Obligatia de a face- ridicare construcţii – invocarea relei credinţe


MATERIA CIVIL

DOMENIUL ASOCIAT : CONSTRUCTII

OBLIGATIA DE A FACE-  RIDICARE CONSTRUCTII – INVOCAREA RELEI CREDINTE

Dosar nr. 4950/324/2009

Sentinta  civila  nr.939/ 06.04.2010

Prin  cererea  înregistrata  la  aceasta  instanta  sub  nr.4950/324/2009  din  27.11.2009,  reclamanta  T C –  G  domiciliata  în  localitatea P a chemat  în judecata  pe  pârâtul  P  N,  domiciliat  în comuna  N,  jud.G pentru a  fi obligat sa-si  ridice  constructiile amplasate cu  rea-credinta  pe terenul  atribuit în proprietate  conform  deciziei  civile nr.950/22.11.2005 a  Curtii de  Apel  Galati sau autorizarea reclamantei  de a le  ridica  pe  cheltuiala  pârâtului  si  aducerea  terenului  la  situatia  anterioara  ridicarii constructiilor.

Examinând  actele  si  lucrarile  dosarului  rezulta  urmatoarele:

In  fapt,  motiveaza  reclamanta  ca  prin  hotarâre  judecatoreasca  irevocabila – decizia  civila nr.950/22.11.2005 a  Curtii de  Apel  Galati  a  fost  modificat  titlul de  proprietate  al  pârâtului  P  N,  în sensul  ca  s-a  înlaturat  suprafata  de 5000  m.p.  teren  intravilan, acesta  incluzându-se  în  titlul  de  proprietate  al reclamantei, pe  lânga  suprafata  totala de 28  ha  2500  m.p.

Ulterior, prin sentinta  civila  nr.1517/13.08.2008 a Judecatoriei  Tecuci  pronuntata  în procesul  civil din  aceleasi  parti având  ca  obiect „granituire”  s-a  stabilit  linia de  hotar  dintre  proprietati conform  raportului de  expertiza întocmit de catre expertul B  E.

Motiveaza  reclamanta ca  pârâtul,  cu nerespectarea  hotarârilor  judecatoresti a  ridicat  pe terenul  proprietatea reclamantei mai  multe  constructii  improvizate  din stâlpi de  lemn  si folie de polietilena cu destinatia solarii, un  gard.

In drept  se  invoca  art.480,  494 C.civ.  si se  subliniaza asupra  faptului ca  reaua – credinta a pârâtului  este  pe  deplin dovedita.

Pârâtul, prin aparator ales a formulat  întâmpinare  si a invocat  exceptia  autoritatii de  lucru  judecat iar  pe  fond a  solicitat  respingerea  actiunii  ca  nefondate.

Reclamanta a  depus  la  dosar  urmatoarele  înscrisuri: decizia  civila  nr.950/2005  a  Curtii  de  Apel  Galati, sentinta  civila  nr.1517/2008 a  Judecatoriei Tecuci, încheierea  din 19.11.2008 a Judecatoriei  Tecuci,  copia  raportului de  expertiza  din dosarul  nr.234/324/2008.

A  mai depus  la  dosar: plansa fotografica  privind  situatia  constructiilor si procesul  verbal  al executorului  judecatoresc încheiat la  data de 11.03.2009, sentinta  civila nr.1517/2008 a Judecatoriei  Tecuci.

Pârâtul a  depus  la  dosar  urmatoarele  înscrisuri: sentinta  civila  nr.852/2004 a  Judecatoriei  Tecuci,  titlul de  proprietate  nr.14717-52/1997 pe  numele  P N, adeverinta  nr.148/2010 emisa  de  Primaria  comunei  N, certificat deces P  N,  documentatie  cadastrala,  titlul  de  proprietate  nr.48960-70/1995  emis  pe  numele  P  N  pentru suprafata  de 5600  m.p., 4 planse  fotografice.

Instanta,  examinând  actele  si  lucrarile  dosarului, retine  urmatoarea  situatie  de  fapt  si de  drept:

Pârâtului, în  aplicarea  Legii fondului funciar Legea 18/1991, i  s-a eliberat  titlul de  proprietate  nr.48960-70/23.10.1995 de catre  Comisia  Judeteana pentru  stabilirea dreptului  de  proprietate asupra  terenurilor, pentru  suprafata  totala de 5600  m.p.  teren intravilan  M .

