LEGEA NR.10/2001. IMOBIL EXPROPRIAT.
NEREALIZAREA SCOPULUI CE A DETERMINAT
EXPROPRIEREA. CONSECINŢE.
Art.3 alin.(1) lit.a), 16 şi 23 din Legea nr.10/2001
Art.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001
Legea nr.30/1994
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că
terenul proprietatea petenţilor a fost expropriat, construcţia aflată
pe teren demolată, iar lucrările avute în vedere cu ocazia
exproprierii nu au fost finalizate.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art.23 din
Legea nr.10/2001, este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de
221,38 m.p., amenajările terenului ulterior anilor 1990 nu îi
îndreptăţeşte pe pârâţi să respingă cererea petenţilor.
Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de
aplicare al Legii nr.10/2001 şi respectarea exigenţelor art.1 din
Primul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia orice
persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor
sale.
(Decizia civilă nr.88/A din 03 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări
Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Reclamanţii B.D. şi D.D.E. au solicitat anularea Dispoziţiei
nr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi restituirea
în natură a terenului în suprafaţă de 240 m.p. situat în Municipiul Piteşti,
str.Doaga nr.9, judeţul Argeş.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul solicitat a aparţinut
autoarei lor, S.C., dovada dreptului de proprietate fiind contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1975 probând calitatea
lor de succesori în drepturi ai proprietarei imobilului, calitate conferită
prin testamentul autentificat sub nr.4281/25.09.1978.
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza
Decretului nr.331/28.10.1988 prin expropriere, iar restituirea în natură
este posibilă, în condiţiile Legii nr.10/2001, preluarea fiind abuzivă.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.225 din 26 octombrie
2006, a respins contestaţia formulată de reclamanţi, reţinând, în esenţă,
că imobilul situat în Piteşti a fost preluat în patrimoniul Statului Român,
în temeiul Decretului nr.331/28.10.1988 din proprietatea autoarei
acestora.
Cu prilejul exproprierii a trecut în proprietatea statului
suprafaţa de 240 m.p. teren şi 177,93 m.p. construcţii.
Prin dispoziţia nr.3898/2005, Primarul Municipiului Piteşti a
respins cererea de restituire în natură pentru suprafaţa de 30 m.p., teren
situat în Piteşti, deoarece acesta este afectat de amenajări de utilitate
publică şi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent, pentru 30 m.p.
teren şi 92,94 m.p. construcţii .
În ce priveşte suprafaţa de 114,9 m.p., o parte din terenul
deţinut de notificatori în proprietate la data exproprierii s-a dispus
transmiterea notificării către Universitatea din Piteşti, str.Tg. din Vale
nr.1, ca unitate deţinătoare.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing.
D.C. şi schiţa aflată la dosar a rezultat că zona este sistematizată, terenul
în litigiu, în suprafaţă de 205,40 m.p., având destinaţie mixtă: de parcare
stradală amenajată (23 m.p.) şi de parc în faţa Universităţii Piteşti (182,40
m.p.) – ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiu verde.
Din punct de vedere al regimului juridic al terenului în
discuţie, instanţa a reţinut că imobilul face parte din categoria imobilelor
preluate abuziv, astfel cum sunt definite prin art.2 (1) din Legea
nr.10/2001.
nr.10/2001.
nr.10/2001.
S-a reţinut că terenul în litigiu nu este liber şi restituirea în
natură nu este posibilă, iar în cadrul Legii nr.10/2001, acordarea de
măsuri reparatorii prin echivalent constituie singura modalitate de
rezolvare a solicitării reclamanţilor.
Faţă de considerentele menţionate, tribunalul a respins
acţiunea formulată de reclamanţi, care nu a vizat decât restituirea în
natură a terenului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal,
reclamanţii B.D. şi D.D.E., invocând următoarele motive:
Prin cererea adresată primei instanţe au contestat dispoziţia
nr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, solicitând să
le fie restituită în natură suprafaţa de 240 m.p. teren, situat în intravilanul
Municipiului Piteşti.
Proprietatea asupra terenului solicitat la restituire au făcut-o
cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11,
dosar fond), iar cu actele de la filele 13-14 acelaşi dosar au făcut dovada
preluării terenului.
S-a susţinut că terenul acestora (alături de alte proprietăţi
vecine) a fost preluat în baza Decretului nr.331/28.10.1988 în vederea
edificării unui ansamblu de locuinţe (f.35, 36 dosar fond), ce nu a mai
fost realizat datorită evenimentelor survenite un an mai târziu. Vecinii
dinspre estul proprietăţii lor, cărora le-au fost preluate terenurile odată cu
al apelanţilor, imediat după evenimentele din 1989, au reintrat în posesia
terenurilor, fără nici o formalitate, le-au împrejmuit şi au edificat
construcţii.
