DREPT PROCESUAL CIVIL
Lămurire dispozitiv. Modul de determinare, în mod concret, a dobânzii legale de către executorul judecătoresc, susceptibil de contestare exclusiv pe calea contestaţiei la executare. Survenienţa unor acte normative de determinare a dobânzii legale.
– art. 2811 din Codul de procedură civilă
– art. 2813 alin. 2 din Codul de procedură civilă
Nu se poate reţine vreo nelămurire ori vreun impediment la executare a dispozitivului hotărârii, în mod just tribunalul reţinând că eventualele nelămuriri şi nemulţumiri legate de modul în care executorul judecătoresc ar determina, în mod concret, cuantumul dobânzii legale, pot fi exprimate de către debitor în cadrul unei contestaţii la executare, mai ales că până la soluţionarea apelului nu a fost dovedită necesitatea unei astfel de lămuriri, iar demersul a tins la înlăturarea respectivei dobânzi legale.
Mai mult, faptul că au survenit mai multe reglementări ulteriore privind nivelul dobânzii legale, nu constituie o piedică la executare, de natură să impună lămurirea titlului executoriu însuşi.
Organul de executare nu se substituie instanţei în determinarea legii aplicabile stabilirii dobânzii, însă aceasta din urmă nu trebuie calculată prin chiar titlul executoriu, fiind suficient a se menţiona acordarea dobânzii, fără a fi necesară aducerea unor amânunte suplimentare privind calculul detaliat al acesteia, raportat la fiecare lege în vigoare pentru anumite intervale de timp.
Curtea de Apel Oradea, Secţia I-a civilă
Decizia civilă nr. 294/2015 – R din 30.09.2015 (dosar nr. 982/83/2015)
Prin Încheierea din data de 10.03.2015, de lămurire a Sentinţei civile nr. 6320/2013, pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, a fost respinsă cererea petentei B. D. în contradictoriu cu intimata N. M. A., având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr.6320/2013 a Judecătoriei S. M., reţinându-se de către prima instanţă că nelămuririle invocate de către petentă au vizat legea aplicabilă cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii legale stabilite prin sentinţa de mai sus, în condiţiile în care de la data scadenţei astfel reţinute prin aceeaşi sentinţă s-au succedat în timp trei acte normative diferite care au reglementat în mod distinct modalitatea de stabilire a dobânzii legale.
În acest context prima instanţă a apreciat în primul rând că, faţă de formularea hotărârii a cărei lămurire se solicită, aceasta nu prezintă nicio neclaritate, stabilindu-se în mod neechivoc obligaţia petentei de faţă de a achita intimatei „suma de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenţei şi până la data efectivă a plăţii”.
În consecinţă, cererea de lămurire a fost respinsă ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată conform disp. art.281 indice 3 alin. 2 Cod de procedură civilă (1865).
Împotriva acestei încheieri petenta a promovat în termenul legal calea de atac a apelului solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele expuse şi în faţa primei instanţe, arătând că, în condiţiile în care s-a reţinut în cuprinsul sentinţei a cărei lămurire o solicită, ca dată a scadenţei împrumutului aceea de 12.08.1999, când nu era în vigoare niciun text de lege care să reglementeze dobânda legală conform celor stabilite prin aceeaşi sentinţă.
Prin Decizia civilă nr. 282/AP din data de 15.06.2015, pronunţată de Tribunalul S. M., în dosar nr. 982/83/2014, s-a respins apelul declarat de apelanta-petentă B. D., dom. în mun. S. M., B-dul U., nr. xx, jud. S. M., împotriva Încheierii din data de 10.03.2015 de lămurire a Sentinţei civile nr. 6320/2013 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, în contradictoriu cu intimata N. M. A., domiciliată în mun. S. M., str. A. V., nr. x/y, jud. S. M.
