1. Act administrativ asimilat. Drept vătămat. Acţiune în instanţă. Motive de recurs.
Contencios administrativ.
Art. 52 din Constituţia României
art. 2 lit. c şi f, art. 18, 28 din Legea 554/2004
art. 2 alin. 2, 3 lit. f din O.U.G. 34/2006
art. 294, 316 Cod procedură civilă
Pentru ca reclamanta să-şi poată valorifica eventualele drepturi în procedura specială a contenciosului administrativ, trebuia să facă dovada ca aceste drepturi au fost vătămate printr-un act administrativ sau un act administrativ asimilat. Contractul de achiziţie publică este un act administrativ asimilat, iar principiilor atribuirii acestuia cât şi a scopul O.U.G. 34/2006 impune autorităţii statale obligaţia de a urmăriri respectarea şi aplicarea lor, iar condiţia formei scrise a contractelor de achiziţie fiind o condiţie “ad validitatem”, condiţie ce exclude manifestarea tacită a voinţei părţilor. Pentru perioada ulterioară contractului de achiziţie publică dreptul pretins de reclamantă nu este vătămat printr-un act administrativ sau act administrativ asimilat şi din această perspectivă înlăturarea vătămării în procedura specială a contenciosului administrativ apare ca neîntemeiată. În recurs nu poate fi schimbată cauza acţiunii, instanţa de control judiciar verifică hotărârea în raport de cadrul procesual stabilit de reclamant.
Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială,
de Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia civilă nr. 989 din 5 noiembrie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr. 2052/110/2009 pe rolul Tribunalului Bacău reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. G.D. cheamă în judecată pârât Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău pentru a fi obligată la plata sumei de 2.627 lei reprezentând plata serviciilor prestate de reclamant privind identificarea, înregistrarea animalelor şi a mişcării acestora în perioada 01.05.2008-01.11.2008, reactualizarea debitului în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărei facturi până la plata efectivă a debitului şi fixarea unui termen de executare privind plata acestor debite.
Taxa de timbru de 217 lei a fost achitată cu chitanţa nr. …/27.04.2009.. S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei.
În motivarea acţiunii se arată că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3981/19.04.2007 având ca obiect, potrivit art. 4, în esenţă: identificarea, înregistrarea animalelor şi a mişcării acestora. Acest contract a fost încheiat pentru perioada 19.04.2007/31.12.2007, cu posibilitatea de prelungire pentru anul 2008 doar cu patru luni, faţă de prevederile contractuale şi ale OUG 34/2006. La data de 28.12.2007 s-a încheiat un act adiţional la contractul în discuţie privind prelungirea duratei contractuale, respectiv până la data de 30.04.2008. Prin acest act adiţional, reclamanta a fost asigurată că până la sfârşitul perioadei contractuale se va organiza o nouă procedură de achiziţie conform OUG 34/2006, fiind chiar înştiinţaţi prin notificare de către DSVSA Bacău că se va organiza licitaţia, lucru ce nu s-a întâmplat.
Se mai arată că pentru perioada 01.05.2008 – 01.11.2008, nu există un contract în formă scrisă, însă, reclamanta, a considerat o prelungire tacită a contractului iniţial ca urmare a faptului că reprezentanţii DSVSA Bacău i-au solicitat să-şi îndeplinească în continuare obligaţiile contractuale. Faptul că DSVSA Bacău nu a organizat o licitaţie publică în vederea prelungirii duratei de valabilitate a contractului şi pentru perioada reclamată, nu poate fi imputat reclamantei, DSVSA Bacău fiind singura răspunzătoare de acest fapt.
