Despăgubiri acordate în temeiul Legii nr. 189/2004 pentru terenul expropriat.


Drept civil

Expropriere

8. Despăgubiri acordate în temeiul Legii nr. 189/2004 pentru terenul expropriat.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea cuvenită persoanei expropriate se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul cuantumului acesteia, experţii şi instanţa urmând a ţine seama de preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză şi de daunele produse proprietarului, luându-se în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ.,

sent. nr. 525/R/27 iunie 2007, nepublicată

Prin acţiunea civilă înregistrată reclamantul N. L. V. a solicitat anularea art. 2 din Hotărârile nr. 134 bis 130 şi 131 din 6 martie 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului local Şieu-Măgheruş şi Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut că prin Hotărârile nr. 134 bis, 130 şi 131 din 6 martie 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Comunei Şieu-Măgheruş, s-a aprobat ca şi despăgubire pentru suprafaţa totală de 17.977 mp proprietate a reclamantului situată pe raza comunei Şieu-Măgheruş în localitatea Crainimăt nr. cadastral 458 sumele de 6.720,60 RON (Hotărârea nr. 134 bis), 24.543,84 lei RON (Hotărârea nr. 130) şi 182.539,04 RON (Hotărârea nr. 131), în total suma de 214.794,48 lei. Exproprierea a avut loc în baza Legii nr. 198/2004 şi în vederea reabilitării Drumului Naţional Cluj-Vatra Dornei. La baza stabilirii cuantumului despăgubirii către expropriatorul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA a stat documentaţia tehnico-economică întocmită de expropriator, cuantum cu care reclamantul nu este de acord, arătând că de la data stabilirii acestora – anul 2000, valoarea terenului a crescut substanţial, preţurile cu care terenurile se vând în zonă crescând în fiecare an.

În vederea stabilirii valorii terenului în litigiu potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 incident în cauză potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de evaluare de către o comisie de experţi constituită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, căreia i-a fixat obiectivele prevăzute de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând terenurile în zonă şi daunele aduse proprietarului.

Comisia de experţi a stabilit iniţial prin raportul de expertiză depus în cauză că valoarea terenului expropriat stabilită potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 este de 1.023.000 lei RON, echivalentul a 291.378 Euro. Faţă de această evaluare expertul G. P., propus în comisie de către expropriator, a formulat opinie separată, arătând că în mod greşit s-a folosit coeficientul de zonă „U” – 3, deoarece potrivit Buletinului documentar „Expertiza tehnică – 97/2006 – ET România, acest coeficient se foloseşte numai în cazul oraşelor mici, chiar dacă acest coeficient este inclus în formula de calculaţie pentru localităţile mici sub 10.000 locuitori.

Urmare acestui punct de vedere instanţa a solicitat comisiei de experţi un punct de vedere comun, punct de vedere pe care cei trei experţi l-au exprimat prin „completarea la expertiză”, în care arată că valoarea terenului este cea din expertiza iniţială, însă la calculul acestuia exclud coeficientul U – 3, rezultând o valoare de 341.024 lei, precum şi faptul că terenul în litigiu la data exproprierii a fost în extravilanul comunei iar la data expertizei a fost inclus în intravilan ca urmare a hotărârii Consiliului local Şieu-Măgheruş.

Faţă de cererea reclamantului, completată în ceea ce priveşte prejudiciul şi cu cererea ca acesta să se stabilească ţinând cont şi de investiţia pe care nu a mai putut să o realizeze din cauza exproprierii terenului, instanţa a dispus ca prin expertiză să se determine prejudiciul şi ţinând seama de profitul pe care reclamantul nu l-a mai putut realiza prin nefinalizarea investiţiei propuse. Această evaluare a fost efectuată de expertul B. C., desemnat în comisie de către reclamant, expert ce are şi calitatea de evaluator ANEVAR şi care prin raportul de evaluare arată că partea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a nerealizării investiţiei este de 1.432.280 lei echivalentul a 440.108 Euro.

Pentru ca această evaluare să poată fi analizată de către instanţă, s-a solicitat ca întreaga comisie de experţi să-şi exprime punctul de vedere asupra sa, însă nu s-a realizat un consens al experţilor în acest sens, astfel că instanţa nu va include în valoarea prejudiciului şi suma stabilită de către expertul B. C., prin raportul separat de evaluare. Pe de altă parte, actele de la dosar, respectiv: proiectul de construcţie care reprezintă de fapt un studiu de fezabilitate, planul de afaceri, avizele de principiu reprezintă demersuri premergătoare realizării unei investiţii, şi care nu pot duce la concluzia realizării certe a acesteia şi care să ducă la premiza că partea componentă a prejudiciului constând din profitul nerealizat este certă.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei, pentru a dovedi valoarea reală a terenului, respectiv prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii acte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri în zonă, precum şi un raport de evaluare a unei suprafeţe de 3900 mp situate în localitatea Viişoara, în imediata apropiere a terenului în litigiu.

