Intimata reclamantă este îndreptăţită la achitarea dobânzii fiscale datorate pentru depăşirea termenului legal de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 Cod procedură fiscală în care recurenta pârâtă avea obligaţia restituirii a unei sume stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă recurenta pârâtă avea o singură obligaţie respectiv aceea de a restitui intimatei reclamante creanţa certă, lichidă şi exigibilă stabilită cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Asupra recursului de faţă,
Constată că prin sentinţa civilă nr. 946/CA din 14.02.2012, pronunţată de Tribunalul Braşov secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 470/62/2011 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. P S.R.L. V în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. B şi D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. B, şi în consecinţă: pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 109.511,67 lei reprezentând dobânzi fiscale datorate pentru depăşirea termenului legal de restituirea sumei de 2.8276.137,67 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr.40/F/CA/2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr.933/64/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.40/F/CA din 12.04.2007 pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.827.134,54 lei. După rămânerea definitivă şi irevocabilă a acestei hotărâri judecătoreşti, prin cererea înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr.216193 din 06.12.2007 pârâta a solicitat plata acestor drepturi băneşti.
Plata sumei solicitate s-a făcut în trei tranşe astfel:
La data de 25.01.2008 a fost achitată suma de 1.310.368 RON conform extrasului de cont nr. 17, emis de Banca ABN AMRO BANK B;
La data de 12.02.2008 a fost achitată suma de 301.160,00 RON conform extrasului de cont nr.29, emis de Banca ABN AMRO BANK B;
La data de 08.04.2008 a fost achitată suma de 1.215.609,54 RON, conform extrasului de cont nr.67, emis de Banca ABN AMRO BANK B;
Prin cererea înregistrată la ANAF la data de 06.12.2007 a indicat expres din ce se compune suma solicitată, respectiv:
-1.310.367,64 RON – cu titlu de dobândă legală calculata asupra sumei de 2.136.3945,40 RON , reprezentând TVA respinsă în mod nelegal la rambursare la data de 12.11.2001 şi restituită la data de 13.04.2005;
-1.215.609,55 RON – reprezentând devalorizarea sumei de 2.136.394,40 RON pe perioada 12.11.2001 – 13.04.2005, calculată conform indicelui de inflaţie;
-74.697,70 RON – cu titlu de dobândă legală calculată asupra sumei de 188.333,60 RON , reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în toate fazele procesuale pentru recuperarea sumei de 2.136.394,40 RON;
-69.683,43 RON – reprezentând devalorizarea sumei de 188.333,60 RON pe perioada 10.10.2002 – 27.06.2005, calculată conform indicelui de inflaţie;
-156.779,22 RON – reprezentând cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare”, iar potrivit art. 124 din acelaşi act normativ „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
De asemenea, potrivit art. 199 pct. 1 din HG nr. 1050/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Codului de Procedură Fiscală „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel”.
Având în vedere despăgubirile legale susindicate şi data de 06.12.2007, data când reclamanta s-a adresat pârâtelor pentru restituirea sumei de 2827134,54 lei, rezultă că data scadenţei pentru debitul solicitat este 20.01.2008, astfel că pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI DIN CADRUL A.N.A.F datorează daune interese pentru întârzierea plăţii debitului – dobânzi la nivelul majorărilor de întârziere prevăzut de Codul de procedură fiscală, respectiv 0,1% pe zi de întârziere potrivit art. 120 pct. 7 din Codul de procedură fiscală (în vigoare la data cererii de restituire formulată de reclamantă).
Deşi dobânda prevăzută la art. 124 alin. 2 Cod de procedură fiscală nu este denumită expres ca fiind fiscală, dat fiind reglementarea acesteia de legislaţia fiscală , poate fi denumită fiscală.
În aceste condiţii, potrivit expertizei contabile efectuată în cauză, cuantumul dobânzii fiscale datorate de pârâte este de 109510,93 lei (Raport de expertiză contabilă nr. 587191/2011, fila 38 la dosar).
Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantei a fost admisă ca fondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivare recurenta a invocat dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.312 Cod procedură civilă.
