Prin cererea înregistrata la Tribunalul Gorj la data de 27 mai 2009 reclamantul Statul Român, în calitate de expropriator, prin SNLO – EMC M. a solicitat exproprierea imobilelor detinute de pârâtul T.G., teren neagricol în suprafata de 1690 mp., respectiv teren categorie pasune si tufaris în suprafata de 3528 m.p., situate în comuna M.
În motivarea cererii s-a aratat ca prin HGR nr.1678 din 29.11.2006 s-a declarat utilitate publica pentru interes national ,, Deschiderea si punerea în exploatare a Carierei R. , judetul Gorj la o capacitate de 3 000 000 to/lignit/an,, , iar calitatea de expropriator o are Statul Român, prin SNLO – EMC M.
A mai aratat ca au fost comunicate cu adresa Consiliului Local al comunei M. planurile ce cuprind terenurile si constructiile propuse spre expropriere, numele si prenumele proprietarilor, precum si ofertele de despagubire în conformitate cu art.12 din Legea 33/1994; ca nu s-a formulat notificare în temeiul art.13, însa s-a ajuns la un acord de vointa asupra exproprierii si asupra cuantumului despagubirilor prin conventie încheiata de societate cu pârâtul proprietar.
În sustinerea cererii s-a depus copia M.O. din 12.12.20006 în care a fost publicat HGR nr.1678 din 29.11.2006, copia Procesului Verbal pentru consemnarea rezultatului cercetarii prealabile în vederea declararii utilitatii publice a lucrarii de interes national, copia referatului de necesitate, copia conventiei încheiata la data de 25.11.2008, copia listei de despagubiri conform Hotarârii Consiliului de administratie, copia dovezii de plata a despagubirilor ,copiile adeverintei provizorii nr.4513/.2008 si a procesului verbal din 11.11.2008 , eliberate pentru terenurile reconstituite pârâtului în baza Legii nr.18/1991.
Prin sentinta civila 249 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins actiunea ce nefondata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art.2 din Legea 33/1994 pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fara scop lucrativ, precum si cele aflate în proprietatea privata a comunelor, oraselor , municipiilor si judetelor.
În speta nu a fost dovedita proprietatea pârâtului asupra terenului ce se solicita a se expropria iar actele eliberate de comisia locala de aplicare a Legii Fondului Funciar depuse la dosar nu fac dovada dreptului de proprietate. S-au invocat si dispozitiile Deciziei în interesul legii nr. I /1997, potrivit careia dovada dreptului de proprietate pentru terenurile ce intra sub incidenta Legii Fondului Funciar se face numai cu titlul de proprietate emis dupa parcurgerea procedurii prevazute de lege.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel Statul Român, prin SNLO – EMC M., motivând ca reclamanta a facut demersurile necesare în vederea eliberarii titlului de proprietate, iar faptul ca acest titlu nu a fost eliberat nu este culpa sa. S-a aratat ca dovada proprietatii asupra terenurilor în litigiu este facuta cu procese verbale de punere în posesie, adeverinte de proprietate si harta cadastrala. S-a criticat faptul ca prima instanta nu a luat în considerare conventia încheiata între parti potrivit art. 1295 alin. 1 c.civ., care este valabila prin simplul acord de vointa al partilor, iar pretul a fost platit.
S-a sustinut ca au fost încalcate prevederile art. 129 c.p.civ. si principiul disponibilitatii pentru ca instanta a pus din oficiu în discutie calitatea de proprietar a pârâtului, desi nu a fost contestata de parti.
Apelul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Prin decizia nr. I din 1997, pronuntata de instanta suprema în solutionarea recursului în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru parti si instante, s-a stabilit ca în materia terenurilor ce au facut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar, dovada dreptului de proprietate este facuta doar cu titlul de proprietate emis de comisia judeteana.
Actele premergatoare titlului, si anume procesul verbal de punere în posesie si adeverinta de proprietate, confera posesorului numai o vocatie la eliberarea titlului si dreptul de a se adresa comisiilor de fond funciar, însa nu se poate prevala de aceste acte pentru a sustine calitatea de proprietar, adica de titular al unui drept real absolut, opozabil tertilor.
Legea 33/1994 prevede ca exproprierea este o procedura care se desfasoara între expropriator( care, potrivit art. 12 este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local) si proprietarul terenului ce urmeaza a fi expropriat. Art. 2 din lege stabileste ca pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice; art. 13 se refera la notificarea propunerilor de expropriere catre persoanele fizice sau juridice titulare de drepturi reale, care pot formula întâmpinare în conditiile art. 14; art. 17 reglementeaza procedura de prezentare a pretentiilor de catre proprietari; art. 20 stabileste modalitatea de contestare de catre proprietari a propunerilor de despagubiri; iar art. 22 si urm. din lege reglementeaza procedura în fata instantei civile, care se desfasoara în contradictoriu cu proprietarii.
Asadar, dovedirea calitatii de proprietar asupra terenului ce se solicita a se expropria este una din conditiile stabilite prin numeroase texte ale legii 33/1994 ca si conditie de natura exproprierii, instanta având obligatia de a verifica îndeplinirea tuturor cerintelor impuse de lege.
În atare conditii, instanta nu încalca principiul disponibilitatii atunci când solicita partilor sa faca toate dovezile cerute de lege, cât timp aceste dovezi se refera la respectarea conditiilor impuse de lege pentru procedura exproprierii.
Sustinerea apelantei privind încheierea unui contract valabil de vânzare cumparare este nefondata. Potrivit art.2 din Titlul X al Legii 247/2005, terenurile cu sau fara constructii, situate în intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de întinderea lor, pot fi înstrainate si dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Prin urmare, dispozitiile legii speciale privind circulatia juridica a terenurilor prevaleaza asupra dispozitiilor de drept comun din codul civil, conventia încheiata între reclamanta si pârât, chiar finalizata prin plata pretului, având valoarea juridica a unui antecontract de vânzare cumparare, care nu a dus la transmiterea proprietatii.
De altfel, în materia exproprierii, în raport de dispozitiile careia instanta analizeaza actiunea, nu are relevanta transmisiunea proprietatii de la expropriat la expropriator, prin act juridic inter vivos. Reclamanta, ca si creditor al unei obligatii de a face si a da, asumata de pârât prin antecontract de vânzare cumparare, putea sa promoveze alt tip de actiune, pentru valorificarea dreptului rezultat din respectiva conventie, în conditiile art. 5 din Titlul X al legii 247/2005, daca pârâtul, dupa de obtinea titlul de proprietate, refuza sa se prezinte la notar pentru autentificarea vânzarii.
Constatând ca în mod corect tribunalul a retinut ca pârâtul trebuie sa aiba calitatea de proprietar al terenului ce urmeaza a fi expropriat si ca dovada proprietatii nu a fost facuta, dispozitiile legii 33/1994 fiind corect aplicate, apelul urmeaza a fi respins, potrivit art. 294 c.p.c.
