Dosar nr. 25256/3/2013
SENTINŢA CIVILĂ NR. 286
Şedinţa publică din data de 23.01.2015
Completul constituit din :
Preşedinte : A M A
Grefier : I-G A
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta SC B R SRL, in contradictoriu cu parata SC E R SRL, având ca obiect pretenţii.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din 09 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată sub numărul 25256/3/2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, reclamanta SC B R SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E R SRL la plata contravalorii lipsei de folosinţă aferente utilajelor agricole, proprietatea reclamantei, în cuantum de 4.005.000 lei calculate pentru perioada 30.09.2009-10.07.2013 precum şi în continuare până la momentul plăţii efective, la plata dobânzii legale aferentei şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34/02.09.2009 şi predarea-primirea corespunzătoare a tuturor utilajelor agricole care fac obiectul contractului. Predarea utilajelor s-a realizat în baza proceselor-verbale de predare-primire succesiv încheiate în luna septembrie 2009. La data de 11.09.2009 reclamanta a predat pârâtei un tractor cu titlu de împrumut aşa rezultă din procesul-verbal de predare-primire semnat de ambele părţi predat în perioada de service a unui tractor ce forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Ulterior efectuării verificărilor aferente a activităţii de service, reclamanta a predat către pârâtă tractorul agricol iniţial contractat. În aceste condiţii tractorul împrumutat pe perioada verificării celui iniţial se impunea a fi restituit SC B R SRL, nemaiexistând un temei pentru deţinerea acestuia de către Euro Rin. Cu toate acestea, pârâta nu a restituit Tractorul TG 285 oferit cu titlu de împrumut.
Corespunzător Contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, pârâta şi-a asumat obligaţia de a achita în integralitate preţul Utilajelor agricole, stipulat în cuprinsul art.8 din Contractul de vânzare-cumpărare, în modalităţile şi termenele stabilite de către părţi în cuprinsul art.9, însă această obligaţie contractuală stabilită în mod expres de părţi (care este totodată o obligaţie principală şi de esenţa unui contract de vânzare-cumpărare) nu a fost îndeplinită niciodată de către E R.
Raportat la neachitarea preţului expres prevăzut contractual, aspect recunoscut şl confirmat inclusiv de către E R, transpare cu evidenţă utilizarea şi folosirea vădit nelegală de către E R Utilajelor agricole, de la momentul predării corespunzătoare a fiecăruia dintre acestea, astfel cum aceste momente au fost evidenţiate în mod distinct supra.
Pentru cuantificarea temporală a lipsei de folosinţă a Utilajelor agricole, SC B R SRL a menţionat ca dată de referinţă pentru începutul lipsei de folosinţă a Utilajelor agricole, data celei din urmă predări din luna septembrie 2009, respectiv data de 30.09.2009.
Neachitarea de către E R a preţului aferent contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la obligaţia E R de achitare a preţului contractual în cuantum total de 664.695,92 de Euro, Contractul de vânzare-cumpărare stabilea în mod clar datele la care Euro Rin trebuia să achite fiecare rată contractuală de preţ.
Astfel, E R a achitat avansul stabilit contractual şi parţial prima rată contractuală. În acest sens, E R a încălcat obligaţia esenţială care incumbă cumpărătorului parte într-un contract de vânzare-cumpărare, respectiv achitarea preţului stabilit în mod expres.
SC B R SRL si-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi astfel a predat încă din anul 2009 Utilajele agricole către E R.
Astfel, rezultă fără putinţă de tăgadă că, urmare a neachitării preţului de către pârâta Euro Rin, SC B R SRL a fost lipsită atât de folosinţa Utilajelor agricole, cât şi de contravaloarea preţului corespunzător acestora şi neachitat de către E R.
Rezerva dreptului de proprietate asupra utilajelor agricole ce formau obiectul contractului de vânzare-cumpărare. În conformitate cu prevederile art. 3 din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi „Transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face după achitarea integrală a bunurilor descrise în Anexa 1 şi 2 la prezentul contract’.
Astfel, prin introducerea clauzei privind rezerva dreptului de proprietate, prevăzută de dispoziţiile art.3 din Contractul de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra utilajelor livrate cumpărătorului, respectiv Euro Rin, dar neachitate de către acesta, a rămas în continuare în patrimoniul subscrisei, de la momentul predării Utilajelor agricole, inclusiv în prezent. Transmiterea dreptului de proprietate putea să opereze exclusiv şi numai în măsura achitării integrale a preţului corespunzător acestor utilaje, la fiecare moment al ratelor stabilite de părţi.
Astfel, deşi pârâta nu a achitat în integralitate preţul corespunzător Utilajelor procurate de SC B R SRL, aceasta a păstrat şi a continuat să folosească în mod nelegal bunurile proprietatea societăţii noastre.