A fost obligată apelanta B. D. să plătească intimatei N. M. A. suma de 2288 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Un prim argument în sprijinul soluţiei de respingere a cererii de lămurire îl reprezintă înţelesul clar şi neechivoc al dispozitivului sentinţei civile nr.6320/16.10.2013 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr.1798/296/2008, prin care s-a dispus în mod lămurit şi expres că petenta debitoare în cauză este obligată la plata creanţei de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plăţii şi că, pe lângă această creanţă, aceeaşi petentă debitoare datorează şi dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, această din urmă dispoziţie fiind determinată de constatarea nulităţii clauzei contractuale stipulate de părţi prin care acestea au convenit iniţial un nivel al dobânzii superior dobânzii legale.
În acest context, raţionamentul judiciar al primei instanţe care a apreciat ca neîntemeiată cererea de lămurire în cauză se prezintă a fi just şi în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.
În al doilea rând tribunalul a reţinut, în plan procedural, că eventualele nelămuriri şi nemulţumiri legate de modul în care executorul judecătoresc care a iniţiat executarea silită a sentinţei de mai sus a determinat cuantumul dobânzii legale în discuţie, pot fi exprimate de către debitoare în cadrul unei contestaţii împotriva formelor de executare silită astfel emise, cu respectarea dispoziţiilor procesuale şi procedurale în materie, iar nicidecum în cadrul unei cereri de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, prin care să se tindă la modificarea acestuia în sensul înlăturării respectivei dobânzi legale.
Totodată, tribunalul a mai apreciat că, faţă de data scadenţei reţinută în cuprinsul titlului executoriu în cauză, în speţă aceea de 12.08.1999, inexistenţa unei reglementări legale exprese la acel moment nu este de natură să constituie, în sine, un impediment la executare, în condiţiile existenţei unei jurisprudenţe constante în această materie, prin raportare la momentul de referinţă, iar pe de altă parte împrejurarea survenirii mai multor acte normative succesive în timp, care reglementează în mod diferit nivelul şi modul de calcul al dobânzii legale nu constituie un element de natură să impună lămurirea titlului executoriu însuşi, ci reprezintă elemente care se impun a fi analizate cu ocazia şi în cadrul executării – de bunăvoie sau pe cale silită, după caz – a respectivului titlu executoriu.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a respins apelul promovat, reţinând în privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de către reprezentantul intimatei creditoare, pe de o parte dovedirea acestora prin chitanţele nr. xxx/05.06.2015 şi nr. xxx/05.06.2015 şi facturile aferente, iar pe de altă parte inaplicabilitatea în cauză a disp. art.281 indice 3 alin.2 Cod de procedură civilă (1865), norma procedurală făcând referire la „cheltuielile legate de … lămurirea sau completarea hotărârii”, iar nu despre cheltuielile de judecată ocazionate părţilor în cadrul unei proceduri de soluţionare a unei cereri de lămurire în căile de atac, în condiţii de contradictorialitate, aplicabile fiind disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedură civilă (1865) ca temei general de acordare a acestora, dispoziţiile de excepţie cuprinse în art.281 indice 3 alin.2 Cod de procedură civilă (1865) fiind de strictă interpretare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs B. D., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a Deciziei civile nr. 282/AP/15 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul S. M. în dosar nr. 982/83/2015, în sensul admiterii apelului, desfiinţarea încheierii de lămurire Sentinţă civilă nr. 6320/2013 din 10.03.2015 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile nr. 6320/2013 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008 în sensul obligării recurentei pârâte la plata dobânzii calculată de la data scadenţei împrumutului 12.08.1999 şi până la data efectivă a plăţii potrivit art. 1589 Cod civil vechi fiind legea care guvernează în speţă dobânda la plata căreia recurenta a fost obligată prin titlu executoriu a cărui lămurire se solicită.
Prin motivele de recurs s-a invocat în esenţă faptul că, hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vechi.
Normele de procedură instituite de art. 2811 Cod procedură civilă, permit instanţei care a pronunţat hotărârea să interpreteze masurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, în scopul înlăturării dificultăţilor ivite în faza de executare a acestora.
Cum din considerentele şi dispozitivul sentinţei nu rezultă nici un element concret şi necesar cu privire la determinarea legii aplicabile dobânzii acordate prin titlu executoriu reclamantei, în mod greşit a fost respinsă cererea recurentei pârâtă de lămurire a dispozitivului titlului executoriu atât de către prima instanţa cât şi de instanţa de apel.