Având în vedere expertizele de evaluare efectuate în cauză (fără cea de evaluare a profitului nerealizat) de către comisia de experţi, Buletinul documentar Expertiza tehnică 97/2006, care la punctul A2 – pentru localităţi cu o populaţie sub 10.000 locuitori, în formula de calcul pentru determinarea valorii terenului evaluat include şi coeficientul U, precum şi actele din care rezultă valoarea unor terenuri situate în zonă identică cu terenul expropriat, apreciază că valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică iniţial de 1.023.000 lei RON, echivalentul a 291.378 Euro, este cea care reprezintă despăgubirea ce se cuvine proprietarului expropriat şi care răspunde exigenţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

La alegerea acestei valori, tribunalul a avut în vedere şi dovezile prezentate de reclamant, prin care o suprafaţă de 8800 mp din satul Crainimăt, comuna Şieu Măgheruş s-a vândut cu suma de 264.000 RON, precum şi că o suprafaţă de 3900 mp teren situat în intravilanul localităţii Viişoara, localitate învecinată cu localitatea Crainimăt, a fost evaluată la suma de 490.600 lei RON, precum şi faptul că prin Hotărârea nr. 6 din 28 aprilie 2006 a Consiliului local Şieu-Măgheruş s-a modificat Planul Urbanistic General al Comunei Şieu-Măgheruş, terenul în litigiu fiind cuprins în intravilanul acestei comune, ceea ce i-a sporit în mod evident valoarea.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea cuvenită persoanei expropriate se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul cuantumului acesteia, experţii şi instanţa urmând a ţine seama de preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză şi de daunele produse proprietarului, luându-se în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Toate aceste criterii au fost avute în vedere de către instanţă la stabilirea despăgubirii în prezenta cauză şi la alegerea valorii cuprinse în expertiza iniţială a comisiei de experţi şi care răspunde acestora.

Este evident că la data efectuării expertizei terenul se afla în intravilanul comunei, astfel că în mod corect s-a avut în vedere acest criteriu, motiv pentru care instanţa va înlătura „opinia separată” a expertului G. P., plângerea reclamantului înregistrându-se la instanţă la 4 aprilie 2006, expertiza efectuându-se la data de 10 noiembrie 2006 fiind încuviinţată la 31 mai 2006, după ce Consiliul local Şieu Măgheruş a emis Hotărârea nr.6 din 28 aprilie 2006.

Tot pentru a da eficienţă şi a răspunde criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 instanţa a înlăturat completarea la raportul de expertiză prin care s-a înlăturat utilizarea coeficientului U-3, dar şi pentru că în Buletinul Documentar – Expertiza Tehnică 97/2006 la capitolul A2 – pentru localităţi mici cu o populaţie sub 10.000 locuitori în formula de calcul este inclus coeficientul „U” iar sintagma „localităţi mici sub 10.000 locuitori” nu se referă numai la oraşe cu astfel de populaţie, chiar dacă există recomandarea că acest coeficient să se folosească numai la oraşe, ori a-l exclude din calcul, înseamnă a nu mai da eficienţă cerinţei stabilirii unei despăgubiri care să asigure repararea reală şi integrală a prejudiciului suferit de expropriat.

Instanţa a înlăturat apărarea pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA de a analiza separat cele trei hotărâri atacate, deoarece terenul are acelaşi număr cadastral – 458, iar din schiţa anexă la documentaţia tehnică de evaluare întocmită cu ocazia exproprierii rezultă că este un singur trup de teren.

Având în vedere considerentele expuse urmează a se admite în parte acţiunea, a se  anula art. 2 din Hotărârile nr. 134 bis, 130 şi 131 din 6 martie 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului local Şieu-Măgheruş şi Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA şi a se stabili cuantumul despăgubirilor datorate pentru exproprierea suprafeţei totale de 17.977 mp la suma de 1.023.000 lei RON echivalentul a 291.378 Euro, sumă care răspunde şi exigenţelor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, potrivit căreia despăgubirea nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator dar nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Instanţa a optat pentru suma totală ţinând cont că cele trei suprafeţe constituie un singur corp de teren, iar reclamantul a devenit în timpul procesului proprietar asupra întregii suprafeţe.

1