Euro Rin a refuzat returnarea către SC B R SRL a Utilajelor agricole urmare a neachitării ratelor contractuale, obligaţie stabilită în mod expres prin intermediul art. 32 din Contractul de vânzare-cumpărare.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Contractul de vânzare-cumpărare „în cazul în care Cumpărătorul întârzie cu mai mult de 15 zile achitarea către Vânzător a oricăreia dintre obligaţiile de plată devenite exigibile, prezentul contract se consideră desfiinţat de plin drept, fără somaţie sau vreo altă formalitate prealabilă şi fără a fi necesară intervenţia unei instanţe judecătoreşti sau arbitrate, iar Cumpărătorul, consimţind că în această situaţie va pierde sumele achitate (avans şi alte rate achitate) care îi vor reveni Vânzătorului cu titlu de daune interese şi va preda bunurile ce fac obiectul prezentului contract în termen de 3 zile sub sancţiunea plăţii de penalităţi în cuantum de 1% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.
Ca atare, prin chiar prevederile contractuale, părţile au reglementat situaţia neexecutării de către cumpărător a obligaţiei de plată a ratelor, integral şi la termenele expres stabilite. În condiţiile în care neexecutarea de către cumpărător producea per se în patrimoniul SC BR SRL un prejudiciu, modalitatea de acoperire a acestuia era aceea asumată de părţi (inclusiv de către pârâtă), în sensul pierderii dreptului de a solicita restituirea sumei achitate cu titlu de avans, precum şi obligaţia imediată de a restitui posesia Utilajelor agricole.
Prin încălcarea şi a acestei obligaţii, modalitatea contractuală de remediu al neexecutării de către cumpărător a obligaţiei de plată a preţului contractual a devenit ineficientă. Refuzul pârâtei E R de a achita ratele de preţ, în cuantumul şi la momentele expres prevăzute în Contractul de vânzare-cumpărare, coroborat cu refuzul aceleiaşi pârâte de a restitui posesia Utilajelor agricole (care, în lipsa achitării întocmai şi la timp a ratelor de preţ, nu mai puteau conferi nici măcar aparenţa unei detenţii legitime) a determinat crearea în patrimoniul SC B R SRL a unui prejudiciu constând, pe de o parte, în lipsa preţului contractual, iar pe de altă parte, şi a unei contravalori efective a folosinţei Utilajelor agricole de către pârâtă. Perpetuarea, respectiv refuzul continuu al pârâtei în sensul (i) neachitării preţului şi, corelativ, (ii) folosirea Utilajelor agricole au determinat un prejudiciu care continuă să crească inclusiv la momentul formulării prezentei cereri.
Demersurile SC B R SRL în vederea stopării utilizării nelegale de către E R a utilajelor agricole şi deprecierii accelerate a acestora, instituirea sechestrului judiciar asupra utilajelor agricole. Având în vedere neachitarea de către E R a preţului corespunzător Utilajelor agricole, respectiv folosirea nelegală a acestor bunuri aflate în proprietatea subscrisei şi, totodată, refuzul restituirii acestor utilaje de către Euro Rin, pentru a stopa folosirea abuzivă a bunurilor proprietatea SC B R SRL, s-a procedat la formularea unei cereri privind instituirea unui sechestru judiciar asupra Utilajelor agricole. Această cerere a format obiectul Dosarului nr. 51078/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă. Prin încheierea de şedinţă din data de 06.10.2011 (Anexa nr.4), Tribunalul Bucureşti a admis cererea SC B R SRL şi a încuviinţat instituirea unui sechestru judiciar asupra bunurilor. Curtea de Apel Bucureşti a validat această soluţie, respingând recursul formulat de către E R.
La data de 30.11.2011, executorul judecătoresc competent a procedat la instituirea sechestrului judiciar cu privire la Utilajele agricole proprietatea subscrisei, acestea aflându-se şi în acest moment în paza juridică a administratorului sechestru. Practic, la această dată, Utilajele agricole au fost scoase, prin intermediul forţei executorii a statului, de sub folosirea abuzivă şi nelegitimă a pârâtei.
Imposibilitatea SC B R SRL de a achita taxa de timbru la valoarea totală a Utilajelor agricole (respectiv, la nivelul preţului contractual de 664.695,92 de Euro) a determinat anularea cererii principale (al cărei accesoriu necesar era cererea de sechestru judiciar) şl, totodată, a determinat Euro Rin să formuleze o cerere de încetare a sechestrului judiciar. În acelaşi timp, Euro Rin notifica administratorul sechestru cu privire la restituirea de către acesta, către Euro Rin, a Utilajelor agricole, intenţia pârâtei de a redobândi şi continua o folosire abuzivă a acestora fiind expres şi concret manifestată.
