Natura juridică a certificatului de urbanism în raport cu incidenţa prevederilor art.554/2004 republicată.
Din coroborarea art.6 şi 7 din Legea 50/1991 modificată şi republicată, rezultă că certificatul de urbanism este un act premergător (de informare) care prin el însuşi nu este capabil să producă efecte juridice directe. Un atare act premergător eliberării autorizaţiei de construcţie nu poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ, el neîndeplinind condiţiile prevăzute de art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004. Acest act nu conferă dreptul executării lucrărilor de construcţie, iar anularea lui ar fi admisibilă numai concomitent cu anularea autorizaţiei, potrivit art.12 din Legea 50/1991.
Prin sentinţa civilă nr.406 din 11 martie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis acţiunea reclamanţilor B. I. şi V, cu consecinţa anulării certificatului de urbanism nr.784/09.08.2007, emis de Primarul municipiului Miercurea Ciuc şi obligarea primarului la plata cheltuielilor de judecată şi la eliberarea altui certificat de urbanism în condiţiile dispuse de instanţă.
Soluţia de admitere s-a motivat cu aceea că neautorizarea construirii casei de locuit de către reclamanţi ar echivala cu o expropriere, care, potrivit legii, ar fi admisibilă doar pentru o cauză de utilitate publică cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, toate acestea aducând atingere dreptului de proprietate al reclamanţilor şi prerogativelor pe care le conferă art.480 Cod civil.
Sentinţa a fost recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie de către pârât, care invocă motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, considerând că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art.28 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 şi cele ale art.44 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi că Planul urbanistic general a fost aprobat prin H.C.L. nr.218/2006.
Recursul este fondat.
O constatare fără echivoc este aceea că reclamanţii au dedus spre judecată instanţei de contencios administrativ pretinsa nelegalitate a certificatului de urbanism nr.784/09.08.2007, eliberat de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, act depus în copie la fila 5 din dosarul de fond, şi împotriva căruia s-a epuizat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Nici un moment obiectul cauzei nu l-a format un eventual refuz al pârâtului de a elibera autorizaţia de construcţie, litigiul purtându-se exclusiv asupra formei şi conţinutului certificatului de urbanism.
Or, aşa cum rezultă din coroborarea art.6 şi 7 din Legea nr.50/1991, modificată şi republicată, certificatul de urbanism este un act premergător (de informare), care, prin el însuşi, nu este capabil să producă efecte juridice directe. Un atare act premergător eliberării autorizaţiei de construire nu poate fi atacat în contencios administrativ, întrucât, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, numai autorizaţiile de construire sau desfiinţare pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, susceptibil să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Certificatul de urbanism nu întruneşte condiţiile de mai sus, el fiind un act premergător şi necesar emiterii autorizaţiei de construire, certificatul neconferind dreptul executării lucrărilor de construcţie (art.6 alin.5 din Legea nr.50/1991).
In consecinţă, anularea certificatului de urbanism ar fi admisibilă numai concomitent cu anularea autorizaţiei, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, dar nicidecum separat de actul administrativ în considerarea căruia a fost eliberat ca act premergător de informare. Legea prevede necesitatea depunerii certificatului de urbanism alături de celelalte documente necesare, enumerate de art.7 alin.1 lit.a-e din Legea nr.50/1991, pentru eliberarea autorizaţiei de construire dar, în acelaşi timp, legea prevede doar posibilitatea atacării autorizaţiei şi nicidecum a fiecărui act premergător în parte.
Aşa fiind, curtea a apreciat că sentinţa s-a dat cu aplicarea greşită a legii (art.6, 7 şi 12 din Legea nr.50/1991 şi art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004), certificatul de urbanism neputând fi considerat act administrativ care să deschidă calea acţiunii în anulare separat de actul administrativ (autorizaţia de construcţie) în considerarea căruia a fost eliberat.
In baza art.312 alin.3 şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul s-a admis, iar sentinţa recurată a fost modificată integral în sensul respingerii acţiunii pentru anularea certificatului de urbanism atacat.
Respingând acţiunea, curtea nu a acordat reclamanţilor nici cheltuieli de judecată.