Dovada faptului că DSVSA Bacău i-a solicitat reclamantei să-şi continue activitatea şi a faptului că a acceptat prestarea acestor activităţi cu consecinţa remunerării acestor servicii sunt următoarele: pentru perioada reclamată, achizitorul DSVSA Bacău a pus la dispoziţia reclamantei crotalii auriculare, paşapoarte pentru ovine, precum şi toate formularele legale necesare desfăşurării serviciilor de identificare şi înregistrare a bovinelor, a ovinelor, caprinelor, suinelor; reclamanta a avut acces permanent la echipamentul necesar desfăşurării activităţii – computer şi terminal de conectare la Baza de date naţională, inclusiv acces la softul adiacent operării informaţiilor, neexistând nici o dispoziţie/îngrădire din partea DSVSA Bacău pentru ridicarea sau parolarea acestui echipament; în toată perioada menţionată nu a existat nici o întrerupere a activităţii iar informaţiile introduse în baza de date au fost acceptate; unitatea centrală conectată la intranet a funcţionat non stop; în cuprinsul Programului Strategic privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor şi caprinelor este precizat că acesta se desfăşoară pe toată perioada anului 2008, iar direcţiile sanitar-veterinare sunt direct răspunzătoare de implementarea acestui program; activitatea desfăşurată de reclamantă a fost introdusă în baza de date – fiind acceptate de către Sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor (SIIA), s-a oprit garanţia de bună execuţie de 5%, care nu s-a restituit la sfârşitul contractului, ceea ce demonstrează în plus faptul că DSVSA Bacău a dorit continuarea colaborării cu reclamanta; de asemenea, reclamanta a încasat de la DSVSA Bacău contravaloarea vaccinurilor efectuate la animale; deconturile aferente activităţii desfăşurate, au fost depuse de reclamantă şi primite de DSVSA Bacău, deconturi ce sunt vizate de medicul zonal al DSVSA Bacău, ceea ce reprezintă o dovadă că serviciile descrise în acţiune au fost prestate şi acceptate de DSVSA Bacău.
Activitatea efectiv prestată de către reclamantă a constat în: identificarea animalelor din speciile bovine, ovine, caprine şi suine; identificarea şi înregistrarea exploataţiilor în care sunt ţinute sau deţinute animale; aplicarea crotaliilor auriculare sau a altor mijloace de identificare prevăzute de legislaţia specifică în vigoare; înregistrarea efectivelor de animale şi crotaliate în documentele de identificare tipărite şi ulterior în Baza Naţională de Date; înregistrarea mişcării animalelor şi a evenimentelor suferite de acestea, în documentele de mişcare sau de declarare eveniment tipărite şi ulterior în Baza Naţională de Date; efectuarea vaccinurilor necesare la toate animalele identificat.
Se mai susţine că desfăşurarea activităţii de monitorizare a animalelor în continuare, era mai mult decât necesară, întrucât orice acţiune sanitar-veterinară nu poate fi efectuată decât pe animale identificate şi înregistrare în SIIA. În lunile august şi septembrie 2008 reclamanta a procedat la înmatricularea animalelor, pentru că în caz contrar acestea nu ar fi putut fi vaccinate fără să fie şi identificate în prealabil. Astfel s-a contribuit la păstrarea sănătăţii animalelor şi implicit a oamenilor; mai mult, fără o identificare a animalelor, acestea nu se puteau mişca, ceea ce ducea la blocarea subvenţiilor de la stat, de care puteau beneficia proprietarii acestor animale.
Mai susţine reclamanta că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi este firesc ca şi DSVSA Bacău să-şi respecte obligaţia de a onora la plată aceste servicii, solicitând astfel obligarea pârâtei DSVSA Bacău la plata debitului datorat.
În drept îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 18 alin. 4, lit. d) şi e) din Legea 554/2004.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: procedura prealabila; contractul de prestări servicii; act adiţional, facturile fiscale neachitată; procesul verbal de ridicare a materialelor de la DSVSA; proces – verbal de predare – primire lot crotalii.
În întâmpinare pârâta arată că la data de 19.04.2007 DSVSA Bacău a încheiat cu reclamantul un contract de prestări servicii, având ca obiect identificarea, înregistrarea animalelor si a mişcării acestora. Valabilitatea acestui contract a fost pana la 31.12.2007 si conform prevederilor OUG 34/2006 privind achiziţiile publice a fost încheiat un act adiţional pentru primele 4 luni ale anului 2008. Având in vedere ca HG 515/2008 a apărut in Monitorul Oficial in 28.05.2008, tot atunci au fost stabilite si acţiunile sanitar veterinare cuprinse in Programul Strategic.
Art. 1 al 3 din HG 515/2008 precizează că aprobă acţiunile sanitar veterinare cuprinse in Programul acţiunilor de identificare si înregistrare a porcinelor, ovinelor si caprinelor pentru anul 2008, prevăzut in anexa 8 la acest act normativ.