Această lămurire nu reprezintă o modificare a fondului dreptului substanţial dedus judecăţii, deoarece dobânda acordată prin dispozitiv de la data de scadenţei 12.08.1999 şi până la achitarea debitului principal au constituit obiectul dedus judecăţii prin cererea introductivă care a fost admisă.
În cauză este necesară lămurirea dispozitivului hotărârii, deoarece prin hotărâre nu a fost determinată legea după care urmează să fie calculată de organul de executare dobânda acordată de la data scadenţei împrumutului, în speţă 12.08.1999 şi până la data efectivă a plăţii, datorită survenirii mai multor acte normative succesive in timp.
Instanţa de apel în mod nelegal a reţinut faptul că asemenea cerere poate fi analizată doar in cadrul unei contestaţii la executare.
Potrivit art. 399 alin. 1 COD PROCEDURĂ CIVILĂ, (art. 711 alin. 2 NOUL COD PROCEDURĂ CIVILĂ) dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281 indice 1 Cod procedură civilă, (Art. 443 NOUL COD PROCEDURĂ CIVILĂ) se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Din textul de lege rezultă foarte clar că procedura primordială fiind cea prevăzută de art. 281 indice 1 vechiul Cod de procedură civilă şi doar în subsidiar în măsura în care nu se formulează o asemenea cerere, legea prevede şi posibilitatea formulării contestaţie la executare pe cale separată.
În mod nelegal a reţinut instanţa de apel că nedeterminarea prin titlu executoriu a legii care guvernează dobânda în materie datorită actelor normative succesive în timp care a fost in vigoare de la data scadenţei 12.08.1999 şi până în prezent nu poate fi lămurit şi determinat doar în cadrul contestaţiei la executare.
Pe de altă parte potrivit legii nu organul de executare determină legea aplicabilă dobânzii, art. 371 indice 2 COD PROCEDURĂ CIVILĂ (art. 628 alin. 2 NOUL COD PROCEDURĂ CIVILĂ) dă posibilitatea executorului doar de a calcula dobânda după legea determinată prin titlu executoriu, care trebuie să rezulte fără nici un dubiu din considerentele şi dispozitivul titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât trebuie să ţinem cont şi de succesiunile de legi care au intrat în vigoare şi au fost abrogate în perioada 12.08.1999 până în prezent.
La data scadenţei împrumutului 12.08.1999 nefiind în vigoare nici un text de lege care să reglementeze dobânda legală astfel cum este prevăzută în dispozitivul hotărârii, sub acest aspect fiind necesare lămuriri în vederea aplicării dispozitivului titlului executoriu, Sentinţa civilă nr. 6320/2013 pronunţată de Judecătoria S. M.
Nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu a efectuat o analiză completă a motivelor invocate prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 6320/2013 dată cu ignorarea principiilor fundamentale ale dreptului civil şi ale dreptului constituţional invocate în sprijinul determinării legii aplicabile. Instanţele nu au analizat starea de fapt existentă între părţi, trecând cu uşurinţă peste o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului de judecat cu privire la dobânda care se poate aplica asupra creanţei de 40.000 USD la care restituire recurenta pârâtă a fost obligată motiv pentru care hotărârile pronunţate sunt nelegale.
Instanţa de apel trebuia să se pronunţe pe fondul cererii şi să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 6320/2013 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, deoarece măsurile dispuse de instanţă cu privire la dobânda legală, (care nu era reglementată în anul 1999 de nici un act normativ în vigoare) şi care în speţă urmează să fie calculată din data de 12.08.1999, nu poate fi pus în executare, deoarece în anul 1999 legea nu reglementa dobânda legală doar dobânda prev. de art. 1589 Cod civil vechi. (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000).
În cauză este necesară lămurirea dispozitivului hotărârii, deoarece nici considerentele şi nici dispozitivul titlului executoriu cu cuprind nici o referire cu privire la legea după care urmează să fie determinată de către organul de executare dobânda acordată prin titlu executoriu de la data scadenţei împrumutului 12.08.1999 până la data efectivă a plăţii.
