Conflict negativ de competenţa. Natura comercială a raportului juridic născut între părţi din tragerea biletelor la ordin şi din contractul de împrumut cu clauza garanţiei imobiliare.


Conflict negativ de competenţa. Natura comercială a raportului juridic născut între părţi din tragerea biletelor la ordin şi din contractul de împrumut cu clauza garanţiei imobiliare.

Relevanţa acestui criteriu pentru competenţa de soluţionare a cererii în constatarea existenţei sau a inexistentei dreptului de a porni executarea silită.

Secţia comercială – Decizia nr. 10/21 mai 2008

La 9 februarie 2007, reclamanta C. P. SRL s-a adresat Judecătoriei Brad solicitând suspendarea executării silite imobiliare pornite de executorul judecătoresc, anularea incidentului de plată înregistrat în Fişierul Naţional al Biletelor la Ordin, cu nr.629/29 ianuarie 2007 şi obligarea pârâtei CHF I. R. Timişoara devenită, E. F. Timişoara, să respecte clauzele contractului de împrumut încheiat cu aceasta.

Judecătoria Brad a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Hunedoara conform art.2 pct. 1 lit.c Cod procedură civilă, motivând că cererile având ca obiect anularea incidentelor de plată înregistrate în FNBO nr.629/29 ianuarie 2007, şi obligarea la respectarea contractului de împrumut sunt principale şi neevaluabile, iar contestaţia le executare este o cerere accesorie. (Judecătoria Brad, Sentinţa nr. 129/15 noiembrie 2007).

Tribunalul Hunedoara, a reţinut spre judecare cererile având ca obiect anularea incidentului de plată FNBO nr.629/29 ianuarie 2007 şi obligarea la respectarea contractului de împrumut, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executarea imobiliară în favoarea Judecătoriei Brad, reţinând în esenţă, că aceasta este instanţa de executare, conform art.400 alin.l Cod procedură civilă. (Tribunalul Hunedoara, Sentinţa nr. 744/26 februarie 2008).

Curtea de Apel a stabilit că tribunalul secţia comercială are competenţa de soluţionare a cauzei bazat pe următoarele considerente:

Tribunalul nu a făcut referiri la obiectul cererii cu care a fost investit, apreciind că reclamanta a formulat trei capete de cerere şi, bazat pe această judecată, a considerat că se impune disjungerea lor motivând că soluţionarea cererii de suspendare a executării silite imobiliare declanşează o procedură civilă dată în competenţa judecătoriei, iar soluţionarea cererilor privind anularea incidentului de plată a biletelor la ordin, şi respectarea pârâtei a graficului de derulare a contractului de împrumut, declanşează un proces comercial a cărei soluţionare revine în competenţa tribunalului.

Analiza complexităţii raporturilor juridice născute între părţi conduce la concluzia că judecata cererii „in integram” formulată de reclamanta C. P. SRL Brad, intră în competenţa Secţiei Comerciale a Tribunalului.

Considerentele care atrag competenţa acestei instanţe se fundamentează pe natura raportului juridic substanţial întrucât acesta specializează normele procesuale şi nu vice-versa, iar natura juridică a raportului dedus judecăţii se identifică în baza unor criterii obiective.

Pentru speţa de faţă sunt relevante izvorul juridic al obligaţiei de plată şi de garantare a plăţii împrumutului.

Actele dosarului evidenţiază că pârâta împrumutătoare, este persoană juridică fără scop lucrativ, iar reclamanta este societate comercială.

Prin urmare, contractul de împrumut are natură comercială, bazat pe dispoziţiile exprese ale art.56 Cod comercial.

Natura comercială a unui contract bancar, nu constituie temei pentru a-i recunoaşte calitatea de titlu executoriu.

In această idee, este relevant statutul juridic al CHF I.R.T. devenită, E. F. Timişoara, care nu este societate comercială bancară.

Prin urmare, legea nu conferă contractului de împrumut încheiat cu reclamanta, calitatea de titlu executoriu, aspect sub care, clauza contractului înscrisă în alin.3 al art. 13 este lipsită de efecte juridice.

Fiind o clauză a contractului comercial de împrumut, nici contractul de ipotecă imobiliară nu are caracter de titlu executoriu, în sensul cerut de art. 342 Cod procedură civilă,

Cât priveşte incidentele de plăţi majore apărute în comerţul cu bilete la ordin, se reţine că Legea nr. 59/1934 prevede o procedură specială de urmărire şi executare silită având ca obiect exclusiv numerarul unei societăţi comerciale, depozitat la tras, nefiind admisibil ca, în baza acestor titluri de credit, să fie supuse executării silite alte bunuri din patrimoniul semnatarilor.

Din cercetarea pricinii se conturează chestiuni ce vizează legalitatea executării silite şi a măsurilor de risc provocate de pârâtă, reclamantei a cărei cerere tinde la constatarea inexistenţei dreptului pârâtei de a porni executarea silită în baza contractului comercial şi a biletelor la ordin.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 111 teza I Cod procedură civilă.

Dată fiind natura comercială a raportului juridic născut între părţi din contractul de împrumut cu clauza garanţiei imobiliare, şi din tragerea biletelor la ordin, cererea pentru constatarea existenţei sau a inexistenţei dreptului de a porni procedura executării în patrimoniul reclamantului ori a pârâtului, dă naştere unui litigiu neevaluabil în bani, a cărei soluţionare se află în competenţa tribunalului în primă instanţă.

Aceasta deoarece, criteriul obiectiv în atragerea competentei unei instanţe este oferit de obiectul cererii cu care a fost investit judecătorul, iar cererea la care se referă art. 111 Cod procedură civilă nu face parte din categoria acţiunilor accesorii sau incidentale la care se referă art. 17 Cod procedură civilă, speţei nefiindu-i aplicabilă regula accesoriului ce urmează soarta principalului. Raportându-se la motivele expuse, curtea a concluzionat că litigiul are natură comercială şi este neevaluabil în bani, iar bazat pe dispoziţiile art. 2 alin. 1lit. (a) teza a 2-a, competenţa de soluţionare a cererii promovate de C. P. SRL aparţine secţiei comerciale a Tribunalului Hunedoara