Ordonanţa de plată. litigiu comercial. competenţa teritorială.

ORDONANŢA DE PLAT®. LITIGIU COMERCIAL. COMPETENŢA TERITORIAL®. -art. 5 din OUG nr.119/2007; -art.3 ¿i 5 Cod comercial; -art.5, 10 ¿i 12 Cod pr.civil¾. -art.1104 alin.2 Cod civil; ën materie comercial¾ competenßa teritorial¾ a instanßei se stabile¿te ”n baza art.5 ¿i 10 din Codul de procedur¾ civil¾, revenind reclamantului dreptul de a alege ”ntre mai multe instanße deopotriv¾ competente. Prin derogare de la art.1104 din Codul civil, art.59 din Codul de comerß, prevede c¾ atunci c‰nd nu exist¾ clauz¾ expres¾ locul execut¾rii contractului este acela unde ”¿i are stabilimentul comercial cel ce se oblig¾. (Curtea de Apel Pite¿ti Ðdecizia nr.70/R-C din 30 ianuarie  2009) Prin cererea ”nregistrat¾ la 19 septembrie 2008, creditoarea S.C. ăD.I.Ó S.R.L. a chemat ”n judecat¾ pe debitoarea S.C. ăM.Ó S.R.L. pentru emiterea unei ordonanße de plat¾ a sumei de 300.000 lei. ën motivare s-a ar¾tat c¾ ”ntre p¾rßi s-a ”ncheiat la 28 mai 2008 un contract de furnizare prin care creditoarea se obliga s¾ livreze debitoarei un num¾r de 1.252 buc¾ßi anvelope. ën acela¿i contract p¾rßile au convenit c¾ ”n cazul ”n care achizitorul va cump¾ra anvelopele de la un alt furnizor, va pl¾ti actualei creditoare 300.000 lei cu titlu de penalitate. Cum aceast¾ clauz¾ penal¾ a devenit operant¾, iar creanßa creditoarei este cert¾, lichid¾ ¿i exigibil¾ sunt incidente dispozißiile O.U.G. nr.119/2007 pentru emiterea unei ordonanße de plat¾. La 16 octombrie 2008, debitoarea a formulat ”nt‰mpinare prin care a invocat at‰t ap¾r¾ri de fond, c‰t ¿i excepßia necompetenßei teritoriale a Tribunalului Comercial Arge¿, susßin‰nd c¾ obligaßia nu a luat na¿tere ”n Pite¿ti ¿i nu sunt incidente prevederile art.10 pct.4 din Codul de procedur¾ civil¾. Prin sentinßa comercial¾ nr.991/C/2008, Tribunalul Comercial Arge¿ ¿i-a declinat competenßa de solußionare ”n favoarea Tribunalului Giurgiu reßin‰nd ca ”ntemeiat¾ excepßia necompetenßei teritoriale. ën susßinerea acestei concluzii s-a ar¾tat c¾ p‰r‰ta are sediul la Giurgiu, menßiunea potrivit c¾reia contractul s-a ”ncheiat la Pite¿ti nu este semnat¾ ¿i ¿tampilat¾ de debitoare, iar locul pl¾ßii nu este nici el la Pite¿ti ”n condißiile ”n care plata urma s¾ se fac¾ prin fil¾ C.E.C., deci banca pl¾titoare se afla la sediul debitoarei. ëmpotriva acestei sentinße a declarat recurs creditoarea, pentru motive ”ncadrabile ”n dispozißiile art.304 pct.9 Cod procedur¾ civil¾. Examin‰nd criticile formulate, s-a constatat c¾ ele sunt fondate, pentru cele de mai jos. Raporturile invocate de reclamant¾ drept cauz¾ juridic¾ a pretenßiilor sale sunt raporturi de drept comercial decurg‰nd dintr-un contract intitulat ca fiind de furnizare, dar care are caracteristicile unui contract de v‰nzare-cump¾rare, ”n care ambele p¾rßi au calitatea de comercianßi, iar bunul ce face obiectul convenßiei ßine de activitatea desf¾¿urat¾ de acestea (art.3 ¿i 56 din Codul comercial). Fiind un raport de drept comercial, ce ”¿i are izvorul ”ntr- un contract, creditoarea a ”nßeles s¾ invoce dispozißiile O.U.G. nr.119/2007 ¿i judecata s¾ se fac¾ dup¾ regulile instituite de acest act normativ. Potrivit art.5 din ordonanß¾, ăCererea privind creanßa de plat¾ a preßului se depune la instanßa competent¾ pentru judecarea fondului cauzei ”n prim¾ instanß¾Ó. A¿adar, competenßa