Ca o consecinţă a aplicării în mod incorect a dispozitivului sentinţei nr. 6320/2013 recurenta urmând să piardă un imobil, iar instanţa învestită cu soluţionarea cererii înţelege să facă trimitere la “Monitoare Oficiale publicate în România”, astfel analizând cererea formulată cu foarte mare uşurinţă şi fără a ţine cont de starea de fapt existentă între părţi stabilită cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească cu privire la dobânda aplicabila în speţă Sentinţa Civilă nr. 914 din 24 februarie 2006 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 7351/2004, definitivă la 19 octombrie 2011 prin Decizia civilă nr. 2348/ 19 octombrie 2011.
Instanţa de apel în mod nelegal a reţinut faptul că la data scadenţei împrumutului 12.08.1999 nu a existat o reglementare legală expresă cu privire la dobândă.
Astfel, potrivit art. 1589 Cod civil vechi între persoane fizice dobânda legală este de 5% /an. Raportat la starea de fapt stabilită prin considerentele hotărârilor judecătoreşti invocate mai sus, se impune lămurirea dispozitivului, cu atât mai mult cu cât la data scadenţei 12.08.1999, nu era reglementată dobânda legală, părţile puteau stipula convenţional o dobândă de 5%/an prevăzută şi reglementată de disp. art. 1589 Cod civil.
În concordanţă cu Sentinţa civilă nr. 914 din 24 februarie 2006 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr. 7351/2004 sunt şi principii fundamentale ale dreptului civil şi ale dreptului constituţional cum ar fi principiul neretroactivităţii legii civile şi principiul tempus regit actum.
Legea care guvernează în speţă dobânda asupra creanţei de 40.000 dolari şi după care urmează să fie calculată dobânda până la plata efectivă a sumei fiind cea în vigoare la data încheierii contractului prev. de art. 1589 Cod civil vechi, singurul text de lege care reglementa dobânda care se putea acorda în caz de împrumut.
Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi sub aspectul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat în cuantum de 2.288 Iei.
Potrivit art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedură civilă vechi părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Raportat la faptul ca asemenea cereri fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999, este evident că dispoziţiile legale fac referire la cheltuieli reprezentând onorar avocat, textul legal nu poate fi interpretat doar în acest sens, dispoziţiile de excepţie fiind de strictă interpretare, motiv pentru care hotărârea dată este nelegală şi sub acest aspect.
În acelaşi sens a opinat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă stabilind prin Decizia nr. 157/2012 că cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea procesului, va fi respinsă faţă de dispoziţiile art. 2813 alin. (2) Cod procedură civilă, după care părţile nu pot fi obligate la cheltuielile legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 281 indice 1 Cod procedură civilă vechi, art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedură civilă vechi, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vechi.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, menţinerea dispoziţiilor deciziei civile atacate ca fiind legale şi temeinice.
Arată că decizia recurată este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii, iar motivele recursului sunt neîntemeiate. Este de remarcat faptul că, cu toate că se invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta nu invocă motive efective de nelegalitate ale deciziei civile recurate, respectiv de greşită aplicare şi/sau interpretare a legii, ci aspecte de fond, de netemeinicie, lucru care este inadmisibil. Recurenta nu face altceva decât să reitereze aspectele care au fost invocate înaintea Judecătoriei şi Tribunalului S. M., fără a releva, în concreto, care ar fi motivele de nelegalitate ale deciziei civile atacate.
În mod judicios a reţinut instanţa de apel reaua-credinţă a recurentei constând în invocarea unei eventuale şi prezumptive erori pe care executorul judecătoresc ar putea să o comită în faza de executare silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă despre care apelanta susţine că trebuie „lămurită”, întrucât, la data formulării cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile, recurenta avea cunoştinţă despre împrejurarea declanşării executării silite împotriva acesteia, executare silită pe care, de altfel, a şi contestat-o sub dosarele nr. 3132/296/2014 şi nr. 7488/296/2014 ale Judecătoriei S. M.
