Daune morale. Răspunderea publicaţiei pentru mesajele postate de către cititori Pentru a se putea stabili răspunderea delictuală a unei societăţi de presă ca urmare a postării unor mesaje de către cititori, se impun a fi analizate o serie de criterii, respectiv legătura dintre mesaje şi articolul publicat şi posibilitatea de a atrage răspunderea autorilor mesajelor ca alternativă la răspunderea societăţii care gestionează site-ul, caracterul defăimător al mesajelor nefiind suficient pentru a reţine răspunderea societăţii.
Secţia civilă, sentinţa nr. 807 din 28 iulie 2015
Reclamantul BGS, în contradictoriu cu pârâţii TPDJ, VLG, PAR, DT (care semnează sub numele de MT), KG şi CC, a solicitat a se constata că mesajele postate, la articolele de presă referitoare la reclamant, în ediţia electronică a ziarului publicat de către societatea pârâtă, aduc atingere dreptului său la demnitate; a se constata că articolele referitoare la reclamant scrise şi semnate de pârâţi, în ediţia scrisă şi ediţia electronică a ziarului publicat de societatea pârâtă aduc atingere dreptului la demnitate şi viaţă privată a reclamantului; obligarea pârâtei – persoană juridică – să şteargă din ediţia electronică a ziarului toate articolele defăimătoare postate la adresa reclamantului; obligarea pârâtei să publice hotărârea ce va fi pronunţată în cauză într-un număr egal cu numărul articolelor defăimătoare, atât în formă scrisă, cât şi în format electronic, pe pagina principală a ziarului VL; obligarea pârâtei să şteargă din ediţia electronică a ziarului toate mesajele defăimătoare postate la adresa reclamantului; obligarea pârâtei să nu mai permită publicarea în viitor a unor mesaje defăimătoare la adresa reclamantului, în ediţia electronică a ziarului, obligarea pârâtei la plata a 499000 lei, cu titlu de daune morale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că, în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii comitentului pentru faptele prepuşilor, iar pârâta persoană juridică în calitate de angajator al pârâţilor persoane fizice răspunde în solidar alături de aceştia pentru prejudiciile cauzate reclamantului.
A mai precizat reclamantul că pârâta, în calitate de responsabil al mesajelor postate pe ediţia electronică va răspunde de afirmaţiile defăimătoare permise. În acest sens reclamantul a arătat că în cauza Delfi V. Estonia înregistrată sub nr. 64569/20096 pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a decis că „site-urile de ştiri sunt responsabile legal pentru conţinutul comentariilor utilizatorilor, postate la articolele publicate” Aşadar, în cauza respectivă s-a stabilit că nu există încălcări ale art. 10 din CEDO privind libertatea de exprimare.
Prin sentinţa civilă nr. 807/28.07.2015 acţiunea a fost admisă în parte, s-a dispus obligarea pârâtei din ediţia electronică a ziarului o serie de mesaje , iar celelalte pretenţii au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a reţinut că potrivit art. 30 alin. 1 şi alin. 2 din Constituţia României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, iar cenzura de orice fel este interzisă.
Prin raportare la dispoziţiile constituţionale menţionate, care protejează dreptul la liberă exprimare, nu s-a reţinut săvârşirea de către pârâtă a unei fapte ilicite, în sensul că a permis postarea unor mesaje defăimătoare, o atitudine contrară având capacitatea de a descuraja discuţiile deschise asupra chestiunilor de interes public, pârâtei fiindu-i interzisă orice cenzură.
Referitor la cauza Delfi v. Estonia , instanţa a reţinut că potrivit art. 20 alin. 1 din Constituţie dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Faţă de considerentele hotărârii menţionate, instanţa a reţinut că pentru a se putea stabili răspunderea delictuală a unei societăţi de presă ca urmare a postării unor mesaje de către cititori, se impun a fi analizate o serie de criterii, caracterul defăimător al mesajelor nefiind suficient pentru a reţine răspunderea societăţii.
Analizând contextul comentariilor menţionate, s-a reţinut că acestea nu au fost postate ca reacţie directă la articolele publicate.
Un alt criteriu indicat de Curte în cauza Delfi v. Estonia şi care nu s-a reţinut a fi îndeplinit în speţă se referă la posibilitatea de a atrage răspunderea autorilor mesajelor ca alternativă la răspunderea societăţii care gestionează site-ul. Aşadar, analizând posibilitatea concretă pe care ar avea-o reclamantul de a chema în judecată pe autorii mesajelor instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că o astfel de procedură este inaccesibilă, în sensul că mijloacele tehnice disponibile nu permit identificarea autorilor mesajelor, în condiţiile în care anonimatul sub care au înţeles să posteze terţii nu este echivalent cu lipsa identităţii.
În consecinţă, în împrejurarea în care pârâta nu este autoarea mesajelor indicate, iar acesteia îi este interzisă orice cenzură, conform art. 30 din Constituţie, instanţa a reţinut că nu a fost probată o conduită ilicită a pârâtei, astfel că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a acesteia.
Cu toate acestea, dat fiind caracterul insultător şi ameninţător la adresa reclamantului al mesajelor indicate, caracter care rezultă în mod cert din expresiile folosite de către terţi, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 253 alin.1 pct. b Cod civil conform cărora persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate sau ameninţate poate cere oricând instanţei încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă.
În condiţiile în care pârâta SC TPDJ SA are calitatea de gestionar al site-ului, aceasta deţine şi competenţa de a înlătura informaţia stocată, sens în care s-a dispus obligarea acestuia de a şterge mesajele indicate.