Recurenta a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Aceasta a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea recurentelor pârâte la plata dobânzilor fiscale pentru depăşirea termenului legal de restituire a sumei de 2.827.134,54 lei stabilită prin sentinţa civilă nr.40/F din 12.04.2007 definitivă şi irevocabilă.
Recurenta a precizat că în mod eronat instanţa de fond a considerat că sunt aplicabile prevederile art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, ignorând prevederile art.1, 2 şi 3 din Legea nr.110/2007.
Recurenta a menţionat că în cazul în care instituţia publică nu şi-ar îndeplini obligaţia de plată în termen de 6 luni creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
În speţă, recurenta şi-a îndeplinit voluntar obligaţiile de plată către intimată achitând în totalitate debitul cuprins în titlul executoriu în termenul prevăzut de art.2 din Legea nr.110/2007.
Recurenta a mai arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de dispoziţiile art.70 alin.2 Cod procedură fiscală. Astfel, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost sesizată cu adresa nr.1044183 la data de 14.01.2008 cu privire la cererea de restituire a sumei de 2.827.137,54 lei stabilită prin sentinţa civilă nr.40/F/12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006.
Prin această adresă, la data de 14.01.2008 a fost înaintată cererea de restituire, spre competentă soluţionare, pentru suma de 1.516.769,60 lei compusă din 1.215.609,55 lei reprezentând reactualizare cu indicele de inflaţie a sumei de 2.136.396,40 lei, 74.697,70 lei dobânda legala calculata asupra sumei de 188.333,60 lei şi 156.779,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Recurenta a precizat că prin sentinţa nr. 40/F/CA/12.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr.933/64/2006, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice B au fost obligate să plătească intimatei reclamante SC P SA următoarele sume:
-suma de 2.525.977,19 RON, compusă din 1.310.367.64 lei RON dobânda legală calculată la suma de 2.136.396.4 RON (TVA respins la rambursare) aferentă perioadei 12.11.2001-13.04.2005, şi suma de 1.215.609.55 RON cu titlu de reactualizare a sumei de mai sus cu indicele de inflaţie;
-suma de 144.381,13 RON, compusă din 74.697.70 RON cu titlu de dobânda legală calculată la suma de 188.333.60 RON (cheltuieli de judecată ocazionate pentru recuperarea sumei de mai sus aferente perioadei de la 10.10.2002-27.06.2005) şi suma de 69.683.43 RON reprezentând reactualizarea sumei;
– suma de 156.779,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Recurenta a susţinut că executarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 40/F/CA/12.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr.933/64/2006 s-a realizat de bunăvoie şi nu prin intermediul executorului judecătoresc, în concordanţă cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice.
În această situaţie nu se poate reţine în sarcina Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nici o faptă prejudiciabilă, culpabilă, de natură a atrage plata altor dobânzi moratorii, altele decât cele cuprinse în titlul executoriu, acordarea altor dobânzi cu titlul de daune moratorii ar conduce la o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.
Recurenta a menţionat că faţă de cererea de restituire a intimatei reclamante, înregistrata la Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. 216193/06.12.2007, completată cu adresa nr.4024/11.12.2007, înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 218192/17.12.2007, termenul de soluţionare a cererii depusă, în forma completată, la data de 17.12.2007 nu era depăşit, în ceea ce priveşte suma de 1.310.368 lei, deoarece la data de 24.01.2008 se procedase operarea în trezorerie a notei de restituire nr.63/21.01.2008.
Aceasta a învederat că plata sumelor cuprinse în titlul executoriu, în speţa a sentinţei civile nr.40/F/CA din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006 a fost efectuata astfel:
-la data de 25.01.2008 a fost achitata suma de 1.310.368,00 lei de către DGAMC-ANAF;
-la data de 12.02.2008 a fost achitata suma de 301.160,00 lei de către DGFP a judeţului B cu titlu de despăgubiri civile conform sentinţei civile nr.40/F/CA din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006;
-la data de 08.04.2008 a fost achitată suma de 1.215.610,00 lei de către DGFP a judeţului B cu titlu de actualizare cu rata inflaţiei conform sentinţei civile nr.40/F/CA din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006.