de solußionare a unei cereri ”ntemeiat¾ pe dispozißiile O.U.G. nr.119/2007 revine instanßei care ar fi avut competenßa s¾ solußioneze fondul pricinii. ën conformitate cu prevederile art.5 din Codul de procedur¾ civil¾, de principiu, sub aspect teritorial competenßa se stabile¿te ”n raport de domiciliul p‰r‰tului, regul¾ de la care actul normativ prevede c¾ se poate deroga potrivit altor prevederi legale, printre care ¿i cele de la art.10 unde ”n alin.1 la pct.1 se dispune c¾ cererile privitoare la executarea sau desfiinßarea unui contract revin instanßei locului prev¾zut ”n contract pentru executarea obligaßiei. La pct.4 din acela¿i articol, se arat¾ c¾ ”n cazul cererilor privitoare la obligaßii comerciale, competenßa revine instanßei locului unde obligaßia a luat na¿tere sau cea a locului pl¾ßii. Alegerea atunci c‰nd mai multe instanße sunt deopotriv¾ competente revine reclamantului, a¿a cum prevede art.12 din Codul de procedur¾ civil¾. S-a impus, a¿adar, s¾ se stabileasc¾ dac¾ Tribunalul Comercial Arge¿ era competent teritorial s¾ solußioneze cauza de faß¾ ”n raport de locul na¿terii obligaßiei, al execut¾rii acesteia sau al pl¾ßii. ën materie comercial¾ executarea obligaßiilor este parßial diferit¾ de cea reglementat¾ de Codul civil. ën dreptul civil potrivit art.1104 Cod civil, plata se face la locul ar¾tat ”n contract sau la domiciliul debitorului, deci ea este cherabil¾, iar ”n materie de v‰nzare se face la locul pred¾rii obiectului convenßiei. Aceste reguli, a¿a cum s-a ar¾tat, au suferit ”n dreptul comercial modific¾ri adaptate ¿i impuse de nevoile, tradißia ¿i uzurile traficului comercial, modific¾ri ce se reg¾sesc ”n art.59 din Codul de comerß. Potrivit acestui text de lege, orice obligaßiune comercial¾ trebuie s¾ fie executat¾ la locul ar¾tat ”n contract, la cel care rezult¾ din natura operaßiunii ori din intenßia p¾rßilor contractante. ăën lips¾ de o clauz¾ expres¾, contractul trebuie s¾ fie executat ”n locul unde cel ce s-a obligat ”¿i avea stabilimentul s¾u comercial sau cel pußin domiciliul ori re¿edinßa la formarea contractuluiÓ. ën concluzie, atunci c‰nd p¾rßile nu convin nimic cu privire la locul execut¾rii contractului sub ambele lui aspecte, acesta se determin¾ ”n funcßie de sediul debitorului. Cum ”n cauz¾, contractul invocat nu conßine clauze privind locul execut¾rii contractului, s-a f¾cut aplicarea dispozißiilor art.59 alin.2 din Codul comercial, deci acesta s-a determinat dup¾ sediul furnizorului-v‰nz¾tor. Aceast¾ statuare este susßinut¾ de faptul c¾ el este debitorul obligaßiei reglementate din contract, aceea de livrare a unor anvelope, iar celelalte clauze, printre care ¿i cea de plat¾ a unor penalit¾ßi, sunt numai accesorii ale obligaßiei principale. Faß¾ de toate aceste elemente, reßin‰nd c¾ sediul debitoarei este ”n Pite¿ti, c¾ p¾rßile nu au convenit expres asupra locului de executare a obligaßiilor, c¾ sunt incidente dispozißiile art.59 alin.2 din Codul comercial, iar valoarea pretenßiilor este de peste 100.000 lei, s-a apreciat c¾ Tribunalul Comercial Arge¿ era una din instanßele competente teritorial s¾ solußioneze cauza. ën concluzie, s-a reßinut c¾ recursul este fondat ¿i el a fost admis ¿i, ”n baza art.312 alin.2 din Codul de procedur¾ civil¾, a fost casat¾ sentinßa ¿i trimis¾ cauza pentru continuarea judec¾ßii la aceast¾ instanß¾.