Ulterior, prin  hotarâre  judecatoreasca irevocabila  din 22.11.2005, acest  titlu de  proprietate a fost  anulat  în parte  în sensul  ca s-a înlaturat  din acest  titlu de  proprietate  dispozitia de  constituire a  dreptului  de  proprietate pentru 5000  m.p.  teren intravilan  din T.0 P.00.  De asemenea, s-a modificat  titlul de  proprietate nr.1030-83/11.07.2001 emis  de catre  Comisia Judeteana  Galati reclamantei  T C –  G, în  sensul includerii  în  suprafata  totala  de  28  ha  2500  m.p.  si a  suprafetei de 5000  m.p. teren intravilan  situata în  T.0  P.00.

Prin sentinta  civila nr.1517/13.08.2008  a Judecatoriei  Tecuci rectificata  prin încheierea  din 19.11.2008 a Judecatoriei  Tecuci, sentinta ramasa irevocabila, s-a stabilit  linia de hotar dintre  proprietatile  P  N  si  T C – G, pe  aliniamentul E, S.1, S.7, S.6, S.8, F  din  planul de  situatie  anexat raportului de  expertiza întocmit  de catre expertul  B  E,  raport ce  face  parte  integranta din  sentinta.

Cu prilejul punerii  în  executare a hotarârii  judecatoresti  de granituire  s-a  încheiat  procesul verbal  de  catre  executorul  judecatoresc  din 11.03.2009 ( fila 36  dosar)  în  care  se stipuleaza: „ pentru a  se  putea  edifica  gard despartitor  pe  aliniamentul  indicat  este  necesar sa  se solicite instantei  obligarea  pârâtului  de  a-si  ridica constructiile existente respectiv: gardul  de  pe  aliniamentul  S.1, S.4, S.2,  S.3 ,  solariile  existente,  anexele  gospodaresti.

Ca  atare,  constructiile  existente  se refera nu  numai  la  constructii cu  caracter provizoriu,  usor  de  demontat,  ci  si  la  anexe gospodaresti.

Sustinerea reclamantei  din cererea  de  chemare în judecata în sensul  ca  pârâtul a  fost  de rea-credinta  si a edificat aceste  constructii  dupa  anul  2005 adica  dupa  pronuntarea deciziei  civile  nr.950/22.11.2005 a  Curtii de  Apel  Galati,  nu a  fost  probata prin  nici un  mijloc  de  proba.

Reaua – credinta  nu se  prezuma, ci  se dovedeste.

Codul  civil reglementeaza accesiunea  imobiliara  distingându-se  doua  situatii: prima  este aceea  a constructorului de  rea-credinta, iar  cea  de-a  doua  este  situatia  constructorului de  buna –  credinta.

Faptul  ca  pârâtul a stapânit  acest  teren intravilan ca  teren aferent gospodariei  sale  de foarte  multa vreme, ca-l stapâneste  si în prezent, îndreptateste  instanta sa considere ca  lucrarile  de  constructie edificate, mai  ales  anexele  gospodaresti  au fost edificate  odata  cu  casa, operând  astfel prezumtia  de  buna –  credinta.

Pentru situatia  constructorului de  buna – credinta pe terenul  altcuiva,  opereaza  principiul  conform caruia  proprietarul  terenului devine si  proprietar  al  constructiei, fara a  mai  putea  cere darâmarea  si  ridicarea  lucrarilor. Obligat a  retine  lucrarile,  proprietarul  terenului  nu  se  poate  însa îmbogati p seama constructorului; de aceea, el  trebuie  sa-l  dezdauneze.  Cât priveste  întinderea obligatiei de  dezdaunare, art.494 C.civ.  lasa pe  proprietarul  terenului ca, la  libera sa  alegere, sa  opteze  între  doua  posibilitati:  sa achite  constructorului contravaloarea materialelor  si a muncii  sau sa-i  plateasca o  suma de bani egala cu cresterea  valorii  fondului ca urmare  a efectuarii  constructiei .

Ca  atare, pe  considerentele  expuse  mai  sus,  instanta  va respinge  actiunea  ca  nefondata.