Recurenta a invocat dispoziţiile art.101 Cod procedură civila prevăd că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”.
În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susţinut că în mod nelegal, instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.505 lei, având în vedere că, nu s-a reţinut că ar exista vreo culpă procesuală a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenta a precizat că instanţa de fond avea posibilitatea să facă aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata SC P SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a precizat că prezenta cauză se află în rejudecare ca urmare a casării sentinţei nr.736/CA/9.06.2010 a Tribunalului Braşov şi a trimiterii cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească natura şi valoarea pretenţiilor formulate.
Pe fond, intimata a arătat că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate. Aceasta a precizat că în speţă nu sunt incidente prevederile art.2 din OG nr.22/2002 recurenta având obligaţia de a soluţiona cererea intimatei în termen de 45 de zile de la înregistrare astfel cum prevăd dispoziţiile art.70 alin.1 Cod procedură fiscală.
Intimata a menţionat că în speţă nu sunt aplicabile nici prevederile art.70 alin.2 Cod procedură fiscală deoarece recurenta nu a făcut dovada solicitării unor informaţii suplimentare necesare soluţionării cererii. Faptul că recurenta a transmis cererea de la o direcţie la alta până la efectuarea plăţii nu se încadrează în dispoziţiile art.70 alin.2 Cod procedură fiscală şi nici nu derogă de la dispoziţiile alin.1 din acelaşi text de lege.
Referitor la cheltuielile de judecată intimata a arătat că aceste cheltuieli vizează onorariu expert şi onorariu avocaţial, cheltuieli ce s-au efectuat în cadrul prezentului proces tocmai ca o consecinţă a atitudinii culpabile a recurentei pârâte.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă instanţa de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 946/CA/14.02.2012 este nefondat.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că intimata reclamantă este îndreptăţită la achitarea sumei de 109.511,67 lei reprezentând dobânzi fiscale datorate pentru depăşirea termenului legal de restituire a sumei de 2.827.137,54 lei stabilită prin sentinţa civilă nr.40/F din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006.
Intimata reclamantă a fost prejudiciată ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 Cod procedură fiscală în care recurenta pârâtă avea obligaţia restituirii sumei de 2.827.137,54 lei stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă recurenta pârâtă avea o singură obligaţie respectiv aceea de a restitui intimatei reclamante creanţa certă, lichidă şi exigibilă stabilită cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Demersurile efectuate de recurentă şi termenele în care aceste demersuri s-au finalizat nu reprezintă argumente care să ducă la exonerarea acesteia de la plata prejudiciului cauzat intimatei ca urmare a achitării cu întârziere considerabilă a sumei la care aceasta era îndreptăţită.
Recurenta avea îndatorirea de a achita creanţa stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească, fără a fi necesar efectuarea vreunui demers din partea creditorului.
Prejudiciul cauzat intimatei prin achitarea cu întârziere a creanţei trebuie recuperat integral, astfel că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Faptul că sumele stabilite prin sentinţa civilă nr.40/F din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr.933/64/2006 reprezintă dobânzi şi cheltuieli de judecată nu constituie un motiv pentru ca prejudiciul cauzat prin restituirea cu întârziere a acestor sume să nu fie acoperit.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată la care recurenta pârâtă a fost obligată Curtea constată că acesta este unul rezonabil, fiind compus din onorariul expertului, desemnat a efectua expertiza dispusă în cauză, şi onorariul avocatului angajat de intimata reclamantă în vederea promovării litigiului. Astfel, în raport cu dificultatea cauzei şi cu munca efectuată de avocat nu se impunea diminuarea onorariului acestuia.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va respinge recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 946/CA din 14 februarie 2012, a Tribunalului Braşov.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să plătească intimatei SC P SRL suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia civilă nr. 1645/R/2 aprilie 2013, dosar nr. 470/62/2011 – redactat judecător CEC