În acelaşi registru pur speculativ şi neîntemeiat se încadrează şi formularea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei prin formularea căreia recurenta tinde la modificarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, invocând acelaşi aspecte referitoare la modul de calcul al dobânzii legale aferente sumei de 40.000 de dolari S.U.A., pe care le-a invocat şi prin recursul declarat şi respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel O. prin decizia civilă nr. 976 pronunţată la data de 18 noiembrie 2014 în dosarul mai sus menţionat.
Cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile are drept unic scop eludarea autorităţii lucrului judecat a acestei hotărâri judecătoreşti şi reiterarea unor susţineri care au fost deja supuse controlului judecătoresc, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii formulate.
În mod corect, a reţinut instanţa de apel faptul că, titlul executoriu nu are nevoie de lămuriri, nu este confuz, nu este interpretabil, ci, dimpotrivă este cât se poate de lipsit de orice echivoc şi concis.
Nu era obligată instanţa de judecată la indicarea prevederilor legale potrivit cărora va fi calculată dobânda legală, în condiţiile în care, în mod evident, acestea trebuie să fie cunoscute de către toată lumea, nimeni neputându-se prevala de necunoaşterea legii, astfel cum încearcă apelanta să facă.
Pe de altă parte, cererea de lămurire a dispozitivului mai sus menţionatei sentinţe civile este inadmisibilă şi dintr-un alt punct de vedere şi anume din perspectiva faptului că, dispozitivul sentinţei civile nr. 6320 din data de 16 octombrie 2013 pronunţată de către Judecătoria S. M. sub mai sus menţionatul dosar, este cât se poate de clar şi nu necesită nicio lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, după cum acesta nu cuprinde dispoziţii potrivnice. Neaflându-ne în situaţia prevăzută de art. 281/1 din vechiul Cod de procedură civilă – aplicabil speţei deduse judecăţii – este evident faptul că, cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei este inadmisibilă.
Chestiunile legate de modalitatea de calcul a dobânzii legale, precum şi de legea aplicabilă calculului acestor dobânzi sunt de competenţa instanţei de executare care, sub dosarul nr. 7488/296/2014 al Judecătoriei S. M. a fost chemată să se pronunţate tocmai asupra chestiunilor care sunt invocate în prezenta cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile.
Sub mai sus menţionatul dosar s-a judecat cea de-a doua contestaţie la executare pe care a promovat-o pârâta-debitoare B. D., în cadrul căreia a indicat care este modalitatea de calcul a dobânzii legale, modalitate de calcul care a fost indicată şi în cuprinsul primei contestaţii la executare, care a făcut obiectul dosarului nr. 1321/296/2014 al Judecătoriei S. M. şi care a fost admisă pentru singurul considerent că intimata-creditoare a achiesat la modalitatea de calcul a dobânzii legale indicată de către debitoarea B. D., poziţie procesuală pe care a menţinut-o. Contestaţia la executare formulată de către contestatoarea B. D. sub acest din urmă dosar a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
De esenţa prezentei cauze este împrejurarea că, cele invocate de către recurentă în aşa-numita cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei sunt, pe de o parte, de competenţa executorului judecătoresc, iar, pe de altă parte, eventualele nereguli în calcularea dobânzii legale şi a modalităţii de calculare a acesteia şi sunt de competenţa instanţei de executare. Or, în cazul de faţă, aceste chestiuni au fost deja invocate în cadrul contestaţiei la executare, iar instanţa de executare se va pronunţa cu privire la aspectele invocate.
Astfel, potrivit prevederilor art. 628 alin. 2 Cod procedură civilă „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către executorul judecătoresc potrivit legii”.
Or, executorul judecătoresc a procedat întocmai, preluând exact modalitatea de calcul a dobânzii indicată de către pârâta debitoare.
