Prin sentinţa penală nr. 1704/09.05.2015 pronunţată în dosarul nr. 11601/245/2015 s-a dispus, în baza disp. art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, admiterea contestaţiei formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iaşi, prin judecător delegat, contra executării sentinţei penale nr. 3178/22.11.2011 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul penal nr. 8677/245/2011, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552/26.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe condamnatul PAV.
S-a constatat că s-a ivit o împiedicare la executarea pedepsei de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului PAV prin sentinţa penală nr. 3178 din 22.11.2011, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552/26.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi şi s-a dispus retragerea formelor de executare a pedepsei închisorii emise de Judecătoria Iaşi în baza acestei sentinţe.
Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:
În fapt, prin sentinţa penală nr. 3178 din 22.11.2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552 din 26.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi, inculpatul PAV cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală a fost condamnat: la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal; 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal; 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal, infracţiuni comise în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile concurente şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul fiind de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, într-o noapte din luna septembrie 2010, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate, a sustras din imobilul situat pe str. Cuza-Vodă din mun. Iaşi la nr. 41, singur, mai multe bunuri în scopul de a şi le însuşi pe nedrept, într-o altă noapte din luna septembrie, din acelaşi imobil, prin escaladare, împreună cu IAF – minor la acea dată – şi cu o altă persoană a sustras un televizor LCD Samsung, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept şi, în mai multe nopţi din septembrie şi octombrie 2010, din acelaşi imobil, prin efracţie, împreună cu inculpaţii, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a sustras mai multe bunuri depozitate de partea civilă, în scopul de a şi le însuşi pe nedrept.
La data de 27.04.2012 Judecătoria Iaşi a emis pe numele condamnatului mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3746/2011.
La data de 21.06.2012 Judecătoria Iaşi a emis pe numele condamnatului mandatul european de arestare nr. 3746/2011/32.
Cu adresa nr. 354316/SIRENE/GC din data de 31.01.2014, Inspectoratul General al Poliţiei Române – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Sirene, a comunicat instanţei faptul că numitul PAV a fost arestat la data de 30.01.2014 în localitatea Gioi, Italia, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare române.
La data de 21.08.2014 Ministerul Justiţiei – Departamentul pentru Afaceri de Justiţie, Direcţia Generală pentru Justiţie Penală, a comunicat instanţei faptul că, la data de 11.07.2014, Curtea de Apel din Salerno – Secţia Penală a refuzat să execute mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare române, fiind anexată adresei şi hotărârea judecătorească emisă de autoritatea judiciară italiană competentă, hotărâre ce a fost tradusă de un traducător autorizat.
Se arată în sentinţa pronunţată de Curtea de Apel din Salerno – Secţia Penală faptul că persoana condamnată se opune predării către autorităţile judiciare din România, fiind rezident în Italia cel puţin din 16.09.2013, figurează angajat la firma B., demografic este rezident în Perito, unde şi-a fixat centrul intereselor sale personale, familiare şi de muncă.
Apreciindu-se ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 alineat 1 litera r din Legea 69/2005, Curtea de Apel din Salerno – Secţia Penală a refuzat predarea condamnatului către autorităţile judiciare din România, hotărându-se ca pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3178 din 22.11.2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552 din 26.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi, să fie executată în Italia, conform dreptului intern.
Având în vedere faptul că statul italian a preluat executarea pedepsei închisorii aplicată numitului PAV, apreciem că s-a ivit un impediment la executare în ceea ce priveşte pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală anterior arătată şi pentru care Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3746/2011 din 27.04.2012 şi mandatul european de arestare 3746/2011/32 din data de 21.06.2012, în sensul că această pedeapsă nu mai poate fi executată (cu excepţia statului italian) pe teritoriul altui stat, inclusiv pe teritoriul statului român.
Astfel, prin preluarea executării pedepsei, statul italian a emis noi forme de executare a pedepsei închisorii pentru toate pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 3178 din 22.11.2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 552 din 26.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi, fără a avea posibilitatea de a dispune asupra formelor de executare emise de autorităţile româneşti.
Potrivit art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată, mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori dacă persoana solicitată a decedat. Or, la acest moment, formele de executare au fost emise pentru executarea pedepsei, iar în condiţiile în care statul italian a preluat executarea pedepsei iar persoana condamnată execută aceeaşi pedeapsă aplicată de Judecătoria Iaşi, menţinerea formelor de executare nu mai este justificată.
Condamnatul nu poate executa aceeaşi pedeapsă aplicată pentru aceleaşi infracţiuni în două state diferite, chiar dacă formele de executare ar fi emise de două autorităţi diferite.
