Conturi a României în urma activităţilor de audit financiar demarate în luna iulie 2012 la reclamanta unitate administrativ-teritorială având tema „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie la unităţi administrativ-teritoriale comunale”, prin care organul de control a constatat ilegalitatea plăţilor efectuate, situaţie în care momentul de început al curgerii termenului de prescripţie nu poate fi considerată o altă dată.
Pentru toate cele de mai sus învederate reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept reclamanta recurentă a invocat prevederile art. 483 şi urm., art. 498 alin. 2 C. pr. civ., art. 969, art. 970 alin. 1 şi 2, art. 1020 şi 1073 Codul civil în vigoare la data încheierii contractelor, prev. OUG. nr. 34/2006, etc.
La data de 4 septembrie 2015, pârâta SC B. C. N. SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
In considerentele întâmpinării, pârâta intimată a învederat faptul că, recursul este exercitat cu încălcarea obligaţiilor asumate de către părţi prin tranzacţia judiciară încheiată conform prevederilor legale şi de care instanţa de fond a luat act prin hotărârea judecătorească recurată, tranzacţie încheiată ulterior respingerii de către instanţa de fond a petitului privitor la rezoluţiunea contractului nr. 2260/3.04.2009 ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune privitor la acest contract
Pârâta intimată a solicitat să se observe că, ulterior pronunţării încheierii de şedinţă din 2 octombrie 2014 părţile în litigiu s-au adresat instanţei cu solicitarea de a pronunţa o hotărâre prin care să se încuviinţeze învoiala părţilor respectiv să se consfinţească tranzacţia survenită între părţile în litigiu, tranzacţia fiind înregistrată la comuna Sântana de Mureş sub nr. 11993/22.10.2014 şi la pârâta societate comercială sub nr. 19/22.10.2014, fiind semnată şi stampilată de ambele părţi în litigiu prin reprezentanţi legali.
In opinia pârâtei intimate în condiţiile în care recurenta invocă aşa-zise motive de nelegalitate a unor dispoziţii ale instanţei cu privire la care ulterior a convenit prin tranzacţie judiciară/contract între părţi că renunţă la orice pretenţii (la cererea de chemare în judecată însăşi), practic în recurs se invocă nelegalitatea propriului angajament contractual asumat prin tranzacţia judiciară (invocarea propriei culpe) de care instanţa de fond doar a luat act conform normelor procesual-civile, prezentul demers judiciar fiind efectuat cu încălcarea prevederilor art. 304 VCPC.
Pârâta intimată a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 (incident în speţă prin raportare la prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil care prevede următoarele: “Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”), care dispune că “prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.”
De altfel, în acest sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis pe calea recursului în interesul legii că, prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Pârâta intimată a subliniat faptul că, primul contract încheiat între părţi şi a cărui rezoluţiune s-a solicitat de către recurentă este contractul de servicii nr. 2260/03.04.2009 având ca obiect servicii de consultanţă în domeniul achiziţiilor-cod CPV 79418000-7, în perioada/perioadele convenite şi în conformitate cu obligaţiile asumate prin contract, durata contractului conform art. 6 fiind pe perioada aprilie 2009-decembrie 2009.Potrivit art.5 din contract, preţul convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, a fost de 60.000 lei la care s-a adăugat 11.400 lei TVA.
Art. 8 teza I din Decretul nr. 167/1958 prevede că “Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.”
Raportat la temeiul legal al cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluţiune contract, data când recurenta a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale menţionate la art. 9 din contract este data executării acestor obligaţii, ori, ultima lună calendaristică de executare a obligaţiilor pârâtei a fost decembrie 2009.
După cum dovedesc chiar înscrisurile în probaţiune anexate la recurentă la recursul formulat în executarea contractului pârâta a comunicat recurentei raportul de activitate pe luna noiembrie 2009 înregistrat la recurentă sub nr. 10.270/11.12.2009 respectiv raportul de activitate pe luna decembrie 2009 înregistrat la recurentă sub nr. 6082/14.01.2010, acestea fiind datele calendaristice la care recurenta „a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea” în sensul prevederilor art. 8 teza I din Decretul nr. 167/1958, cererea de rezoluţiune fiind evident prescrisă prin raportare la acest act normativ.