Mai susţine că la data de 06.06.2008 a transmis în SEAP (sistemul electronic al achiziţiilor publice), invitaţia nr. 148462 pentru achiziţia de servicii veterinare privind identificarea si înregistrarea animalelor aferente CSV Măgura. Termenul limita de depunere a ofertelor era 19.06.2008 iar deschiderea ofertelor era 20.06.2008. La data de 17.06.2008 s-a primit de la ANSVSA Bucureşti (ordonator principal de credite), nota de serviciu nr. 2834 prin care se solicitau propuneri cu privire la factorii de evaluare ce urmau a fi luaţi in consideraţie la întocmirea documentaţiei pentru atribuirea contractului de servicii de identificare si înregistrare a animalelor si a mişcării acestora, pentru aplicarea criteriului „oferta cea mat avantajoasa din punct de vedere economic”, cu termen de transmitere a răspunsului 20.06.2008.
Precizează că demararea procedurii făcute nu întrunea condiţiile solicitate de ANSVSA. Autoritatea transmiţând ulterior nota de serviciu 2947/09.09.2008 însoţită de Ord. Preşedintelui ANSVSA nr. 77/2008 pentru aprobarea modelului documentaţiei de atribuire a contractului de servicii de identificare şi înregistrare a animalelor şi a mişcării acestora, după aceasta data s-a trecut la organizarea licitaţiei. Mai susţine pârâta că a acţionat în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la achiziţia de servicii şi consideră că pentru perioada reclamată nu exista temei legal pentru efectuarea plaţii solicitate aferente serviciilor efectuate de către reclamantă şi în consecinţă solicită respingerea acţiunii.
Prin sentinţa pronunţată în procedura contenciosului administrativ nr. 447/29.04.2009 s-a admis acţiunea şi a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2.627 lei reprezentând contravaloare servicii prestate aferente perioadei 01.05.2008-01.11.2008, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective a debitului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi suma de 217,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3981/19.04.2007 prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fost prelungit prin act adiţional până la data de 30.04.2008 şi datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitaţie, dar a continuat programul strategic privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor şi caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleaşi condiţii din contractul preexistent.
Este adevărat că prin HG nr. 515/2008 au fost stabilite şi acţiunile sanitar veterinare din programul strategic privind înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2008 ocazie cu care s-a dorit iniţierea procedurii achiziţiei publice a acestui serviciu dar acesta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Reţinând în final tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acţiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 986 C. pr. civ. privind cvasicontractul ca fapt licit şi voluntar din care se nasc obligaţii reciproce între părţi, şi a obliga pârâta să achite reclamantei preţul serviciilor prestate, iar în baza dispoziţiilor art. 1073 Cod civil a obligat pârâta să reactualizeze pro rata temporis fiecare creanţă cu indicele de inflaţie la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligaţiei, stabilind, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, un termen de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Sanitară Veterinară care arată că raporturile contractuale de prestări servicii încheiat cu reclamantul a avut valabilitate până la 31.12.2007 şi, conform prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 s-au prelungit pentru primele 4 luni ale anului 2008. Că acţiunile sanitar veterinare cuprinse în Programul strategic au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 515/2008, iar prin art. 3 alin. 1 au fost aprobate acţiunile din Programul de identificare şi înregistrare a porcinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2008 şi prevăzut în anexa 8 recurenta efectuând operaţiunile prevăzute de O.U.G 34/2006 pentru a contracta prestările de servicii şi solicită să se reţină faptul că a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la achiziţia de servicii şi că pentru perioada reclamată nu există temei legal pentru efectuarea plăţii solicitate aferente serviciilor efectuate de către reclamant.
Prin întâmpinare intimatul susţine că recursul este nefondat având în vedere că nu a fost indicat temeiul de drept al recursului, respectiv unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 din Codul de procedură civilă, iar în sprijinul susţinerilor sale a invocat deciziile nr. 3247/19.10.2007 şi nr. 499/30.01.2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi o decizie pronunţată de Curtea de Apel Cluj (881/25.03.2005). Că susţinerile recurentei privind respectarea dispoziţiilor legale nu au sustenabilitate în raport cu dispoziţiile art. 986 C. civil, reprezentând o îmbogăţire fără justă cauză, instanţa de fond reţinând corect că tarifele aprobate pentru anul 2008 sunt cele pretinse de reclamantă.
Prin completarea la întâmpinare intimatul arată că acţiunea promovată se subscrie contenciosului administrativ deoarece atâta timp cât contractul iniţial are natura administrativă şi raportul juridic postcontractual are aceeaşi natură, prestaţiile efectuate nu pot avea altă natură decât cele prestate anterior. Că în raport de natura raportului juridic instanţa nu poate să infirme competenţa sa, iar dacă ar schimba competenţa se impune trimiterea cauzei instanţei competente.