Dată fiind această situaţie de fapt, singurul remediu juridic al SC B R SRL pentru a preîntâmpina o nouă folosire abuzivă a Utilajelor de către pârâtă a fost acela al unei noi cereri de instituire/prelungire a sechestrului iniţial instituit.
În mod corespunzător, prin Hotărârea pronunţată la data de 24.04.2012 (Anexa nr. 5), instanţa de judecată a admis cererea SC B R SRL şi a dispus instituirea sechestrului judiciar. Curtea de Apel Bucureşti a validat şi această soluţie, respingând recursul formulat de către Euro Rin.
Astfel, de la momentul instituirii sechestrului judiciar iniţial asupra Utilajelor agricole, respectiv din data de 30.11.2011, Utilajele agricole au fost în paza juridică a administratorului sechestru numit de către instanţa de judecată.
Precizare prealabilă cu privire la competenta teritorială a instanţei de judecată în cuprinsul art.24 din Contractul de vânzare-cumpărare se menţionează expres împrejurarea potrivit cu care „Litigiile care vor apărea în derularea acestui contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă ori în caz de neînţelegere prin acţiune la organele judecătoreşti ale vânzătorului”.
Rezultă că părţile, din chiar momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare au agreat alegerea instanţei competente, respectiv aceea de la sediul SC B R SRL, care aveam calitatea de vânzător.
Alegerea prin contract a instanţei competente transformă competenţa alternativă într-o competenţă exclusivă, aceasta fiind, de altfel, voinţa părţilor contractante cu privire la un aspect asupra căruia legea permite derogări de la normele de procedură.
Astfel, având în vedere faptul că prezenta cerere de chemare în judecată, prin care SC B R SRL solicită obligarea Euro Rin la plata contravalorii lipsei de folosinţă a Utilajelor argricole derivă din neexecutarea culpabilă de către Euro Rin a obligaţiilor expres stabilite contractual, urmează ca dispoziţiile contractuale cu privire la instanţa de judecată competentă din punct de vedere teritorial să se aplice în mod corelativ.
Pe cale de consecinţă, instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial este Tribunalul Bucureşti.
Obligaţia E R de a achita SC B R SRL contravaloarea lipsei de folosinţă a utilajelor agricole. În cauză sunt îndeplinite toate condiţiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei Euro Rin, cu privire la plata contravalorii dreptului de folosinţă asupra Utilajelor agricole, exclusiv ca urmare a nerespectării de către Euro Rin a obligaţiei de plată a preţului stabilit contractual şi corelativ, folosirea nelegală a Utilajelor agricole în lipsa oricărui temei juridic care să poată justifica folosirea acestor bunuri aflate în mod legal în proprietatea SC B R SRL.
În literatura de specialitate s-a statuat în sensul că angajarea răspunderii contractuale este circumscrisă de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: Existenţa unei fapte ilicite – respectiv o acţiune sau inacţiune prin care se încalcă o anumită obligaţie contractuală, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv; Existenţa unui prejudiciu patrimonial; Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – respectiv prejudiciul patrimonial să fie urmarea directă a săvârşirii faptei ilicite; Fapta ilicită să fie săvârşită cu vinovăţie; Fapta ilicită constând în neexecutarea de către Euro Rin a obligaţiilor asumate prin Contractul de vânzare-cumpărare.
Astfel cum rezultă în mod expres din cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare, obligaţiile celor două părţi nu beneficiau de executare simultană.
In mod legal, SC B R SRL si-a îndeplinit cu bună-credinţă obligaţia de predare a Utilajelor agricole ce formau obiectul Contractului de vânzare-cumpărare imediat ulterior încheierii acestuia, lucru certificat de Procesele verbale de predare menţionate.
Contrar dispoziţiilor contractuale şi în mod vădit nelegal, Euro Rin nu şi-a respectat obligaţia de plată a preţului, astfel cum aceasta a fost detaliată în cuprinsul Contractului do vânzare-cumpărare şi, mai mult decât atât, a beneficiat în mod abuziv de folosinţa Utilajelor agricole aflate în mod legal în proprietatea SC B R SRL.
Rezultă că neplata preţului aferent Utilajelor agricole, folosirea acestora în mod abuziv şi corelativ privarea subscrisei de dreptul de folosinţă asupra acestora îmbracă forma unei fapte ilicite. Altfel spus, cauza generatoare a ilicitului contractul a fost reprezentată de încălcarea gravă de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului contractual. Prin cumularea, alături şi în continuarea acestui ilicit, a refuzului de restituire a bunurilor, precum şi a unei folosinţe continue a acestora, se conturează în mod clar sfera şi întinderea prejudiciului subscrisei.
