Lipsa semnăturii pe cererea de apel atrage nulitatea căii de atac declarată – art 470 C.proc.civ.
În condiţiile în care, deşi legal citaţi, cei doi apelanţi, SD.N şi ND.G, nu s-au prezentat pentru regularizarea cererii de apel, în sensul de a complinii lipsa semnăturii, urmează ca tribunalul să constate nulitatea apelului declarat de aceştia în condiţiile art. 470 alin.3 C.pr.civ. raportat la art. 470 alin.1 lit.e C.pr.civ., acest din urmă text legal enumerând elementele obligatorii ale unei cereri de apel.
În condiţiile în care, deşi legal citaţi, cei doi apelanţi, SD.N şi ND.G, nu s-au prezentat pentru regularizarea cererii de apel, în sensul de a complinii lipsa semnăturii, urmează ca tribunalul să constate nulitatea apelului declarat de aceştia în condiţiile art. 470 alin.3 C.pr.civ. raportat la art. 470 alin.1 lit.e C.pr.civ., acest din urmă text legal enumerând elementele obligatorii ale unei cereri de apel.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 405/2015
Şedinţa publică din 01 aprilie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE GR
Judecător NB
Grefier LGCI
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanţii SD.N, NG şi de apelantul reclamant SD.G împotriva sentinţei civile nr.1798 din 20.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. … şi în contradictoriu cu intimatele pârâte SC CE O SA şi SDM Tg-Jiu, având ca obiect daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelantul reclamant SD.G şi consilier juridic BV pentru intimatele pârâte SC CE O SA şi SDM Tg-Jiu, lipsă fiind apelanţii SD.N şi NG.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că pentru acest termen de judecată nu s-au prezentat apelanţii SD.N şi NG în vederea semnării apelului.
Tribunalul pune în discuţie excepţia nulităţii apelurilor declarate de apelanţii SD.N şi ND.G.
Apelantul reclamant SD.G a solicitat admiterea excepţiei.
Consilier juridic BV pentru intimatele pârâte SC CE O SA şi SDM Tg-Jiu a solicitat admiterea excepţiei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Apelantul reclamant SD.G a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii şi acordarea despăgubirilor, depunând la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic BV pentru intimatele pârâte SC CE O SA şi SDM Tg-Jiu a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, arătând că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu, în condiţiile în care între părţi au avut loc doar negocieri cu privire la o viitoare înstrăinare a terenurilor.
TRIBUNALUL
Prin sentinţa civilă nr.1798 din 20.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. …. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul SD.G, cu domiciliul în …., în contradictoriu cu pârâtele S.C CE OS.A., cu sediul în …. şi SDM Târgu Jiu, cu sediul în ..
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 09.07.2014, reclamantul SD.G a chemat în judecată pârâtele S.C. CEO S.A. şi SDM Târgu Jiu, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, până la finalizarea procedurii de despăgubiri cu privire la terenurile în suprafaţă de 15,7212 ha, situate pe teritoriul com. M, sat R., pe care se desfăşoară activitate de exploatare.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că deţine titlul de proprietate nr. 1337326/19.05.1997 pentru suprafaţa de 6,7212 ha şi titlul de proprietate nr. 1519423/07.08.2012, pentru suprafaţa de 9 ha, terenuri agricole şi forestiere, situate pe teritoriul com. M., sat R., terenuri pe care pârâtele au început exploatarea de circa 3 ani, fără a fi respectată procedura prevăzută de legea exproprierii, respectiv despăgubirea prealabilă, în acest moment suprafaţa mai sus menţionată fiind excavată în proporţie de 80 %.
A mai arătat reclamantul că în cursul anului 2013, respectiv luna iunie, la insistenţele acestuia, pârâtele au demarat demersurile în sensul că au fost încheiate convenţii preliminare, urmând ca apoi să se încheie actele în formă autentică, reclamantul urmând să fie despăgubit, însă din acel moment şi până în prezent această procedură nu şi-a găsit finalizarea, deşi reclamantul a fost în nenumărate rânduri în audienţă şi a solicitat să se ia măsurile necesare.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1516 cod civil şi 453 Cod procedură civilă.