Împrejurarea că recurenta nu a organizat licitaţia nu poate fi imputat reclamantului. Arată că a efectuat, dovadă că recurenta i-a solicitat continuarea relaţiilor contractuale, deoarece a pus la dispoziţia intimatului materialele necesare, a avut acces la echipamentul necesar iar activitatea a avut continuitate, programul strategic s-a desfăşurat tot anul 2008, iar rezultatele activităţii au fost acceptate de recurentă, inclusiv deconturile aferente. Se arată că activitatea a fost efectiv prestată şi era necesară.
Expune dispoziţiile H.G. 517/2008 şi O.G. 42/2004 prin care se argumentează că necontinuarea activităţii periclita grav activitatea D.V.S şi punea în pericol sănătatea publică. Că prestarea serviciilor impune o continuitate a acestora iar contractul a produs efecte dincolo de termenul pentru care s-a contractat.
Arată intimata că în materia contractelor administrative este prioritar interesul public, acesta fiind un mijloc în care se realizează administraţia publică şi faţă de principiul procesului echitabil, instanţa poate să aprecieze că interesul public cerea continuarea raportului juridic iniţial, că acţiunea în contencios se subscrie lezării un interes public.
Prin decizia 989/05.11.2009 s-a admis recursul, s-a modificat în tot hotărârea recurată şi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, Curtea reţinând următoarele:
În fapt
În data de 17 aprilie 2007 s-a încheiat între părţile din cauză contractul 3981 prin atribuirea acestuia reclamantei în procedura prevăzută de O.U.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Potrivit art. 6 din contract, durata acestui a fost stabilită până la 31 decembrie 2007, prelungirea acestuia pentru anul 2008 putându-se realiza dacă sunt îndeplinite două condiţii cumulative : prelungirea contractului este prevăzută de lege şi dacă exista credite bugetare cu această destinaţie (art. 6.2 din contract).
Legea, în sensul contractat de părţi, are o accepţiune largă ce include atât legea – ca act juridic al Parlamentului cât şi celelalte acte cu caracter normativ emise în aplicarea sau organizarea aplicării legii.
Potrivit art. 6 alin. 3 din H.G. 925/2006 autoritatea contractantă – recurentul din prezenta cauză, are dreptul să prelungească durata contractelor de furnizare sau servicii care expiră la 31 decembrie dacă sunt îndeplinite condiţiile enunţate de acest act normativ, prelungirea neputând depăşi durata de 4 luni de la data expirării duratei iniţiale de îndeplinire a acestuia (art. 6 alin. 3 lit. d in H.G. 925/2006).
În acest context legislativ, la 28 decembrie 2007 autoritatea contractată şi reclamanta a încheiat actul adiţional 10760 prin care contractul de servicii este prelungit până la 30 aprilie 2008.
În consecinţă izvorul raporturilor juridice dintre părţile din cauză în perioada 19.04.2007 – 30.04.4008 îl constituie contractul 3981/2007 care are natura unui act administrativ asimilat în sensul reglementat prin art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
După încetarea raporturilor juridice contractuale reclamanta pretinde că a continuat să efectueze operaţiuni similare celor contractate, în condiţiile prevăzute de contract, pretinzând plata acestora, conform unor tarife ce fuseseră stabilite prin contractul din 2007 în cuantum de 2.627 lei.
În drept
Potrivit art. 52 (1) din Constituţie persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea, în termen legal a unei cereri, este îndreptăţit să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a dreptului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. În vederea exercitării acestui drept constituţional s-a adoptat, în acord cu art. 52 (2) din Constituţie, Legea 554/2004 – Legea contenciosului administrativ.
Prin acest act normativ a fost consacrată o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care persoanele vătămate, în sensul prevăzut de art. 52 (1) din Constituţie, pot să-şi valorifice dreptul de petiţionare.
Potrivit art. 2 lit. f din Legea 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
În sensul Legii 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate în regim de putere publică. Sunt asimilate actului administrativ “contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect … prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice …” (art. 2 lit. c din Legea 554/2004).
Aşa cum s-a reţinut deja, Legea 554/2004, în raport de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, este o lege specială care doar se completează cu dreptul comun acolo unde legea specială nu o dispune şi cu condiţia ca dispoziţiile din dreptul comun să nu fie incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoana vătămată (art. 28 din Legea 554/2004).