De esenţa unui contract de vânzare-cumpărare cu plata preţului în rate este că folosinţa bunului de către cumpărător, pe toată perioada de la încheierea contractului şi până la achitarea întocmai şi la timp a ultimei rate este conferită exclusiv şi numai în măsura respectării cuantumului şi a termenului de plată a fiecărei rate. Numai printr-o asemenea achitare întocmai şi la timp a fiecărei rate de preţ, cumpărătorul se putea prevala de un drept de folosinţă legitim al bunului cumpărat cu plata preţului în rate.
Drept urmare, nerespectarea obligaţiei de achita întocmai şi la timp a unei rate contractuale produce efectul dispariţiei legitimităţii folosinţei bunului. Fiecare rată de preţ are, prin însăşi modalitatea de reglementare a mecanismului contractual, prerogativa de a „legitima”, prin plata integrală şi la termen a ratei, folosinţa bunului respectiv.
Rezultă că, în lipsa achitării corespunzătoare a preţului contractual, E R nu putea beneficia de folosinţa unor bunuri asupra cărora nu deţinea un drept legal.
Mai mult decât, refuzul E R de a preda Utilajele agricole către subscrisa conturează fapta ilicită care a condus la prejudiciul reprezentat de contravaloarea dreptului de folosinţă asupra Utilajelor agricole de la data de 30.09.2009 şi până în prezent.
Prejudiciul suferit de SC B R SRL constând în contravaloarea dreptului de folosinţă asupra Utilajelor agricole, urmare a faptei ilicite săvârşite de către E R.
Prejudiciul suferit de SC B R SRL ca urmare a faptei ilicite a E R, constând în neplata preţului Utilajelor agricole şi folosirea acestora în mod abuziv este reprezentat atât de contravaloarea lipsei de folosinţă asupra Utilajelor agricole, calculate de la momentul predării acestora, cât şi de deprecierea morală a acestora, calculate de asemenea de la momentul predării tuturor acestor bunuri.
În acest sens, SC B R SRL a predat pârâtei utilaje noi, de o valoare însemnată, chiar şi în prezent. Raportat la momentul septembrie 2009, SC B R SRL a pus la dispoziţia E R utilaje cu o valoare de 664.695,92 de Euro, nu a primit nici măcar un sfert din preţul acestora, iar E R a folosit aceste Utilaje în mod nestingherit. Astfel că, la momentul 30.11.2011, sechestrul judiciar a fost instituit asupra unor Utilaje care nu mai erau noi şi fuseseră folosite de pârâtă.
Mai mult, punerea sub sechestru judiciar a Utilajelor agricole a avut beneficiul strict al stopării concrete a folosinţei abuzive a bunurilor de către E R. În egală măsură, prin însuşi efectul indisponibilizării acestor bunuri (eminamente aferent instituţiei sechestrului judiciar), SC B R SRL nu a fost în măsură a recupera, măcar în parte, prejudiciul suferit, în condiţiile în care regimul sechestrului judiciar nu permite folosinţa bunurilor (respectiv, o eventuală arendare a acestora către un terţ) dar nici măcar o folosinţă a SC B R SRL, indisponibilizarea acestora (necesară pentru a stopa abuzul flagrant al E R) a dus la creşterea prejudiciului iniţial suferit, prin imposibilitatea legală de a folosi în orice mod Utilajele agricole. Iminentă acestei indisponibilizări, deprecierea Utilajelor agricole este un factor suplimentar de augmentare a cuantumului acestui prejudiciu.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, respectiv fapta ilicită a determinat producerea prejudiciului
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită, constând în neexecutarea de către Euro Rin a obligaţiilor contractuale şi prejudiciul suferit de SC B R SRL rezultă în mod evident. Astfel, neplata de către pârâtă a preţului Utilajelor agricole predate de SC B R SRL acesteia si, pe cale de consecinţă, folosirea acestora în mod nelegal, cu consecinţa privării SC B R SRL de dreptul de folosinţă asupra acestora a cauzat în mod direct şi nemijlocit prejudiciul din patrimoniul SC B R SRL.
Fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie, neexistând nicio cauză de exonerare de răspundere în ceea ce priveşte vinovăţia pârâtei E R, în situaţia angajării răspunderii civile contractuale, operează o prezumţie de vină, atât timp cât debitorul obligaţiei neexecutate nu dovedeşte existenţa unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
În acest sens, dispoziţiile art. 1082 C.Civ. precizează că „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.” Din acest punct de vedere, nu există nicio cauză de exonerare de răspundere de natură a justifica neexecutarea de către pârâtă atât a obligaţiei de plată a preţului, cât şi a celei de restituire a Utilajelor agricole folosite în mod abuziv şi nelegal şi în lipsa oricărui titlu care să justifice un drept asupra acestora.
Simpla atitudine a pârâtei, care a încercat cu obstinaţie să reintre (odată legalitatea restabilită prin instituirea sechestrului judiciar) în folosinţa bunurilor, manifestând expres intenţia de a nu achita preţul contractual circumscrie factorul subiectiv al unei vinovăţii, caracterizate prin intenţie directă.
