Prin sentinta civila nr 2488/09.04.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 169/311/2009 admite exceptia necompetentei instantei romane, invocata din oficiu.
Respinge cererea formulata de reclamantul pârât D.D.A. în contradictoriu cu pârâta reclamantă D.L.M. şi AT S şi AT Ş, ca nefiind de competenta instantei romane.
Asupra cauzei civile de faţă,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 09.01.2009, sub nr. 169/311/2009, reclamantul a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe acre o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta, desfacerea căsătoriei încheiată la data de 19.03.1988 din culpa exclusivă a pârâtei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei D.T.A., născută la data de 18.04.2006, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, revenirea acesteia la numele anterior căsătoriei – D., cu cheltuieli de judecată.
In fapt a arătat, în esenţă, că s-a căsătorit cu pârâta la data de 04.07.2003, din căsătorie rezultând minora T.A., născută la data de 18.04.2006. de asemenea că de aproximativ 4 ani sunt plecaţi în Spania, unde, de altfel, s-a născut şi minora. A mai arătat că din anul 2007, de când pârâta a părăsit domiciliul conjugal, intrând într-o relaţie de concubinaj, sunt despărţiţi în fapt. Totodată că de creşterea minorei s-a ocupat bunica paternă, de la data părăsirii domiciliului conjugal, pârâta nu a mai luat legătura cu minora. De asemenea că, în prezent, minora se află în Italia, cu bunica paternă. A mai arătat că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp art 38, 86 şi art. 94 C Fam.
În dovedire reclamantul a solicitat, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori. În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse, în fotocopie, următoarele acte: procură ( f.5), certificat de căsătorie( f.6), certificate de naştere( f.7-8), certificat de rezidenţă( f.9), contract de locaţiune( f.41-45) acord privind încredinţarea minorei( f.48-50), contract de arendare( f.54).
Parata a formulat cerere reconventionala, solicitand încredinţarea spre creştere şi educare a minorei D.T.A..
În fapt a arătat că din relaţia de căsătorie cu reclamantul s-a născut minora, în prezent, aflată în îngrijirea bunicii paterne. De asemenea că este de acord cu desfacerea căsătoriei. Totodată că dispune de condiţii materiale dar şi morale pentru creşterea şi educarea minorei
În drept cererea nu a fost motivată.
În contraprobă a solicitat, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor şi ancheta socială la domiciliul sau din Spania. În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse, în fotocopie, următoarele acte: paşaport( f.30), carte de identitate( f.31), certificat de căsătorie( f.32), procură judiciară ( f.33), adresă penitenciar( f.35), ordin de restricţie( f.55), proces verbal ( f.56), certificat de înregistrare ca cetăţean al Uniunii( f.57-61).
Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliile părţilor, relaţiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr. 400/02.03.2009( f.25).
În şedinţa publică din data de 09.04.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei instantei romane, ramanand in pronuntare asupra acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei necompetentei instantei romane, se retin urmatoarele:
Astfel cum rezulta din cererea introductiva de instanta, procură ( f.5), certificat de rezidenţă( f.9),acord privind încredinţarea minorei( f.48-50), procură judiciară ( f.33), adresă penitenciar( f.35), ordin de restricţie( f.55), proces verbal ( f.56), certificat de înregistrare ca cetăţean al Uniunii( f.57-61), a adresei nr. 400/02.3.2009( f.25) precum şi depoziţia martorei D. Mariana( f. 51), din anul 2004 partile au locuit in mod statornic in Spania unde s-a nascut minora D.T.A., fapt atestat de certificatul de nastere aflat la f. 8 dosar.
Potrivit art 1 din cap. I din Regulamentul (CE) nr 2201/2003 al Consiliului, acesta se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
Cap. II, sectiunea 1 reglementeaza competenta de fond in problemele privind divortul, stabilind ca sunt competente sa hotarasca, potrivit art 3 alin 1 instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului sau, in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti, sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 1 an imediat inaintea introducerii cererii sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit al Irlandei, are „domiciliul in acel loc”, sau instantele judecatoresti din statul membru de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit al Irlandei, statul „domiciliului” comun.
Art. 6 prevede caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5 din Regulament, aratand ca temeiul chemarii in judecata a unui sot in fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru nu poate fi decat dat de articolele sus mentionate.
Verificandu-si din oficiu competenta, in temeiul art 17 din Regulament, se constata ca Romania nu este tara pe teritoriul careia se afla nici resedinta obisnuita a sotilor, nici ultima resedinta, nici resedinta obisnuita a paratului si nici resedinta obisnuita a unuia dintre soti, in caz de cerere comuna. Astfel, ultima reşedinţă obişnuită a soţilor este în Spania, unde părţile continuă să locuiască şi în prezent.
Astfel fiind, vazand si prev art 159 Cod procedura civila, urmeaza a fi admisa exceptia necompetentei instantei romane cu consecinta respingerii cererilor ca atare.