Fosta lor proprietate, amplasată între alte proprietăţi
particulare şi învecinată cu Universitatea din Piteşti, fiind nefolosită, a
fost amenajată ca spaţiu verde, în continuarea celui deja deţinut de
Universitatea din Piteşti.
În urma expertizei tehnice efectuate în cauză s-au identificat
în teren numai 206,40 m.p., întrucât o parte din teren a fost ocupată de
lărgirea străzii Doaga, iar restul terenului este liber de construcţii sau
detalii de sistematizare aprobate şi poate fi restituit în natură.
Universitatea din Piteşti a arătat că terenul litigios nu este
deţinut de aceasta, nu îi este necesar normalei funcţionări, întrucât
vecinătatea proprietăţii apelanţilor cu Universitatea din Piteşti a existat
chiar de la data la care autoarea lor a cumpărat imobilul (actul de la f.11),
iar construcţiile Universităţii din Piteşti sunt aceleaşi în prezent, aşa cum
erau şi în anul 1974.
S-a concluzionat că hotărârea primei instanţe, prin care a fost
respinsă cererea de restituire în natură a terenului este netemeinică şi
nelegală, întrucât obiectivul pentru care s-a făcut preluarea nu s-a realizat,
nu este afectat de construcţii sau detalii de sistematizare aprobate în
condiţiile legii şi nu există impedimente legale la restituire.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei
primei instanţe, în sensul admiterii cererii reclamanţilor, cu consecinţa
restituirii în natură a suprafeţei de 205,4 m.p., astfel cum a fost
identificată de expert, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Intimata Universitatea din Piteşti a solicitat respingerea
apelului prin concluziile scrise depuse la data de 27 martie 2008 şi prin
întâmpinarea din 01 martie 2007, cu motivarea că suprafaţa de teren
revendicată nu poate fi restituită în natură, urmare afectării de
sistematizări şi amenajări de utilitate publică.
Totodată, s-a arătat că această instituţie foloseşte drept cale
de acces a doua din cele trei variante propuse de expertul cauzei, cu
destinaţia de intrare principală în Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei şi
Departamentul de Formare Continuă, care este amenajată corespunzător.
Municipiul Piteşti, prin primar, cât şi instituţia primăriei, au
formulat întâmpinare la data de 01 martie 2007, solicitând respingerea
căii de atac, cu motivarea că zona este sistematizată, terenul în litigiu
având destinaţie mixtă, 23 m.p. parcare stradală amenajată şi parc în faţa
universităţii, 182,40 m.p. ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiu
verde.
Apelul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce se vor
prezenta.
Prima instanţă a stabilit în mod corect că imobilul în litigiu a
fost proprietatea autorilor reclamanţilor şi a intrat sub incidenţa Legii
Această lege statuează în art.1 că restituirea imobilelor
preluate în mod abuziv se face, de regulă, în natură, situaţiile în care
măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepţii
prevăzute în mod expres, iar în speţă, imobilul nu se încadrează în astfel
de excepţii.
Sub acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidenţa
art.16 alin.(1) din Legea nr.10/2001, situaţie în care reclamanţii sunt
îndreptăţiţi la restituirea în natură.
Cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada preluării
casei şi a terenului, construcţia fiind demolată, fără ca în locul ei să se
construiască ansamblul de locuinţe ce a generat preluarea de către stat.
Prin urmare, constatarea dreptului reclamanţilor la
despăgubiri nu are suport legal în dispoziţiile art.16 din Legea
Aşa cum au susţinut în mod constant reclamanţii, scopul
exproprierii nu a mai fost realizat, iar imobilul revendicat face parte din
categoria celor preluate abuziv, astfel cum au fost definite prin art.2(1)
din Legea nr.10/2001 şi cum corect a reţinut prima instanţă.
La momentul dobândirii proprietăţii de către autoarea
reclamanţilor, cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare,
autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11, dosar fond), terenul ce face
obiectul acestui litigiu se învecina pe latura de sud cu Institutul de
Subingineri. De aceea, se constată că această instituţie avea prevăzută
prin proiectul de construcţie o altă cale principală de acces decât cea
practicată în prezent, ca urmare a nerealizării unui ansamblu de locuinţe
şi a dotărilor tehnico-edilitare aferente.