Asumarea şi recunoaşterea neexecutării unei obligaţii esenţiale a oricărui cumpărător, urmărirea/prefigurarea obţinerii unui avantaj material din chiar faptul neexecutării acestei obligaţii, încălcarea ulterioară a altor norme de drept, prin refuzul de a se conforma legalităţii rezultă din întregul parcurs procesual şi exclud o culpă, indiferent de orice alte circumstanţe.
Contravaloarea lipsei de folosinţă a utilajelor agricole şi modul de calcul aferent fircăruia dintre utilajele agricole.
Cu privire la suma de 4.005.000 lei solicitată de SC B R SRL ca şi contravaloare a lipsei de folosinţă asupra Utilajelor agricole, în cele ce urmează vom detalia punctual modul de calcul cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţă pentru fiecare dintre Utilajele agricole.
De asemenea, aceste calcule, aferente fiecăruia dintre Utilajele agricole, au fost efectuate în moneda euro si transformate în lei la un curs mediu 1 euro B 4 lei.
În calculele efectuate de SC B R SRL au fost avute în vedere valorile medii cu privire la perioada de lucru/suprafata lucrată a fiecăruia dintre Utilajele agricole într-un an de zile, raportat la valorile furnizate de producătorii Utilajelor agricole şl cererea de pe piaţa de profil corespunzătoare acestora.
Totodată, calculele au avut în vedere o perioadă de 45 de luni (septembrie 2009 – iulie 2013).
Solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În drept cererea a fost întemeiata pe dispoziţiile art. 194 C.pr.civ., precum şi toate textele de lege la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei cereri.
Prin întâmpinare pârâta a S.C. E R S.R.L., a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de S.C. B R S.R.L. ca nefondată.
Pe cale de excepţie invocă inadmisibilitatea acţiunii formulate având în vedere dispoz. art. 32 din contractul nr. 34/02.09.2009.
Astfel, prin prezenta acţiune se solicită anumite daune interese contractuale ca urmare a neplăţii preţului de către subscrisa.
Prin art. 32 din contract, părţile au stabilit de comun acord modul în care cumpărătoarea va răspunde pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de plată a preţului. Astfel, în acest caz, contractul se desfiinţează de plin drept, iar cumpărătorul pierde sumele deja achitate cu titlu de preţ, ce rămân în patrimoniul vânzătorului cu titlu de daune interese şi are obligaţia să predea bunurile în termen de 3 zile sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 1% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.
Or, câtă vreme părţile au stabilit expres contravaloarea prejudiciului suferit de vânzătoare, acesta fiind acoperit pe de o parte prin reţinerea sumelor achitate de cumpărător şi pe de altă parte prin aplicarea unor penalităţi de 1% din valoarea contractului pe zi de întârziere în cazul nepredării utilajelor către vânzător, reclamanta nu poate solicita şi invoca alte modalităţi de atragere a răspunderii contractuale.
Faptul că prin acţiunea chiar a reclamantei care a instituit sechestrul judiciar asupra utilajelor/a lăsat fără aplicabilitate art. 32 cu privire la obligaţia de predare a acestora, nu ne poate fi nouă imputată.
Faţă de aceste considerente, având în vedere cele de mai sus, solicităm respingerea cererii de ţ chemare in judecată ca inadmisibilă.
In cazul în care instanţa consideră că această apărare a noastră nu este o excepţie, ci o apărare de fond, solicităm să o aveţi în vedere la judecata pe fond a cauzei.
În fapt, S.C. E R S.R.L. în calitate de cumpărător şi S.C. B R S.R.L. în calitate de vânzător au încheiat contractului de vânzare-cumpărare nr. 34/02.09.2009 privind achiziţionarea unor utilaje agricole cu plata preţului în rate şi dobândirea dreptului de proprietate de către cumpărător după achitarea integrală a bunurilor..
Potrivit cap. 2 din contract, S.C. B R S.R.L. s-a obligat la furnizarea către S.C. E R S.R.L. a unor utilaje agricole, printre care şi o semănătoare Great Plains cu lăţimea de 6 m.
Având în vedere complexitatea utilajului, vânzătorul şi-a asumat şi obligaţia de a supraveghea punerea în funcţiune a utilajului şi de acorda asistenţă tehnică şi service pentru efectuarea semănătorilor de toamnă.
In toamna anului 2009, pârâta a înfiinţat şi semănat cultura de rapiţă cu această semănătoare şi cu asistenţa reprezentanţilor S.C. B R S.R.L.
În primăvara anului 2010 după topirea zăpezii, s-a observat că întreaga cultură de 667,86 ha este compromisă, rapiţa semănată cu utilajul achiziţionat de la societatea reclamantă fiind răsărită foarte rar şi doar pe anumite porţiuni.