Pârâta S.C.CEO S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că cererea reclamantului nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 1530 şi următoarele Cod civil şi anume existenţa unei neexecutări a unei obligaţii contractuale, dovedirea culpei sau vinovăţiei debitorului în neexecutarea obligaţiilor contractuale şi existenţa unui prejudiciu.
Sub aspectul fondului cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1530 şi următoarele Cod civil privind acordarea de daune interese, arătând că pentru suprafaţa de 6,7212 ha teren intravilan şi extravilan, conform titlului de proprietate nr. 1337326/19.05.1997, documentaţia a fost aprobată de SDM Târgu Jiu, reclamantul fiind înştiinţat să se prezinte la Notariatul Public PO pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi ridicarea sumelor de bani convenite prin convenţiile încheiate, iar cu privire la suprafaţa de 9,023 ha teren forestier neînscris în amenajamentul silvic, conform titlului de proprietate nr. 1519423/07.08.2013, documentaţia nu a fost aprobată de SDM Târgu Jiu, întrucât acesta se află parţial în afara perimetrului de licenţă al U.M.C. R, în prezent CEO S.A., nefiind interesată de achiziţionarea acestei suprafeţe de teren.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat acordarea respectivelor daune, cu titlu sancţionator, ca formă de constrângere la executarea în întregime a obligaţiilor ce decurg din dispoziţiile Legii 85/2003, constând în efectuarea activităţilor de acordare a despăgubirilor în modalităţile prevăzute de lege, respectiv vânzarea-cumpărarea terenurilor si, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit intre părți; schimbul de terenuri, însoţit de strămutarea proprietarului afectat si de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției încheiate între părți; închirierea terenului pe durata determinata, pe baza de contracte încheiate intre părți; exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in condițiile legii; concesionarea terenurilor; asocierea dintre proprietarul terenului si titularul de licența; alte proceduri prevăzute de lege.
De asemenea, conform notelor depuse de reclamant a rezultat că acţiunea acestuia de obligare la daune cominatorii se întemeiază şi pe culpa contractuală a pârâtelor care nu au respectat convenţiile de vânzare – cumpărare în sensul de a încheia cu reclamantul contractele de vânzare cumpărare în formă autentică.
S-a reţinut că dispoziţiile codului civil actual nu prevăd posibilitatea aplicării de daune cominatorii, în scop sancţionator. Sunt prevăzute în actuala reglementare daunele compensatorii, denumite şi daune interese, precum şi daunele moratorii care nu au caracter sancţionator, ci unul reparator corespunzător prejudiciului încercat de creditor ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziere a obligaţiei instituite în sarcina debitorului.
În ceea ce priveşte obligarea la daune compensatorii, s-a reţinut că potrivit art. 1530 Cod Civil, creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.
De asemenea, Codul Civil instituie posibilitatea obligării debitorului la plata de daune moratorii în cazul obligaţiilor de a face, prin dispoziţiile art. 1536, potrivit cărora executarea cu întârziere a unei astfel de obligaţii dă dreptul la daune interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei.
Aşadar, a rezultat din textele legale mai sus menţionate că daunele interese compensatorii sau moratorii nu reprezintă altceva decât contravaloarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligaţiei. În ambele situaţii prejudiciul suferit trebuie să fie cert, să aibă un caracter determinat sau determinabil, efectiv, pentru ca instanţa sesizată cu o astfel de cerere să poată dispună măsura obligării la repararea prin echivalent a prejudiciului.
Reclamantul nu a propus probe pentru dovedirea prejudiciului suferit, s-a limitat la a stabili o sumă zilnică în cuantum de 1000 lei pentru întârziere, la care să fie obligate pârâtele cu titlu sancţionator, fără a preciza exact echivalentul bănesc al prejudiciului suferit.
De asemenea, reclamantul a pretins că pârâtele au început exploatarea terenurilor proprietatea sa fără a fi respectat convenţiile depuse la dosarul cauzei, denumite contracte de vânzare cumpărare, în sensul de a se prezenta la notar în vederea încheierii unor astfel de contracte în formă autentică.
