Constată că prin sentinţa civilă nr. 46/2010 a Judecătoriei Agnita s-a admis plângerea petentului B. V. în contradictoriu cu intimaţii B. O. E., R. I. şi B.D., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară; s-a anulat încheierea de carte funciară nr.5588/23.10.2009 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Agnita şi s-a dispus obligarea Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Agnita să întabuleze în CF I. dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea CAP R. în baza încheierii de întabulare nr.1344/1971, si 1346/1971.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că potrivit art. 88 Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară „(1) Erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate. (2) Cererea de îndreptare a erorilor materiale este imprescriptibilă, dacă nu aduce atingere drepturilor personale şi nu modifică conţinutul dreptului înscris.”
Totodată, potrivit art. 53 Legea nr.7/1996 republicată „(1) Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.”
Instanţa constată că prin încheierea nr.1344/1971, 1346/1971 a Notariatului de Stat Local Mediaş s-a dispus ca asupra imobilului cuprins în CF I. R. cu nr. top. 1 arător de 1000 mp proprietatea lui R.N. şi soţiei L., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea CAP R., cu transcrierea în CF II. R. Cartea funciară II. a fost deschisă şi a fost înscrisă acea încheiere notarială, însă în CF I. R. nu a fost înscrisă. Eroarea este evidentă, instanţa constatând că sunt îndeplinite prevederile art.53 din Legea nr.7/1996 şi art.88 din Ordinul nr.633/2006, această înscriere nu aduce atingere drepturilor personale şi nu modifică conţinutul dreptului înscris.
In consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 50 din Legea nr.7/1996, instanţa a admis plângerea si a dispus anularea încheierii nr.5588/23.10.2009 emisă de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Agnita şi dispune să fie întabulată în CF I. R. dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea CAP R.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimaţii B.O.-E., R. I. şi B. D., care au solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii plângerii de carte funciară, cu motivarea că antecesorii lor sunt proprietarii terenului înscris în CF I. R., petentul nu a dovedit în ce consta greşeala privind notarea din CF II., instanţa i-a admis cererea. Plângerea este prescrisă, întrucât nu sunt întrunite cond. art. 53 din Legea 7/1996 şi nici ale art.88 din Ordinul 633/2006, ci este o acţiune în rectificare îndreptată împotriva unor terţe persoane, iar înscrierea s-a făcut în anul 1971. Prin admiterea plângerii se aduce atingere dreptului lor de proprietate.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Prin încheierile de carte funciară nr. 1344/1971 şi 1346/1971 s-a dispus ca asupra terenului înscris în CF I. R., nr. top 1, proprietatea lui R. N. şi L. să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea CAP R., cu transcrierea în CF II. R. Terenul avea suprafaţa de 1000 mp. În CF II./a s-a înscris dreptul de proprietate asupra nr. top 1, transcris din CF I., în favoarea CAP R., apoi s-a dezmembrat în două nr. top noi, 1.1 şi 1.2, de câte 500 mp fiecare. Fără o altă dezmembrare în cartea funciară, în anul 1980 CAP R. a dat cu plată familiei B. V. şi L. o suprafaţă de 250 mp din nr. top 1.1 ca loc de casă, însă această operaţiune nu a mai fost materializată prin înscriere în CF.
Câtă vreme terenul ce a aparţinut familiei R. a preluat de CAP R. şi s-a înscris în noua carte funciară nr. II./a ca fiind transcris din CF I., este evident că din eroare această menţiune nu s-a înscris şi în foaia funciară din care imobilul s-a transcris. Potrivit art. 14 din DL 115/1938, dacă un act juridic priveşte transferul dreptului real în favoarea unui nou proprietar asupra unui corp funciar în întregime, acesta se transcrie într-o altă carte funciară. Potrivit art. 40 din DL 115/1938 dacă cu prilejul unei înscrieri s-a produs o eroare materială, îndreptarea acesteia se poate face la cerere, cu respectarea disp. art. 36-39 din decret.
Aceste dispoziţii legale au fost reluate în art. 53 din Legea 7/1996, iar instanţa de fond a reţinut corect că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru îndreptarea erorii materiale.
Este greşită susţinerea apelanţilor că cererea petenţilor nu este admisibilă şi că s-a solicitat de fapt o rectificare de carte funciară, pentru că aşa cum am arătat mai sus, este evident că din eroare s-a omis a se întabula în CF I. R. dreptul de proprietate al CAP R., care a fost transcris în CF II. R. Neconcordanţa înscrierii constă tocmai în faptul că în cartea funciară din care s-a transcris imobilul, nu s-a înscris această transcriere. Este de asemenea, nereală susţinerea apelanţilor că terenul de 1000 mp înscris în CF I. a fost dobândit de antecesorii lor de la Sfatul Popular, câtă vreme din înscrierea de sub B1 rezultă că R. N. şi soţia L. au dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare autentic în 1964. Adeverinţa depusă la dosar se referă la un alt teren primit de R.N. în anul 1960. Prin îndreptarea erorii materiale nu se încalcă nici un drept al apelanţilor, pentru că din acte rezultă că petenţilor Barbu le revine doar suprafaţa de 250 mp din întreaga suprafaţă de 1000 mp. Din planul întocmit în anul 1980 rezultă de asemenea, că petenţii proprietar al nr. top 1.1 de 500 mp, rezultaţi din dezmembrarea nr. top 1 se dezmembrează la rândul ei în alte două nr. top, 1.1.1, în proprietate lui B. V. şi soţia, şi nr. top 1.2.1. loc de casă, în proprietatea CAP R.. Aceste operaţiuni nu au fost însă efectuate şi la cartea funciară, iar petenţii urmăresc ca prin îndreptarea erorii materiale să poată, în final să-şi întabuleze dreptul de proprietate asupra terenului de 250 mp primit cu plată în anul 1980.
În consecinţă, s-a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care potrivit art. 296 c.pr.civ. s-a respins apelul şi a fost păstrată sentinţa atacată.