Luând legătura cu reprezentanţii furnizorului, pârâta a aflat de la aceştia că la data livrării semănătorii, S.C. B R S.R.L., din neglijenţă, nu a predat şi montat angrenajul pentru seminţe mici, iar înfiinţarea culturii de rapiţă s-a făcut cu angrenajul de seminţe mari.
Urmare a solicitării pârâtei, abia în luna martie a anului 2010 S.C. B R S.R.L. şi-a îndeplinit obligaţia de a livra şi monta pe utilajul vândut angrenajul pentru seminţe mari.
In acest sens a fost încheiat procesul-verbal din data de 31.03.2010.
Reclamanta nu şi-a executat în mod corespunzător obligaţiile contractuale, fapt ce a cauzat un important prejudiciu S.C. E R S.R.L.
Fata de această împrejurare, S.C. E R S.R.L. a suspendat plata preţului pentru utilajele agricole achiziţionate şi a formulat acţiune în pretenţii în contra S.C .B S.R.L., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI a Civilă sub nr.25442/3/2011, pentru neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către vânzător şi recuperarea prejudiciului produs de reclamanta.
Tribunalul Bucureşti a constatat că S.C. B R S.R.L. nu şi-a executat la termen (09.09.2009) obligaţia de a livra semănătoarea cu toate componentele necesare şi pentru cultivarea rapiţei, respectiv a unei distribuitoare pentru seminţe mici şi accesoriile aferente.
Tribunalul a mai constatat şi că, la data punerii în funcţiune a semănătoarei şi pregătirii acesteia pentru cultura de rapiţă (09.09.2009), S.C. B S.R.L. avea obligaţiile de a efectua un instructaj cu privire la funcţionarea, reglarea utilajului şi de a o informa pe S.C. E R S.R.L. că exista un dispozitiv separat afectat exclusiv însămânţării seminţelor mici pe care nu-1 livrase sau că, pentru însămânţarea cu cutia pentru seminţe mari se putea face numai cu efectuarea anumitor reglaje speciale, precum şi de a-i preda cărţile tehnice ale utilajului.
Având în vedere acestea, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI a Civilă, a admis acţiunea formulată de S.C. E R S.R.L. în dosarul nr. 25442/3/2011 şi a dispus obligarea S.C. B R S.R.L. la plata sumei de 3.958.534 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 19.08.2010 şi până la achitarea integrală a debitului.
În aceste condiţii, din luna iunie 2010 (data la care parata ar fi putut să recolteze rapiţa semănată cu utilajul vândut de reclamantă) între cele două societăţi există datorii reciproce certe, lichide şi exigibile având ca obiect sume de bani între care operează compensaţia legală ca mod de stingere a obligaţiilor până la concursul celei mai mici dintre ele.
Astfel, creanţa S.C. E R S.R.L. este în cuantum mai mare şi ca efect al compensaţiei, obligaţia sa de a plăti restul preţului se stinge în totalitate, nemaiavând nicio datorie faţă de SC B SRL.
Pretenţiile formulate de S.C. B S.R.L. prin cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul invocat, culpa şi legătura de cauzalitate.
In ceea ce priveşte fapta ilicită, in cadrul răspunderii civile contractuale, fapta ilicită reprezintă acţiunea sau inacţiunea unei părţi ce reprezintă o încălcare a unei obligaţii contractuale.
In speţă, reclamanta consideră că fapta ilicită a paratei consta în neplata preţului şi, în consecinţă, nepredarea bunurilor.
Ambele obligaţii invocate nu au fost încălcate de parata, atât în considerarea efectelor juridice pe care le implică compensaţia legală între obligaţiile reciproce ale S.C. E R S.R.L şi S.C. B S.R.L., cât şi în considerarea dispoziţiilor art. 32 din contract în ceea ce priveşte predarea bunurilor.
Astfel, in ceea ce priveşte neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către S.C. E R S.R.L., urmare a compensaţiei legale între obligaţiile reciproce existente între cele două societăţi, S.C. E R S.R.L. nu mai datorează nimic către S.C B S.R.L., obligaţia sa stingându-se în integralitate.
Dacă obligaţia de plată a preţului se consideră executată, S.C. E R S.R.L. dobândeşte dreptul de proprietate asupra utilajelor agricole prin îndeplinirea condiţiei suspensive ce afecta transferul dreptului de proprietate, respectiv achitarea în integralitate a bunurilor, potrivit ari. 3 din contractul de vânzare-cumpărare:
„Transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face după achitarea integrală a bunurilor descrise în Anexa 1 şi 2 la prezentul contract”.
Astfel, nu se mai poate pune problema rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare pentru neexecutarea obligaţiei de plată de către cumpărător şi nici problema stăpânirii abuzive sau nelegale a bunurilor.
