3. Constatare nulitate absolută act adiţional la statutul societăţii comerciale. Competenţa de soluţionare a cauzei.
Conform disp. art. 36 alin 1 din Legea nr. 31/1990 M în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv , fondatorii, primii administratori sau dacă este cazul primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea iar conform alin 2 cererea va fi însoţită de: a) actul constitutiv al societăţii…
Potrivit disp. art. 37 din Legea nr. 31/1990 M controlul legalităţii actelor sau faptelor care potrivit legii se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat.
(Trib. Dolj, secţia comercială, Dec. nr. 71/28.02.2011)
Prin cererea înregistrată la data de 14.07.2010 reclamantul PA a chemat în judecată pe pârâtul R A F pentru a se constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat act adiţional la Statutul SC G T SRL, înregistrat sub nr. 122/17.04.2006, în ceea ce priveşte contractul de cesiune a părţilor sociale încheiat între P A în calitate de asociat cedent şi pârâtul R A F, asociat cesionar, precum şi a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii a arătat că, înscrisul intitulat act adiţional la Statutul SC G T SRL, înregistrat sub nr. 122/17.04.2006, este nul absolut pentru lipsa consimţământului, lipsa obiectului şi lipsa cauzei în ceea ce priveşte contractul de cesiune a părţilor sociale.
La data de 3.11.2010, s-a ridicat din oficiu de instanţă, excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Craiova, întrucât motivele de nulitate vizează respectarea formalităţilor cerute de Legea 31/1990 şi statutul societăţilor comerciale pentru actele încheiate de asociaţi, competenţa de soluţionare a cauzei revenind Tribunalului, conform disp. art. 2 pct. 1 lit. a C.p.civ.
Prin sentinţa nr. 17632/03.11.2010 Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P A, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială şi trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea soluţionării pe fond a cauzei.
În motivare, recurentul arată că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată,interpretând greşit probele administrate în cauză,constatând că obiectul cererii de chemare în judecată ar fi comercial neevaluabil în bani, determinând astfel competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În fapt, litigiul este un litigiu de natură comercială, evaluabil în bani, invocând nulitatea absolută parţială a înscrisului intitulat act adiţional la statul SC G T SRL, în ceea ce priveşte contractul de cesiune a părţilor sociale încheiat între recurent în calitatea de asociat cedent şi intimatul R Al în calitate de asociat cesionar, apreciind astfel că în raport de natura comercială şi evaluabilă în bani a litigiului, care nu depăşeşte 100.000 lei, în raport de valoarea părţilor sociale cesionate respectiv 2.200 lei, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Craiova.
Recurentul prin acţiunea introductivă a solicitat constatarea nulităţii absolute a convenţiei de cesiune a părţilor sociale pentru lipsa consimţământului,lipsa obiectului şi lipsa cauzei, valoarea părţilor sociale cesionate fiind de 2.200 lei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304/1 Cod procedură civilă, art. 304 pct.8 şi pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Astfel, recurentul – reclamant invocă dispoziţiile dreptului comun privind competenţa, fără să observe că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv dispoziţiile Legii nr. 31/1990 M raportat la cele ale Legii nr. 26/1990 M.
Instanţa nu a afirmat că, raportat la primul capăt de cerere, litigiul nu ar evaluabil în bani, cum eronat susţine recurentul-reclamant, ci a menţionat motivul de fapt şi de drept pentru care competenţa de soluţionare revine tribunalului.
Astfel, conform disp. art. 7 din Legea nr. 31/1990 M actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:.. a) datele de identificare a asociaţilor …d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său.
Conform disp. art. 36 alin 1 din Legea nr. 31/1990 M în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv , fondatorii, primii administratori sau dacă este cazul primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea iar conform alin 2 cererea va fi însoţită de: a) actul constitutiv al societăţii…
Conform disp. art. 37 din Legea nr. 31/1990 M controlul legalităţii actelor sau faptelor care potrivit legii se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. La începutul fiecărui an judecătoresc, preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului iar conform disp. art. 204 alin 4 din acelaşi act normativ, după fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii vor depune la registrul comerţului actul modificator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului-delegat.
Din textele de lege susmenţionate se observă că competenţa de soluţionare a cererilor vizând acte sau fapte care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului – revine judecătorului delegat, desemnat în fiecare an de către preşedintele tribunalului.
În cauză, reclamanta a pretins constatarea nulităţii absolute parţiale a actului adiţional la statutul SC G T SRL , în ceea ce priveşte contractul de cesiune a părţilor sociale încheiat între recurent şi intimat, fapt ce ar atrage modificarea actului constitutiv.
În raport de obiectul cererii este fără dubiu că actele juridice a căror nulitate se solicită a se constata fac parte din categoria celor care se înregistrează în registrul comerţului, competenţa de soluţionare a cererii revenind tribunalului chiar dacă valoarea actului este inferioară pragului prevăzut de norma de drept comun art. 2 pct. 1 lit. a C.proc.civ..
În concluzie, faţă considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus Tribunalul apreciază că Sentinţa nr. 17632/03.11.2010 a Judecătoriei Craiova este legală şi temeinică, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
N.A. Prin art. 219 din Legea nr. 71/2011 s-a abrogat art. 2 pct 1 lit a C.proc.civ.