Pârâta intimată a arătat că, pe cale de consecinţă, data efectuării de către recurentă a plăţilor ultimelor două facturi nu prezintă relevanţă sub aspectul începerii curgerii termenului de prescripţie, fiind evident că o atare interpretare ar însemna să se accepte că “paguba” înseamnă prejudicierea bugetului local prin plata efectuată de recurentă (deci invocarea propriei culpe), or, prin raportare la obiectul acţiunii de rezoluţiune a contractului “paguba” în sensul dispoziţiilor art. 8 teza I din Decretul nr. 167/1958 înseamnă prejudicierea intereselor recurentei de către pârâtă prin neexecutarea obligaţiilor contractuale, data aşa-zisei neexecutări a obligaţiilor contractuale de către pârâtă fiind data de la care curge termenul de prescripţie, orice interpretare contrară lipsind de eficienţă instituţia juridică a rezoluţiunii, decizia instanţei de fond de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiunea în rezoluţiune fiind temeinică şi legală.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Contrar susţinerilor intimatei SC B. C. N. SRL – Târgu Mureş, instanţa de control judiciar reţine că potrivit interpretării teleologice şi sistematice a tranzacţiei încheiate de părţi la data de 22.10.2014, cuprinse în sentinţa nr. 2701/07.11.2014 pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. xxx, concesiile reciproce ale părţilor vizează contractul de servicii nr. 6395/27.01.2011 şi în consecinţă, litigiul dintre părţi cu privire la acest contract s-a stins prin încheierea tranzacţiei iar nu şi pretenţiile derivând din contractul nr. 2260/03.04.2009 în privinţa cărora instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei anterior tranzacţie menţionate – la termenul de judecată din data de 02.10.2014.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond pronunţată în ceea ce priveşte contractul nr. 2260/03.04.2009 poate fi critica prin intermediul căii de atac a recursului.
Totodată, Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile recurentei privind greşita admitere de către instanţa de fond a excepţiei prescripţiei dreptului său la acţiune privind contractul nr. 2260/03.04.2009.
Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine incidenţa în cauză a prevederilor Decretului-Lege nr. 167/1958, în vigoare la momentul la care au început să curgă termenele de prescripţie.
Potrivit art. 4.2 din contractul de servicii nr. 2260/03.04.2009, Comuna Sântana de Mureş, în calitate de achizitor se obligă să plătească lunar prestatorului SC B. C. N. SRL cota-parte din preţul lunar convenit în contract pentru serviciile de consultanţă prestate.
De asemenea, art. 6.2 din contract, în ceea ce priveşte durata contractului prevede că contractul încetează să producă efecte odată cu sfârşitul anului bugetar 2009, respectiv la 31.12.2009.
Neexecutarea contractului de servicii nr. 2260/03.04.2009 în ceea ce priveşte ultima prestaţie lunară convenită de părţi a fost cunoscută de reclamantă la data de 31.12.2009. De la această dată, s-a născut dreptul reclamantei de a cere rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, şi, în consecinţă, conform art. 7 şi 12 din Decretul-Lege nr. 167/1958, de la data de 31.12.2009 a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958.
Dreptul reclamantei de a promova o cerere de rezoluţiune a contractului pentru neexecutare nu este condiţionat de îndeplinirea obligaţiei contractuale de plată a serviciilor. În absenţa stipulării de către părţi a unei clauze solve et repete apreciate ca fiind valabilă, contractantul se poate prevala de posibilitatea exercitării acţiunii în rezoluţiune necondiţionat de plata anterioară a preţului. Numai prin intermediul clauzei solve et repete se poate stabili o ordine de conduită impusă părților contractante, respectiv mai întâi trebuie plătit prețul (solve) iar mai apoi pot fi ridicate obiecțiuni cu privire la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor celeilalte părți, cu posibilitatea celui ce a plătit prețul de a-l recupera (repete). Cum părţile nu au convenit o astfel de clauză contractuală, dreptul reclamantei de a solicita rezoluţiunea contractului pentru neexecutare se naşte la data la care trebuia executată ultima obligaţie, respectiv 31.12.2009.
Termenul de prescripţie de 3 ani se împlineşte, după cum judicios a constatat şi instanţa de fond la data de 01.01.2013, astfel că cererea înregistrată de reclamantă pe rolul Tribunalului Mureş la data de 14.02.2013 este prescrisă.
În concluzie, contrar susţinerilor reclamantei, momentul plăţii preţului nu prezintă relevanţă juridică în ceea ce priveşte curgerea termenului de prescripţie privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare. Din momentul constatării/dispunerii rezoluţiunii contractului, curge un nou termen de prescripţie de 3 ani în cadrul căruia se poate solicita repunerea părţilor în situaţia anterioară, inclusiv restituirea plăţilor efectuate în temeiul contractului.
Faţă de cele expuse, Curtea în temeiul art. 312 C. pr. civ., a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta COMUNA SANTANA DE MURES prin PRIMAR, împotriva Sentinţei nr. 2701 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Mureş Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. xxx.
Conform art. 274 C. pr. civ., a fost obligată recurenta COMUNA SANTANA DE MURES prin PRIMAR, căzută în pretenţii să plătească intimatei SC B. C. N. SRL – Târgu Mureş, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