Prin îndeplinirea condiţiei suspensive a plăţii integrale a preţului, S.C E R S.R.L. devine proprietar al bunurilor cu efect retroactiv, de Ia momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât, perioada cât S.C E R S.R.L. a mai stăpânit bunurile a fost legală, manifestare exterioară a prerogativelor posesiei şi folosinţei specifice dreptului de proprietate:
Efectele compensaţiei legale se produc şi ele retroactiv, de la momentul existenţei celor două datorii reciproce, respectiv primăvara anului 2010, chiar dacă aceasta este constatată ulterior.
In ceea ce priveşte obligaţia de a preda bunurile, după cum s-a menţionat, art. 32 din contract prevede expres că obligaţia de a preda bunurile se naşte în sarcina cumpărătorului dacă intervine rezoluţiunea de drept a contractului, în termen de 3 zile, fără să fie menţionat data de la care curg cele 3 zile.
Or, aşa cum s-a arătat, contractul nu este rezoluţionat pentru că preţul a fost achitat prin compensare legală şi termenul de 3 zile nu a început să curgă.
Mai mult, chiar dacă termenul de 3 zile ar fi început să curgă, parata a fost în imposibilitate de a executa obligaţia de predare a bunurilor având în vedere că acestea au fost luate din detenţia noastră prin intermediul unui executor judecătoresc în executarea sechestrului judiciar.
În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de S.C. B S.R.L. prin lipsa de folosinţă a utilajelor agricole.
Prin art.32 din contract, părţile au prevăzut expres cuantumul prejudiciului suferit de vânzător în cadrul nepredării utilajelor, respectiv 1% din valoarea contractului.
Or prejudiciul invocat de reclamantă are altă natură şi altă valoare, fiind neîntemeiată şi necontractuală această solicitare. Prevederile art. 31 din contract se referă expres la daune provenind din neplata preţului, obligaţie distinctă de ce a nepredării bunurilor.
In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate
Reclamanta invocă faptul că parata a încălcat două obligaţii: neplata preţului şi nepredarea bunurilor, dar îşi conturează prejudiciul exclusiv ca urmare a lipsei de folosinţă a utilajelor şi nu a sumelor de bani ce trebuiau achitate de parata.
Or, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a preţului, legătura de cauzalitate directă între încălcarea acestei obligaţii şi prejudiciul provenit din lipsa de folosinţă, lipseşte cu desăvârşire.
În ceea ce priveşte culpa, atâta vreme cât exista o creanţă mai mare a paratei asupra reclamantei, plata ratelor s-a realizat prin compensaţie legală. De asemenea, în perioada 30.11.2011 – prezent, utilajele agricole sunt puse sub sechestru judiciar în paza reclamantei B R, tocmai pentru a nu putea fi folosite de niciuna dintre părţi. Sechestrul judiciar este instituit în baza unui alt proces iniţiat de S.C. B R S.R.L. prin care solicita instanţei să constate dreptul lor de proprietate asupra utilajelor, invocând şi în acel dosar neachitarea preţului.
Astfel, iniţial s-a dispus sechestru judiciar în dosarul nr. 51078/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, în baza acţiunii în constatare iniţiate de S.C. B R S.R.L. în dosarul nr. 49257/3/2011 anulată de instanţă ca netimbrată.
Ulterior, în dosarul nr.51078/3/2011 instanţa constată încetat sechestrul judiciar şi în data de 24.04.2012 în dosarul nr. 8129/3/2012 dispune un nou sechestru judiciar asupra utilajelor având la baza o nouă acţiune în constatarea dreptului de proprietate formulată de S.C. I R S.R.L. dosarul nr.7268/3/2012.
Toate cererile de sechestru judiciar au fost formulate de S.C. B R S.R.L., această societate având în prezent paza juridică a utilajelor agricole.
În prezent, dosarul nr.7268/3/2012 este suspendat în temeiul art.244 pct. 1 din vechiul CPC până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 25442/3/2011 în care noi deja am obţinut o sentinţă favorabilă.
Într-o asemenea situaţie, în care parata nu a avut folosinţa efectivă a utilajelor agricole şi nu a realizat vreun câştig în dauna reclamantei, cum este posibil ca aceasta să impute lipsa de folosinţă.
Pe perioada instituirii sechestrului judiciar, bunurile au fost indisponibilizate, iar administratorul sechestru a realizat actele de conservare, de administrare, a încasat fructele şi plătit datoriile în legătură cu bunurile sechestrate.
Doar în situaţia în care instanţa de judecată admite acţiunea reclamantei S.C. B R S.R.L. printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, aceasta va intra în stăpânirea bunului şi va pretinde fructele de la administratorul sechestru.