Pretenţia recurentei de a fi calculată dobânda legală potrivit Codului civil până la data de 1 noiembrie 2011, este greşită, deoarece aceasta omite, cu bună ştiinţă să menţioneze că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în M. Of. nr. 607/2011, act aplicabil din 5 aprilie 2013, au fost în vigoare prevederile Ordonanţei nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicată în M. Of. nr. 26/2000 şi care a fost aplicabilă din data de 25 ianuarie 2000 şi până la data abrogării sale prin art. 11 al Ordonanţei nr. 13/2011 menţionată mai sus, respectiv până la data de 1 noiembrie 2011. (n.red. lege specială care derogă de la prevederile cu caracter general ale Codului civil vechi).
Susţinerile inexacte ale recurentei furnizate, în mod tendenţios instanţei de judecată au ca unic scop, inducerea acesteia în eroare, în condiţiile în care, aceleaşi modus operandi l-a avut recurenta şi în cuprinsul contestaţiei la executare în cadrul căreia a prezentat, în mod intenţionat, un rezultat greşit al calculului dobânzii legale.
Toate aceste aspecte legate de legea aplicabilă dobânzii legale sunt supuse atenţiei instanţei de executare, care se va pronunţa cu privire la aceste chestiuni invocate deja pe calea contestaţiei la executare şi care nu pot face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului sentinţei civile, fiind inadmisibilă, mai ales în sensul voit de către recurentă, prin care urmăreşte modificarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în sensul diminuării dobânzii legale cuvenite intimatei – reclamante – creditoare, prin prezentarea trunchiată a prevederilor legale potrivit cărora aceasta a fost calculată chiar de către pârâtă.
Este de subliniat faptul că, în etapa apelului, recurenta-apelantă a invocat apărări noi faţă de cele invocate înaintea primei instanţe, pe care le reiterează în cadrul recursului declarat, respectiv prezumptiva încălcare a puterii de lucru judecat cu privire la dobânda legală prin prisma nesocotirii considerentelor sentinţei civile nr. 914 din 24 februarie 2006 pronunţată de către Judecătoria S. M. sub dosarul nr. 7351/2004.
Această susţinere reprezintă o crasă inepţie, în condiţiile în care, în acea cauză – purtată între aceleaşi părţi, ce-i drept – s-a constatat nulitatea absolută a unei clauze contractuale prin care părţile stabiliseră o dobândă lunară de 3.000 de dolari, însă, în acea speţă era vorba despre dobânda contractuală şi nu despre cea legală, stabilită prin dispozitivul titlului executoriu.
Cu alte cuvinte nu există nicio legătură, nici logică şi nici juridică între cele două pricini, vis a vis de această dobândă.
Presupusa excludere a aplicabilităţii O.G. nr. 9/2000 privind dobânda legală o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ este o susţinere profund neîntemeiată a recurentei care, în disperare de cauză, face susţineri care mai de care mai fantasmagorice şi, evident, imposibil de motivat în drept, drept dovadă apelanta nu-şi justifică, în vreun fel, această alegaţie.
Decizia civilă recurată este legală inclusiv sub aspectul obligării recurentei-apelante la plata cheltuielilor de judecată care au fost ocazionate în judecarea apelului, prevederile legale invocate de către recurentă având aplicabilitate, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, doar la judecarea cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti şi nu şi în căile de atac exercitate împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti.
Apreciază că, în lipsă de dispoziţie expresă, prevederile art. 281/3 alin. 2 Cod procedură civilă nu pot fi extinse, sui generis, în căile de atac.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa a constatat următoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinară, care se poate exercita „numai pentru motive de nelegalitate”, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă. Cazurile sunt limitativ prevăzute, de la pct. 1 la pct. 9 ale aceluiaşi text normativ.
Recurenta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă însă hotărârea asupra apelului prezintă temei legal, nu a fost pronunţată cu încălcarea ori cu aplicarea greşită a legii.
Prin Sentinţa civilă nr.6320/16.10.2013, pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr.1798/296/2008, s-a dispus în mod lămurit şi expres că debitorul este obligat la plata creanţei de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, plus dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. Această din urmă dispoziţie a fost determinată de constatarea nulităţii clauzei contractuale prin care părţile conveniseră un nivel al dobânzii superior dobânzii legale.
Nu se poate reţine vreo nelămurire ori vreun impediment la executare a dispozitivului menţionat. Astfel, prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată cererea de lămurire.