Analizând conţinutul convenţiilor încheiate în cursul lunii iunie 2013, s-a constatat că acestea au fost întocmite, cu ocazia negocierilor ce s-au purtat între părţi privitor la vânzarea cumpărarea unor terenuri proprietatea reclamantului şi nu conţin obligaţia încheierii în viitor a contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, neavând valoarea unor pacte de opţiune în sensul art.1278 din Codul civil, nici a unor antecontracte de vânzare-cumpărare în sensul art.1279 din Codul civil şi Legii nr.14/2014, fiind vorba doar de negocieri prealabile, aspect ce rezultă din următoarea menţiune contractuală: ,, Prezenta convenţie este valabil încheiată şi va produce efecte juridice în urma aprobării de către Comisia de Avizare a SDM Tg.Jiu.”
În fapt a apreciat instanţa că reclamantul solicită ca pârâtele să facă ceva ce potrivit propriei manifestări de voinţă nu s-au obligat să facă, pârâtele obligându-se să negocieze, ceea ce au şi făcut, de comun acord stabilind cu reclamantul un preţ al imobilelor .
Că, ulterior acestei negocieri pârâta Societatea CEO îşi va manifesta sau nu voinţa de a dobândi dreptul de proprietate asupra unora sau a tuturor terenurilor proprietatea reclamanţilor reprezintă un drept al pârâtei Societatea CEO SA şi nu o obligaţie aşa cum pretinde reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul SD.G şi numiţii SD.N şi NG.
În motivarea apelului au arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru au solicitat obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere, până la finalizarea procedurii de despăgubiri cu privire la terenurile acestora în suprafaţă de 15,7212 ha, situate pe teritoriul comunei M., sat R., pe care se desfăşoară activitatea de exploatare.
Consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea pe considerentul că nu au propus probe pentru dovedirea prejudiciului şi nu au precizat exact echivalentul bănesc al prejudiciului suferit, prin acţiunea formulată urmărind să constrângă pârâtele la executarea obligaţiei asumate la momentul încheierii convenţiilor de vânzare-cumpărare, care şi-au produs efectele juridice atâta timp cât acestea au început exploatarea.
Au arătat că, dacă scriptic aprobarea acestora nu a avut loc, intenţionat din culpa pârâtelor, faptic, convenţiile şi-au produs efectele în ceea ce le priveşte pe intimate, ele având deja posesia, astfel încât le incumba obligaţia corelativă de a finaliza procedura de despăgubire, exploatarea terenurilor acestora fiind o dovadă a acceptării în mod tacit a acordului dintre părţi stipulat în convenţii.
Invocă posibilitatea constrângerii debitorului la realizarea obligaţiei în condiţiile art. 1527 C.civ., dorind apelanţii să fie finalizată procedura de înstrăinare a terenurilor către intimată.
Cu cheltuieli de judecată.
Arată că înţeleg să facă dovada apelului cu înscrisuri.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 466, 476,480 şi 453 C.pr.civ.
Nu au fost ataşate înscrisuri la cererea de apel şi nici nu au fost individualizate ca probe.
În procedura prealabilă acordării primului termen de judecată intimata CEO SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu motivarea că intimata nu poate fi obligată la despăgubiri faţă de caracterul de negocieri al convenţiilor încheiate şi materializate în înscrisuri sub semnătură privată, care nu au creat obligaţii pentru părţi, nefiind vorba de o executare cu întârziere sau de o neexecutare a unei obligaţii asumate printr-o convenţie, în speţă de transmitere a dreptului de proprietate.
Apreciază că achiziţionarea sau nu a terenurilor reprezintă doar o manifestare de voinţă a părţii, care nu poate face obiectul unei constrângeri din partea instanţei de judecată.
Susţine că dispoziţia art. 1527 C.civ. nu este aplicabilă în speţă.
În drept, se invocă disp.art. 205 C.pr.civ.
Apelantul SD.G a depus răspuns la întâmpinarea intimatei, susţinând în continuare că în cauză trebuie angajată răspunderea contractuală a părţii adverse, care nu şi-a executat obligaţiile contractele în condiţiile Legii nr.287/2009 şi art. 1516 C.pr.civ. Precizează că în fapt intimata exploatează terenurile apelanţilor în mod abuziv şi nu le-a acordat despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.