Solicită suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin (1) Noul Cod Proc. Civ. până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce formează obiectul dosarului nr. 25442/3/2011 al Tribunalului Bucureşti Secţia a -VI-a Civilă având în vedere legătura strânsă între cele 2 cauze.
În drept, îşi întemeiază cererea pe art. 295-208 Noul Cod.Proc. Civ şi art. 1017-1018 Vechiul C.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de SC B R SRL, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare in judecata, iar pe fondul cauzei solicita admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei şi expertiza evaluatorie.
Pârâta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Între reclamantă, în calitate de vânzător, şi pârâta, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 34/02.09.2009, având ca obiect mai multe utilaje agricole, ce au fost predate la data de 05.09.2009, 09.09.2009 şi 30.09.2009.
La data de 11.09.2009 reclamanta a predat pârâtei şi un tractor TG 285, cu titlu de împrumut.
Potrivit convenţiei părţilor, art. 3 din contractul de vânzare cumpărare nr. 34/02.09.2009, transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător urma a se face după achitarea integrală a bunurilor .
Reclamanta susţine că pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată a ratelor, motiv pentru care era obligată potrivit dispoziţiilor art. 32 din contract să predea utilajele, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Tribunalul reţine că reclamanta şi-a păstrat prin contract calitatea de proprietar al bunurilor, până la momentul plăţii, dar dreptul de folosinţă asupra acestora a fost cedat pârâtei, urmare a predării utilajelor. Cu alte cuvinte, deşi reclamanta avea în continuare dreptul de dispoziţie asupra bunurilor, în virtutea calităţii de proprietar, aceasta nu mai avea dreptul de folosinţă asupra lor, acesta fiind transmis pârâtei prin contract.
Angajarea răspunderii contractuale presupune dovedirea de către reclamant a faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a culpei pârâtei, în prezenta cauză fiind aplicabile dispoziţiile codului civil 1965, potrivit principiului tempus regit actum, dat fiind data încheierii contractului .
În caza de faţă, reclamanta susţine că fapta ilicită a pârâtei constată în neplata preţului aferent utilajelor agricole, iar prejudiciul constă în lipsa de folosinţă a bunurilor, de la momentul predării până în prezent.
Instanţa constată că predarea şi folosirea utilajelor de către pârâtă, din septembrie 2009 până la momentul punerii în executare a sechestrului ( 30.11.2011), s-a realizat în temeiul contractului părţilor, contract ce nu a fost desfiinţat nici până în prezent.
Clauza prevăzută la art. 32 din contract cuprinde un pact comisoriu, dar reclamanta nu a procedat la activarea acestuia şi nici nu a cerut instanţei să constate că a intervenit rezilierea contractului ca urmare a acestui pact, contractul continuând astfel să-şi producă efecte. De altfel, din formularea clauzei rezultă că obligaţia de predare a bunurilor revine cumpărătorului ca urmare a desființării contractului, dar în condiţiile în care contractul nu a fost desfiinţat, obligaţia de predare nu s-a născut încă.
După sechestrarea bunurilor, lipsa de folosinţă nu i se poate imputa pârâtei deoarece contractul era încă în vigoare, deci dreptul de folosinţă aparţinea acesteia, iar măsura sechestrului împiedica ambele părţi să folosească bunurile.
În acest context, instanţa constată că reclamanta nu a suferit o diminuare a patrimoniului său, respectiv un prejudiciu, sub forma lipsei folosinţei acelor bunuri, deoarece folosinţa respectivelor bunuri a aparţinut, potrivit contractului, exclusiv reclamantei.
Desigur, neplata preţului de către pârâtă îi poate produce reclamantei un prejudiciu, dar acesta nu poate îmbrăca forma lipsei folosinţei bunurilor, deoarece reclamanta nu avea drept de folosinţa asupra respectivelor utilaje, care să fie în acest mod prejudiciată.
Pe de altă parte, pentru fapta ilicită imputată pârâtei, părţile au stabilit anticipat despăgubiri, în cuprinsul clauzei penale prevăzută la art.26 (penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi), deci repararea prejudiciului cauza de neplata preţului în alte condiţii, prin raportare la un alt etalon- contravaloarea lipsei de folosință- ar reprezenta o încălcare a voinței părţilor, consemnată în contract, iar contractul este legea părţilor.
Având în vedere că una din condiţiile răspunderii nu a fost dovedită, cercetarea celorlalte nu se mai impune deoarece angajarea răspunderii contractuale presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor.
Pe cale de consecinţă, instanţa, constatând că nu au fost dovedite condiţiile răspunderii civile contractuale, va respinge prezenta acţiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea privind pe reclamanta SC B R SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, in contradictoriu cu parata SC EURO RIN SRL, cu sediul în Sascut, jud. Bacău, ca neîntemeiată.
Cu apel.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.01.2015.
PREŞEDINTE GREFIER