În apel, tribunalul a reţinut în mod just faptul că eventualele nelămuriri şi nemulţumiri legate de modul în care executorul judecătoresc ar determina, în mod concret, cuantumul dobânzii legale în discuţie pot fi exprimate de către debitor în cadrul unei contestaţii la executare.
Până la soluţionarea apelului nu s-a dovedit necesitatea unei astfel de lămuriri, demersul tinzând la înlăturarea respectivei dobânzi legale.
Totodată, tribunalul a mai apreciat în mod corect că nu există impedimente la stabilirea dobânzii legale faţă de data scadenţei, 12.08.1999. Opinia contrară ar duce la concluzia că toate titlurile executorii stabilind o dobândă legală aferentă perioadei respective ar fi puse sub semnul întrebării, ceea ce este, evident, nesustenabil.
Faptul că au survenit mai multe reglementări ulterioare privind nivelul dobânzii legale nu constituie o piedică la executare, de natură să impună lămurirea titlului executoriu însuşi.
În cazul în care calculul concret al dobânzii ar nemulţumi vreo parte, în faza de executare, aceasta are la dispoziţie, în acel moment, faţă de un eventual interes născut, contestaţia la executare în condiţiile legii.
Toate argumentele recurentei privind actele normative succesive de determinare a dobânzii legale / lipsa reglementării pentru un anumit interval nu sunt fondate. Astfel, în lipsa acordului părţilor în faza de executare, dobânda se stabileşte prin expertiză de specialitate dispusă de către executorul judecătoresc, eventualele nerespectări ale legislaţiei ori alte nemulţumiri ale părţilor fiind antamate pe cale contestaţiei la executare. În prezenta, anticipativ, toate aspectele privind calculul dobânzii nu pot fi decât aprecieri speculative. Chestiunea temeiului legal al dobânzii legale la data 12.08.1999 este, din nou, eventuală.
Jurisprudenţa constantă a instanţelor din întreaga ţară este în sensul de a dispune acordarea, dacă este cazul, a dobânzii legale fără a aduce amănunte suplimentare privind calculul detaliat al acesteia, raportat la fiecare lege în vigoare pentru anumite intervale de timp, etc.
Nu se constată nici încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii ori a celui tempus regit actum, din moment ce în mod concret, până în prezent, dobânda nu a fost calculată cu indicarea unor nereguli din partea recurentei privind aplicarea retroactivă a vreunei norme.
Organul de executare nu se substituie instanţei în determinarea legii aplicabile stabilirii dobânzii. Însă aceasta din urmă nu trebuie calculată prin chiar titlul executoriu. Prin hotărâre este suficient să se menţioneze acordarea sa.
Puterea de lucru judecat invocată (faţă de o altă speţă – Sentinţa civilă nr. 914/2006 a Judecătoriei S. M. – Decizia civilă nr.2348/2011 a Curţii de Apel Oradea – dosar nr. 2707/83/2006*) constituie, spre deosebire de autoritatea de lucru judecat (excepţie procesuală peremptorie, impunând tripla identitate de elemente – părţi, obiect, cauză juridică), un mijloc de probă, anume o prezumţie legală. Or, în recurs instanţa nu este chemată să mai antameze temeinicia pretenţiilor, analiza probelor. Recursul este o cale de atac extraordinară, care se poate exercita „numai pentru motive de nelegalitate”, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, potrivit art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedură civilă, părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii. Însă se referă la situaţia în care cererea este întemeiată. În speţă, nu există cheltuieli impuse de lămurirea hotărârii, din moment ce cererea este respinsă, demersul presupunând însă cheltuieli pentru partea adversă.
Întrucât se reţine în mod corect promovarea unei cereri neîntemeiate de lămurire a hotărârii şi, ulterior, a unui apel nefondat, recurenta prezintă o culpă procesuală, fiind susceptibilă de plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului intimatei în apel, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă.
În concluzie, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (de la 1865, aplicabil în speţă) instanţa a respins ca nefondat recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. 282/Ap/15.06.2015 pronunţată de Tribunalul S. M.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