Prin dispoziţia atacată nr.3898/2005, Primarul Municipiului
Piteşti a dispus doar cu privire la terenul de 30 m.p. şi construcţii
92,94 m.p., pentru diferenţa de 114,9 m.p. din terenul solicitat notificarea
a fost transmisă Universităţii Piteşti.
Din actele aflate la filele 13-17, prin Decretul nr.331/1988, la
poziţia 57, rezultă că reclamanţilor le-a fost expropriată suprafaţa de
240 m.p., suprafaţă ce a rezultat din însumarea terenului cămin de casă în
suprafaţă de 144,90 m.p. şi a construcţiilor în suprafaţă de 92,94 m.p.,
conform actului de vânzare-cumpărare nr.4041/1974.
La prima instanţă, Universitatea din Piteşti a considerat ca
fiind întemeiată solicitarea reclamanţilor cu privire la restituirea în natură
a terenului situat în faţa acestei instituţii. S-a motivat această susţinere în
sensul că vecinătatea proprietăţii imobilului dobândit de autorii
reclamanţilor cu universitatea era evidenţiată în actul de dobândire al
proprietăţii, în condiţiile în care construcţiile acesteia sunt aceleaşi ca şi la
data cumpărării imobilului în litigiu (f.24, dosar fond).
Prin aceeaşi întâmpinare, se atestă de către pârâtă că nu deţine
terenul.
Cu ocazia cercetării locale, efectuată în apel, s-a constatat că
familia R., care se învecina cu proprietatea reclamanţilor şi a pârâtei
Universitatea din Piteşti, deşi s-a aflat în aceeaşi situaţie, urmarea
exproprierii, imediat după anul 1990 şi-a reconstruit gospodăria, pe
vechiul amplasament, fără a mai aştepta adoptarea legilor cu caracter
reparatoriu.
A fost necesară completarea lucrării tehnice efectuată în
cauză, întrucât, cu aceeaşi ocazie, apelanţii au arătat că imobilele
construcţii au avut un zid comun cu proprietatea R. şi se impunea ca
măsurătorile să înceapă de la gardul acestora, aşa cum s-a efectuat
lucrarea în completarea de la filele 183 şi următoarele.
Instanţa a constatat că amenajările terenului ce a aparţinut
reclamanţilor, ulterior anilor 1990, nu îi îndreptăţeşte pe pârâţi să
respingă cererile de restituire în natură, în condiţiile în care acestora le
sunt aplicabile prevederile art.3 alin.(1) lit.a) din Legea nr.10/2001, iar
scopul exproprierii nu a fost realizat.
În cauză nu s-au făcut dovezi că suprafaţa litigioasă aparţine
domeniului public, expertul numit în cauză a confirmat această situaţie,
ca urmare a cercetărilor efectuate.
Din concluziile lucrării tehnice rezultă că terenul proprietatea
petentilor a fost expropriat, construcţia aflată pe teren demolată, lucrările
avute în vedere cu ocazia exproprierii nemaifiind finalizate.
În conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.10/2001,
este posibilă restituirea în natură şi a suprafeţei de 221,38 m.p., conform
planşei nr.1 (f.185), parte integrantă din completarea la raportul de
expertiză tehnică (f.183 şi urm.), evidenţiată cu culoarea albastră,
suprafaţă la care apelanţii au achiesat.
Această soluţie se impune şi în raport de art.2 din Normele
metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie
1945-22 decembrie 1989, ce statuează „persoanele şi entităţile implicate
în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor
referitoare la proprietate, cuprinse în Convenţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi în protocoalele
adiţionale la această convenţie, ratificate de România prin Legea
nr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum şi soluţiilor
jurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului”.
Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de aplicare al
Legii nr.10/2001 respectarea exigenţelor art.1 din Primul protocol
adiţional la Convenţie, potrivit căruia „art.1 – orice persoană fizică sau
juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în
condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional”.
Pentru aceste considerente, apelul a fost privit ca fondat şi
admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecinţa
schimbării sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, desfiinţării în parte a
Dispoziţiei nr.3898/30.12.2005 şi a constatării îndreptăţirii reclamanţilor
la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 221,38 m.p., identificat
de expertul B.P., planşa 2 (f.186).
Faţă de apărările invocate de intimatul-pârât Primarul
Municipiului Piteşti, pentru suprafaţa de 114,9 m.p., obligarea restituirii
în natură revine celei de-a doua pârâte, respectiv Universitatea din Piteşti.
Operaţiunea de restituire în natură pentru diferenţa până la 221,38 m.p.
este în sarcina primei pârâte, respectiv Primăria Municipiului Piteşti.
A fost menţinută în rest dispoziţia, respectiv pentru construcţii.