La primul termen de judecată din 18.03.2015, tribunalul a constatat că, deşi apelul a fost declarat de trei persoane, doar una dintre acestea, anume SD.G, reclamant în cauză, a semnat cererea de apel. Deşi celelalte persoane nu au calitatea de parte în dosarul instanţei de fond, dar au declarat apel alături de reclamant, nesemnându-l, s-a impus potrivit art.470 alin.3 C.pr.civ. raportat la art. 196 alin.2 C.pr.civ. să fie citate în proces cu menţiunea de a se prezenta pentru a semna cererea de apel.
Sub aspectul fondului apelului declarat de reclamantul SD.G, acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că între părţi au avut loc negocieri în vederea realizării ulterioare a unor convenţii translative de proprietate cu privire la terenurile deţinute de reclamant în temeiul titlului de proprietate depus la dosar, acţiune justificată de necesitatea extinderii perimetrului de exploatare minieră al pârâtei intimate.
Pentru activarea răspunderii contractuale în cazul unei neexecutări a convenţiei sau a unei executări cu întârziere, este necesar ca părţile să îşi fi asumat reciproc obligaţii prin respectiva convenţie. Or, din înscrisurile sub semnătură private depuse de reclamant la filele 10,11,14 şi 16 din dosarul de fond rezultă că părţile au înţeles să negocieze asupra unei posibile vânzări-cumpărări, fără să se fi ajuns la încheierea unei convenţii translative de proprietate, care, faţă de obiectul derivat al raportului juridic civil-terenuri, presupune încheierea unui act autentic pentru validitatea transmiterii dreptului de proprietate.
Astfel, din chiar conţinutul convenţiilor rezultă că părţile au avut în vedere doar o negociere, iar materializarea unei convenţii translative urmând a avea loc sub condiţia aprobării de conducerea unităţii a vânzării-cumpărării negociate.
Dreptul de a vinde/cumpăra este o manifestare a persoanei care nu atrage obligaţii juridice cât timp nu s-a procedat la încheierea convenţiei translative de proprietate, ca expresie a principiului autonomiei de voinţă, respectiv libertăţii de a contracta. Numai în condiţiile asumării unor obligaţii exprese printr-o convenţie translativă de proprietate în speţă se poate angaja răspunderea contractuală a uneia dintre părţi, dacă aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţiile liber asumate, altfel nu poate fi vorba despre un prejudiciu în cauză.
Faptul că intimata ar fi început exploatarea terenurilor în lipsa unei convenţii de vânzare-cumpărare autentice nu poate atrage răspunderea contractuală, reclamantul având la dispoziţie mijloace juridice specifice pentru apărarea dreptului său de proprietate şi repararea unui prejudiciu, dacă i s-a produs.
În condiţiile în care negocierile materializate în înscrisurile sub semnătură privată depuse la dosar nu conţin obligaţia încheierii pe viitor a convenţiei autentice, acestea nu pot fi interpretate ca şi pacte de opţiune în sensul art. 1278 C.civ. şi nici ca antecontracte (promisiuni bilaterale) de vânzare cumpărare în sensul art. 1279 C.civ.
Se reţine că, faţă de caracterul daunelor solicitate, anume cominatorii, codul civil prevede doar aplicarea de daune interese, compensatorii, respectiv daune moratorii, neputând fi acordate în sensul celor solicitate de reclamant.
În ceea ce priveşte art. 1527 C.civ. invocat în cererea de apel de către apelant, se reţine că nu are aplicabilitate în speţă faţă de cele mai sus arătate deoarece textul legal reglementează dreptul la executarea în natură ca regulă în materia executării unei obligaţii civile în toate cazurile în care este posibilă. Or, aşa cum s-a arătat, negocierile dintre părţi nu dau naştere unor obligaţii juridice protejate de forţa coercitivă a statului.
În baza art.480 C.pr.civ., urmează a se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 470 alin. 3 raportat la art. 470 alin. 1 lit. e Cod procedură civilă constată nulitatea apelurilor declarate de apelanţii SD.N, domiciliat în … şi ND.G, domiciliată în … împotriva sentinţei civile nr.1798 din 20.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr…. şi în contradictoriu cu intimatele pârâte SC CE O SA şi SDM Tg –Jiu.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul SD.G cu domiciliul în … împotriva aceleiaşi sentinţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 01.04.2015 la Tribunalul Gorj
