1. Dispoziţii tranzitorii. Hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010. Căi de atac. Competenţa. Proces în curs de judecată.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Dispoziţii tranzitorii
Indice alfabetic: Drept procesual penal.
-dispoziţii tranzitorii
Legea nr.202/2010, art.XXIV alin.1 şi 2
C.proc.pen.,art.281 pct.3, art.3851 alin.1 lit.a
1. Potrivit art.XXIV alin.1 din Legea nr.202/2010, numai hotărârile pronunţate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul şi, prin urmare, hotărârile pronunţate ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de relevanţă data sesizării instanţei de judecată. În consecinţă, hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, conform art.3851 alin.1 lit.a Cod procedură penală, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac aparţinând curţii de apel, potrivit art.281 pct.3 Cod procedură penală.
2. Dispoziţiile art.XXIV alin.2 din Legea nr.202/2010 nu se referă la căile de atac, ci la competenţa instanţelor cu privire la procesele în curs de judecată, în care instanţele au fost sesizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 şi nu au pronunţat hotărâri până la data intrării în vigoare a acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai dispoziţiile art.XXIV alin.1.
(TRIBUNALUL IALOMIŢA, SECŢIA PENALĂ, DECIZIA NR. 30/A din 16.09.2011)
Prin sentinţa penală nr. 34 din 01 februarie 2011, pronunţată in dosarul nr.602/229/2010, Judecătoria Feteşti a hotărât următoarele:
A repus în individualitate pedepsele ce au compus pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.B. prin sentinţa penală nr. 508 din 29.09.2006 a Judecătoriei Feteşti, pronuntata in dosarul nr. 46/229/2005, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr. 71/A/18.05.2007 a Tribunalului Ialomita, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1307/R/14.09.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, respectiv : pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare si pedeapsa de 1 an inchisoare ca urmare a revocarii beneficiului gratierii conditionate, aplicata prin sentinta penala nr. 315/2003 a Judecatoriei Fetesti.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, in pedepsele componente respectiv: pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 11 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen., pedeapsa de 3 luni inchisoare aplicata pentru infractiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen. si pedeapsa de 6 luni inchisoare penru comiterea infractiunii de participatie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen..
În baza art. 335 alin. 2 Cod proc. penală a desfiinţat, în parte, in privinta laturii penale şi numai cu privire la infracţiunile de evaziune fiscala prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen. si participatie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen. sentinţa penală mai sus menţionată.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. a şi art. 13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M. B. la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală .
S-a luat act ca prin sentinţa penală nr.508/2006 a Judecătoriei Feteşti, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 37 lit. a din C.pen. .
În baza art. 33 lit. a – art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicata prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penală nr. 508/2006 a Judecătoriei Feteşti, inculpatului M. B. dându-i-se spre executare pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni închisoare iar ca urmare a revocarii beneficiului graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 1 an închisoare, pronuntata prin sentinta penala nr. 315/2003 a Judecatoriei Fetesti, conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca inculpatul să execute in final 3 ani si 6 luni inchisoare.
S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 1501/17.09.2007 emis de Judecatoria Fetesti si s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin hotarare – 3 ani si 6 luni închisoare.
In baza dispozitiilor art. 350 cod procedura penala, a fost menţinută starea de arest a inculpatului M. B. in vederea executarii pedepsei aplicate inculpatului prin sentinta.
În baza art. 36 alin. 3 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata prin hotarare perioada efectiv executată de la data de 03.02.2010 la zi.
In baza art. 71 C.pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.pen. respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, de la ramanerea definitivă a hotărârii si pană la executarea in intregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa penală nr. 508/2006 a Judecătoriei Feteşti.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost admisă in parte actiunea civila formulata in prezenta cauza si obligat inculpatul M. B. către partea civilă Statul Român-prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată de D.G.F.P. Ialomiţa, la plata sumei de 7639 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat din care 6213 lei TVA de plata si 1426 lei, precum şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere legale calculate asupra debitului până la plata integrală a acestuia.
A fost ridicat sechestrul asigurator aplicat asupra autoturismului marca Dacia înmatriculat sub nr. IL 02 UVL, instituit prin încheierea din data de 03.08.2010 data în prezentul dosar.
In baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul M. B. la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului M. B. că în calitate de administrator al P.F. M. B., în perioada iulie-decembrie 2004, în mod repetat, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin neînregistrarea unor activităţi şi prin omisiunea evidenţierii în acte contabile a operaţiunilor comerciale, cauzând statului un prejudiciu de 7.237 lei.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul M. B. a declarat apel iar Statul Român prin ANAF prin DFGP Ialomiţa a declarat recurs.
Căile de atac formulate de cele două părţi împotriva sentinţei fondului au fost înregistrate drept recursuri pe rolul Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a-II-a penală dosar nr.602/229/2010 ( 896/2011).
Prin decizia penală nr.895/R/18.04.2011 Curţii de Apel Bucureşti –Secţia a-II-a Penală a calificat drept apel calea de atac exercitată de inculpatul M. B. şi de partea civilă ANAF prin DGFP Ialomiţa împotriva sentinţei penale nr.34/ 01.02.2011 pronunţată de Judecătoria Feteşti şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Ialomiţa căruia i-a fost înaintat dosarul.
În motivarea deciziei s-au invocat dispoziţiile art. XXIV alin.2 teza a-II-a din Legea nr.202/2010 – „dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi” .
Totodată s-a reţinut că judecătoria a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 urmând a se admite că modificările de competenţă referitoare la căile de atac nu sunt incidente.
Această cauză penală a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr.602/229/2010 (397/2011) cu termen de judecată la 19.08.2011 când, dată fiind cererea de amânare formulată de avocatul ales al inculpatului, cauza a fost amânată la data de 16.09.2011.
La acest termen de judecată Tribunalul din oficiu a pus în discuţia procurorului şi a părţilor, în contradictoriu, recalificarea căii de atac formulată de inculpat şi partea civilă drept recurs, a ridicat astfel excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea cauzei şi, dat fiind, conflictul negativ de competenţă ivit sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia , raportat la dispoziţiile art.27 şi 281 cod procedură penală şi art.XXIV din Legea nr.202/2010 rap.la art. 42 cod procedură penală combinat şi cu art.43 alin.3 cod procedură penală.
Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M.Of. nr.714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziţii finale şi tranzitorii, prevede în art.XXIV alin.1 că „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”
Prin legea menţionată au fost modificate şi unele dispoziţii din Codul de procedură penală, şi anume art.361 alin.1 lit.a, în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii şi art.3851 alin.1 lit.a, care prevede că pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii.
Din interpretarea dispoziţiilor art.XXIV alin.1 mai sus enunţat rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile nedefinitive pronunţate înainte de 25 noiembrie 2010- data intrării în vigoare a Legii nr.202/2010- rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală nemodificate prin legea menţionată.
Prin urmare, hotărârile pronunţate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanţă data sesizării instanţei de judecată.
În speţa dedusă judecăţii, sentinţa penală nr.34 fiind pronunţată de Judecătoria Feteşti la data de 1 februarie 2011 şi vizând o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în işcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti care potrivit Legii nr.202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului (art.3851 alin.1 lit.a Cod procedură penală modificat), a cărui soluţionare este de competenţa curţii de apel (art.281 pct.3 Cod procedură penală modificat).
Dispoziţiile art.XXIV ain.2 din Legea nr.202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizează competenţa organelor judiciare în privinţa proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanţei de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi în care nu s-a pronunţat încă o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt aplicabile doar prevederile alin.1 al articolului menţionat şi care, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- care concordă cu cea a tribunalului, sunt fără echivoc.
