Constituire drept de proprietate pentru teren intravilan în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată. Construcţie edificată de o altă persoană decât titularul autorizaţiei de construcţie.
Secţia civilă. Decizia civilă. 18RC din 18.01.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 6952/279 din 17.11.2008 petentul B.C a formulat, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană Neamţ şi Comisia locală Piatra Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 7246/17.10.2008, emisă de prima intimată, prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 328 mp teren situat în situat în municipiul Piatra Neamţ, str. Nicu Albu nr. 46.
În motivare a arătat că în mod greşit i s-a respins cererea deoarece terenul i-a fost atribuit în folosinţă în anul 1972 pentru a-şi edifica o locuinţă, pe care a şi realizat-o.
În dovedire a depus hotărârea contestată, HCL Piatra Neamţ nr. 200/21.08.2008 şi schiţa cadastrală a terenului, şi a solicitat audierea martorilor M.Ş. şi C.A.
Intimatele Comisia judeţeană Neamţ şi Comisia locală Piatra Neamţ au solicitat prin întâmpinările formulate respingerea plângerii deoarece terenul în litigiu nu face obiectul legilor fondului funciar, petentul construindu-şi locuinţa fără a deţine autorizaţie de construcţie pe terenul atribuit numitului Alexa Ioan, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 1781 din 22.04.2009 prima instanţă a respins ca nefondată acţiunea petentului, reţinând în motivare că terenul litigios a fost atribuit în veşnică folosinţă, prin Decizia nr. 82/24.04.1970 a fostului Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamţ, numitului A. I. pentru edificarea unei locuinţe, iar acesta i-a cedat dreptul său petentului printr-o convenţie particulară.
A mai reţinut că potrivit art. 36 din Legea nr.18/1991 republicată terenurile proprietate de stat din intravilanul localităţilor care au fost atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică în vederea construirii de locuinţe proprietate personală trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, şi nu prin hotărâre a comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la propunerea comisiilor locale, şi că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 23 din lege deoarece terenul litigios nu a fost atribuit unui membru al unei cooperative agricole de producţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul, care a criticat-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legilor fondului funciar, apreciind că în speţă sunt aplicabile atât prevederile art. 23 alin. 1 şi 4 din Legea nr.18/1991 republicată, cât şi cele ale art. 36 din acest act normativ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata Comisia locală Piatra Neamţ a formulat întâmpinare (f. 14 – 16) prin care a solicitat respingerea recursului deoarece în cazul terenului litigios nu sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate, dacă se are în vedere că nu a fost atribuit unui membru cooperator pentru edificarea locuinţei, iar începând cu anul 1995 între părţi s-a încheiat un contract de închiriere (pentru 148 mp) şi un contract de concesiune (pentru diferenţa de 193 mp).
La cererea tribunalului, această intimată a depus la dosar copia autorizaţiei de construire eliberată sub nr. 188/27.10.1970 numitului A.I..
Analizând sentinţa recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă tribunalul a apreciat că recursul este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie”.
În cauză terenul litigios a fost atribuit prin Decizia nr. 82/24.04.1970 a fostului Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamţ numitului Alexa Ioan, pentru edificarea unei locuinţe, căruia i s-a eliberat ulterior Autorizaţia de construire nr. 188/27.10.1970.
Împrejurarea că locuinţa respectivă nu a mai fost edificată de numitul A.I., ci de petent, în baza unei convenţii particulare încheiată între ei în anul 1972, este lipsită de relevanţă din moment ce atât fostul Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamţ, cât şi actualul Consiliu local Piatra Neamţ au tolerat această situaţie şi au acceptat, până în anul 1995, plata taxei stabilite prin Decizia nr. 82/24.04.1970, iar ulterior a sumelor convenite prin Contractul de închiriere nr. 7359/1995 şi prin Contractul de concesiune nr. 7359/1995.
De asemenea, nici faptul că în Decizia nr. 82/24.04.1970 se face referire la suprafaţa de 250 mp iar petentul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 328 mp nu prezintă relevanţă, deoarece din coroborarea schiţei din planul de situaţie anexat deciziei de mai sus cu schiţa cadastrală depusă de petent reiese că terenul are şi în prezent vecinătăţile iniţiale iar suprafaţa lui reală este de 328 mp.
Tribunalul subscrie, în schimb, la concluzia instanţei de fond că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. 1 şi 4 din Legea nr.18/1991 republicată, deoarece într-adevăr terenul litigios nu a fost atribuit de cooperativa agricolă de producţie în vederea construirii unei locuinţe, şi nici nu a fost dobândită de petent de la o persoană care a beneficiat de o astfel de atribuire.
Susţinerile recurentei, în sensul că constituirea dreptului de proprietate în condiţiile art. 36 din Legea nr.18/1991 republicată se face prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, şi nu prin hotărâre a comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la propunerea comisiilor locale, este şi ea lipsită de relevanţă deoarece nu din vina petentului cererea sa nu a urmat parcursul descris de acest text legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă tribunalul a admis recursul petentului şi a modificat sentinţa recurată în sensul celor arătate mai sus.
