Deţinuţi politici.
Deportate pe criteriul etnic de putere
Dosar nr.1165/83/2010
Sentinţa civilă nr.1893/D/01.10.2010
Prin cererea înregistrată sub dosar nr. de mai sus, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul
STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, solicită instanţei să fie
obligat pârâtul să-i plătească suma de 200.000 LEI cu titlu de daune morale.
În susţinerea cererii, reclamanta arată că a fost deportată în URSS în perioada
03.01.1945 – 15.11.1947, participând la munca de reconstrucţie, aducându-i-se grave
prejudicii morale.
În drept, invocă dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora.
Pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
BUCUREŞTI, nu a răspuns invitaţiei instanţei de a formula întâmpinare al acţiunea
promovată de către reclamantă.
Examinând cererea reclamantei din perspectiva motivelor invocate, a probelor
administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Aşa după cum rezultă din adresa nr.M.2006/1993 emisă de Ministerul Justiţiei –
Direcţia Instanţelor Militare (fila 5 din dosar), reclamanta a fost deportată în URSS în luna
ianuarie 1945, însă nu deţin documente din care să rezulte data repatrierii. Din declaraţiile
martorilor rezultă că reclamanta a fost deportată în URSS în perioada 03.01.1945 –
15.11.1947, pentru muncă de reconstrucţie.
În conformitate cu dispoziţiile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 privind condamnările
cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter
politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri
administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau
descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în
termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, obligarea statului” la măsuri
reparatorii constând în acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în perioada
cât a fost supusă măsurii cu caracter politic. În temeiul acestor dispoziţii legale, reclamanta, în
calitate de persoană victimă are calitatea procesuală de a solicita repararea prejudiciului moral
suferit în perioada în care a fost deportată.
De dispoziţiile Legii nr. 221/2009 beneficiază şi persoanele ori succesorii acestora,
circumscrişi de art.5 alin.1 precitat, care au fost deportate sau prizoniere în fosta Uniune
Sovietică, deportarea şi efectuarea prizonieratului şi menţinerea acestei situaţii şi după 23
august 1944, şi apoi după încheierea armistiţiului la 12 septembrie 1944 constituind o măsură
administrativă cu caracter politic, în sensul prevăzut prin dispoziţiile legii reparatorii
menţionate. În acest sens, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.3 din lege „Constituie
măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau
securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în
unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu…”. De asemenea, art.4
alin.2 dispune că „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât
cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul
politic al acestora. Prevederile art.1 alin.3 se aplică în mod corespunzător.” Tocmai datorită
acestei trimiteri la dispoziţiile art.1 alin.3, caracterul politic în situaţia acelor „alte măsuri”
rezultă şi din referirea expresă a legiuitorului la scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG
214/2001 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Legea reparatorie ce constituie temeiul juridic al prezentei cereri face trimitere şi la
dispoziţiile Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată după 6 martie 1945, precum şi a celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, art.5 alin.4 dispunând că de măsurile
reparatorii beneficiază şi persoanele cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de
Decretul-Lege nr.118/1990. Articolul 1 al acestui din urmă act normativ face referire expresă,
în art.1 alin.2 lit.a) şi b) la situaţia persoanelor deportate şi a celor constituite prizonieri după
23 august 1944.
Din interpretarea sistematică şi istorico-teleologică a tuturor dispoziţiilor legale
reţinute, instanţa apreciază că persoanele care au fost prizoniere ori deportate la munca de
reconstrucţie a fostei Uniuni Sovietice în perioada de referinţă, au fost supuse unor măsuri
administrative cu caracter politic în sensul Legii nr.221/2009.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.4 alin.2, instanţa va acorda reclamantei, în
primul rând, o reparaţie morală prin recunoaşterea caracterului politic al acestei măsuri şi
apoi, în temeiul dispoziţiilor art.5 alin.1 din lege, va obliga pârâtul Statul Român la acordarea
de despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă în perioada deportării.
La stabilirea cuantumului concret al acestor din urmă despăgubiri, se va ţine seama de
natura juridică a prejudiciului suferit şi anume atingerea adusă unor valori care definesc
personalitatea umană, viaţa şi sănătatea acesteia, libertatea, integritatea corporală, demnitatea
şi alte asemenea valori, precum şi de principiul potrivit căruia daunele morale trebuie să fie
proporţionale cu suferinţa provocată şi să nu constituie un mijloc de îmbogăţire pentru victimă
şi se vor avea în vedere prevederile art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.221/2009 modificată prin
OUG nr.62/2010.
Din toate aceste considerente, instanţa va admite doar în parte cererea reclamantei, în
limita sumei de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009 va respinge
restul pretenţiilor.
