Cuprins pe materii: Insolvenţă. Contestaţie tabel definitiv (preliminar). Creanţă admisă în parte.
art. 73 din Legea 85/2006, OG 51/1997
În balanța depusă de creditoare este înscrisă în ultima rubrică – total sume – valoarea de 162.967lei, sumă care nu rezultă din coroborarea celorlalte sume indicate în balanță și nici din facturile fiscale depuse de creditoare, această neconcordanţă, posibil să fie rezultatul unor erori de calcul în contabilitate sau în transcrierea acestor sume, astfel instanța reține că, suma solicitată de creditoare nu are acoperire în totalitate în actele contabile depuse spre susținerea acțiunii, decât în limita sumei de 74.405lei, sumă cu care creditoarea este deja înscrisă în tabelul de creanțe.
Instanţa de control a reţinut că, soldul total neachitat, potrivit contractului de leasing, aşa cum arată şi creditoarea R. L. IFN SA, este de 162.967 lei. Din această sumă trebuie scăzute suma de 74.405 lei, deja înscrisă în tabel, precum şi suma de 40.909 lei, reprezentând contravaloarea bunului recuperat şi valorificat de către creditoare. Rezultatul, de 47.653 lei, este chiar suma la care are dreptul creditoarea şi care nu a fost înscrisă în tabel.
Secţia II civilă, sent. civ. nr.233 din 09 martie 2015; dec.civ. nr.194/17.06.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului creditoarea SC. …. Leasing IFN SA a formulat contestaţie împotriva menţiunilor din tabelul definitiv, contestație care se analizează în baza art. 73 din Legea 85/2006. Între părţi s-a derulat un contract de leasing şi nici una nu a negat faptul că potrivit art. 15 din OG 51/1997 coroborat cu prevederile contractuale debitoarea nu ar datora sumele solicitate de creditoare cu privire la ratele scadente și neachitate, cât și valoarea reziduală, singura problemă ivită era a valorii solicitate de creditoare și a lipsei dovezilor pentru această valoare.
Din balanța contabilă depusă de creditoare coroborat cu facturile fiscale, rezultă că pentru perioada 05.11.2008-07.06.2010, respectiv perioada cuprinsă între ultima plată făcută de debitoare și data declarării rezilierii contractului, suma totală de plată era de 114.847lei incluzând TVA. În această balanță este înscrisă în ultima rubrică –total sume – valoarea de 162.967lei, sumă care nu rezultă din coroborarea celorlalte sume indicate în balanță și nici din facturile fiscale depuse de creditoare. Posibil ca această sumă să fie rezultatul unor erori de calcul în contabilitate sau în transcrierea acestor sume.
Ca urmare, instanța reține că suma solicitată de creditoare nu are acoperire în totalitate în actele contabile depuse spre susținerea acțiunii, decât în limita sumei de 74.405lei, sumă cu care creditoare este deja înscrisă în tabelul de creanțe, în final acţiunea fiind respinsă.
În apel instanţa de control a constatat că, soldul total neachitat, potrivit contractului de leasing, aşa cum arată şi creditoarea R. L. IFN SA, este de 162.967 lei. Din această sumă trebuie scăzute suma de 74.405 lei, deja înscrisă în tabel, precum şi suma de 40.909 lei, reprezentând contravaloarea bunului recuperat şi valorificat de către creditoare. Rezultatul, de 47.653 lei, este chiar suma la care are dreptul creditoarea şi care nu a fost înscrisă în tabel.
În drept, creditorii trebuie să facă o declaraţie de creanţă (art.64 din Legea nr.85/2006), cerere supusă verificării de către administratorul judiciar (art.67). Dacă în urma verificării se dovedeşte realitatea sumei, practicianul în insolvenţă o va trece în tabelul preliminar (art.72), în concluzie apelul fiind admis şi sentinţă modificată în totalitate.