Fiind o lege specială Legea contenciosului administrativ este de strictă interpretare, incidenţa acesteia nu poate fi lărgită printr-o interpretare extensivă a legii.
Aşadar, pentru ca reclamanta să-şi poată valorifica eventualele drepturi în procedura specială a contenciosului administrativ, trebuia să facă dovada ca aceste drepturi au fost vătămate printr-un act administrativ sau un act administrativ asimilat.
Or, în speţă, contractul încheiat la 19 aprilie 2007 şi-a încetat efectele la 30 aprilie 2008 în condiţiile prevăzute prin contract în actul adiţional.
Nu poate fi reţinută susţinerea reclamante că acesta ar fi continuat şi în perioada de după 30 aprilie 2008, deoarece un contract de achiziţii publice poate fi prelungit numai prin act adiţional – în forma scrisă – şi numai pentru o perioadă de max. 4 luni aşa cum dispune dispoziţiile art. 6 alin. 3 lit. d din H.G. 925/2006.
Cum perioada invocată de reclamantă excede perioada statuată printr-un act administrativ cu caracter normativ, voinţa părţilor nu este suficientă pentru a da naştere unui raport juridic de drept administrativ. Pe de altă parte, contractelor de achiziţie publică le sunt impuse condiţii de formă. Astfel, potrivit art. 3 lit. f din O.U.G. 34/2006 contractul de achiziţie publică este contractul cu titlu oneros, încheiat în scris de o autoritate contractantă şi operatorii economici. De asemenea, Directiva 18/CE/2004 prin art. 1 alin. 2 lit. a defineşte similar contractele de achiziţie publică.
Prin art. 2 alin. 2 din O.U.G. 34/2006 sunt enunţate principiile atribuirii contractelor de achiziţie publică (nedriscriminarea, tratament egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienta fondurilor publice, asumarea răspunderii).
Consacrarea principiilor atribuirii contractelor de achiziţie publică cât şi a scopului O.U.G. 34/2006 (art. 2 alin. 1) impune obligaţia autorităţii statale de a urmăriri respectarea şi aplicarea acestora şi în acest scop legiuitorul a impus forma scrisă contractelor de achiziţie ca o condiţie “ad validitatem”. Această condiţie însă exclude manifestarea tacită a voinţei părţilor şi astfel prelungirea tacită invocată de reclamantă nu poate fi reţinută.
Aşadar, într-o primă concluzie dreptul pretins de reclamantă nu a fost vătămat printr-un act administrativ sau act administrativ asimilat şi din această perspectivă cererea valorificării drepturilor sale în procedura specială a contenciosului administrativ este netemeinică.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului privind necesitatea serviciilor prestate în perioada în care nu a existat un contract de prestări servicii aceasta nu poate fi asimilată unui fapt juridic administrativ care să genereze raporturi juridice administrative, fiind doar acţiuni sanitar – veterinare cuprinse în programe anuale ale Guvernului (H.G. 515/2008, H.G. 331/2009). Aceste măsuri sunt fără îndoială de interes public, însă interesul public invocat pentru a constitui o justificare pentru activitatea pe care o susţine că a efectuat-o trebuie să îmbrace forma faptului juridic administrativ, aceasta deoarece tot interesul public este cel care a impus condiţiile în care sunt atribuite contracte de achiziţie publică.
Referitor la susţinerea intimatei cu privire la competenţa de soluţionare a cererii trebuie observat că prin aceasta a stabilit cadrul procesual, respectiv calitatea părţilor, obiectul cererii şi cauza acesteia.
Întemeindu-şi cauza cererii de chemare în judecată pe raportul juridic de drept administrativ invocat care îi justifică să pretindă conduita pârâtei precum şi pe dispoziţiile art. 18 din legea 554/2004, schimbarea acesteia în recurs nu este permisă de dispoziţiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabile în baza art. 316 Cod procedură civilă şi în consecinţă instanţa de contencios nu poate să dispună asupra competenţei materiale în acest context. Nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acţiune la instanţa de drept comun pentru a-şi valorifica drepturile pretinse.
Nici sub aspectul neîncadrării recursului în motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă susţinerea intimatei nu are suport legal. Astfel, potrivit art. 20 din Legea 554/2004 hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu recurs iar potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanţa putând examina cauza sub toate aspectele. Aşa fiind, sunt irelevante sub acest aspect hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materie civilă şi comercială unde, de regulă, sunt soluţionate recursurile formulate împotriva deciziilor pronunţate în apel de către curţile de apel.
